Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Un taximetrist credincios, care nu ”dă înapoi” în fața ereziei ecumeniste

Frumos este ”Târgul Iașilor”! Slavă lui Dumnezeu!

Cuvioasă Maică Parascheva, apără-i de erezia ecumenistă pe toți ieșenii și toată țara noastră!

Am primit o scrisoare pe mail (îi mulțumesc autorului pentru toată dragostea și mă rog Domnului Iisus Hristos să reverse mult har în viața lui și a tuturor celor ce îi vor citi mărturia sinceră și ortodoxă; iar ecumeniștilor și ortodocșilor fricoși să le dea Dumnezeu gândul cel bun și pocăință ziditoare, spre mărturisirea Ortodoxiei):

Sărut dreapta, părinte Ciprian,

Dumnezeu să vă întărească în continuare cu al său har și Maica Domnului să vă ocrotească pe dumneavoastră și toată familia în lupta cea bună în fața acestei erezii care este atât de evidentă!

Părinte, eu am lucrat în Anglia, mai exact în Bristol, un orășel de lângă Londra, pentru o perioadă foarte scurtă ca șofer de autobuz. În meseria aceasta vezi cam tot ce se poate vedea și simți, dar eu unul am fost foarte dezamăgit de cele experimentate acolo, mai ales că am plecat de acasă cu un elan de a începe o „viață mai bună”, lăsând familia și cei doi copii acasă.

Ca orice ortodox, m-am interesat de comunitatea noastră ortodoxă, menționez că asta s-a întâmplat în iunie 2015 și nu mică mi-a fost surpriza să văd că Sfânta Liturghie se slujea într-o catedrală papistașă, părintele de acolo mi-a spus că pot să merg la strană dacă vreau, am avut o reținere la început și în următoarea duminică am mers direct la strană, dar, părinte Ciprian, cred că a fost o experiență foarte ciudată.

Părinte Ciprian, am mers, m-am spovedit la început, dar nu reușeam să mă integrez, în timpul slujbelor era ceva foarte sec. Poate mi se părea mie din cine știe ce cauze, dar toate acestea, împreună cu toate cuplurile tinere de gay și lesbiene și mulți tineri în autobuz, pe care îi vedeam cu sindromul tourette, mă făcea să îmi doresc familia atât de mult, încercam să vorbesc pe skype cu familia, dar copiii de la un timp nu mai voiau nici să mă mai vadă, toate astea îmi întețeau durerea și lipsa lor.

Părinte, cu părere de rău spun că începusem să beau câte puțin, câte puțin și ajungeam la măsura că mă îmbătam, dar am început cu mila lui Dumnezeu să îmi vin în fire și să realizez ce se întâmplă. Mă rugam Sfântului Nicolae să mă miluiască, făceam atâtea metanii cu ochii plini de lacrimi până mă trezeam din băutură și a doua zi îmi tremurau genunchii foarte tare.

Am început să îmi pun pe bord la autobuz, când intram de tură, o iconiță pe care o aveam de la Ierusalim, cu Răstignirea Domnului, simțeam o dorință să mă rog, când eram în pauze preferam să merg prin parcuri cu natură vie, admiram atât de mult vegetația și chiar îmi plăcea.

A venit și momentul când trebuia să vin în concediul de 10 zile acasă, îmi făcusem rezervarea la avion biletul dus-întors. Plănuisem cu soția la telefon să mergem la munte câteva zile cu copiii, prin Moldova, bineînțeles copiii s-au bucurat enorm de toate surprizele și eu mă bucuram nespus de ei și de familia mea, dar știam că trebuie să mă și întorc. Într-un final am hotărât deodată, mai exact cu o zi înainte, să nu mai plec deloc, copiii săreau în sus de bucurie.

Dar hotărârea mea de a rămâne acasă a stârnit valuri în sânul familiei, din partea neamurilor. Tatăl meu de-al doilea avea o mare mândrie cu mine că lucrez afară pe autobuz, dezamăgirea i-a fost mare, nașii de cununie, socrii – cu telefoane pline de urături, cum le zic eu, dar chiar nu îmi pasă de ce zic ceilalți.

Îmi făcusem un prieten foarte credincios și m-am angajat pe taxi, el fiind schimbul meu, m-a dus la duhovnicul pe care l-am avut apoi până acum câteva luni, care m-a spovedit și m-a împărtășit, au fost niște zile pline cu adevărat de bucurii duhovnicești. Dar timpul începea să treacă, mergeam la Liturghie chiar și Vinerea noapte, la biserica Tălpălari din Iași…
Se apropia postul Sfintelor Paști (2016), foarte frumoase slujbele cu Canonul Sf. Andrei Criteanul, dar pe la mijlocul postului s-a întâmplat ceva, am avut o experiență. Părinte Ciprian, nu m-a preocupat niciodată și nici nu am dat importanță prea mare viselor, dar abia acum realizez că acela ar putea avea o însemnătate. Se făcea că eram în centrul Iașului și pe râul Bahlui, undeva foarte departe am văzut un val de apă ca până la cer de înalt, venind dinafara orașului înspre oraș, m-am îngrozit, văzând acea imagine și auzeam vuietul cu care venea, era atât de viu și de real, nu știu dacă pot cuvintele mele să exprime acea realitate vie, zic eu, și încă ceva: nu am văzut nici un om și nici o clădire, pământul era drept ca în palmă până departe. Când m-am trezit din somn nici nu știam dacă sunt treaz, stăteam la marginea patului cu capul în mâini și în acel moment soția trece pe lângă mine și îmi spune: „când dormeai, parcă erai mort”.

Au trecut câteva zile și am mers la duhovnic și i-am zis părintelui: vrăjmașul mă amăgește cu năluciri, părintele nu a dat mare importanță și am mers mai departe, văzându-mi de treburile casei și totul revenind la normal.

De acum mă preocupau unele zvonuri despre „sfântul și marele sinod”, de la o zi la alta mă arătam tot mai interesat de acest sinod, ba chiar mă gândeam că se vor lua niște hotărâri foarte importante în Ortodoxie și nici nu mă gândeam la ceva legat de erezie. Îmi trebuia un suport, o bază, ca să pot proba toate cele zise, mai exact Sfintele Canoane. Am așteptat „sinodul din Creta” și, după cum bine știți, atunci s-a pus pecetea ereziei prin acele articole semnatare asupra ortodoxiei, dar l-am văzut apoi pe părintele THEDOROS ZISSIS cu acele postări pe internet în Ucraina la acea mănăstire și multe altele, nu mă mai săturam sa îl privesc, vedeam adevărul revelat cu atâta seriozitate și verticalitate. Slavă Domnului !

Am fost la părintele duhovnic cu mărturia mea de credință asupra ereziei din Creta, a trebuit să îl aștept vreo 3 ore în frig, încercând prin telefon cu doamna preoteasă să mă întâlnesc cu el, dar cele mai multe încercări eșuând. În final l-am întâlnit, dar părintele duhovnic, bătrânel cu o barbă albă și cu blândețea lui caracteristică, mă prinde de mână, la care eu reacționez fără prea multe politețuri, intru în subiectul Creta.

Părinte, ce părere aveți despre sinodul din Creta și despre C.M.B.? Îmi răspunde: O să vină vremea când ai să zici: Doamne, mântuiește-mă și ai să te mântuiești, noi să stăm cuminți.

Dar, părinte, vedeți că Sfintele Canoane ale Sfinților Părinți zic altceva, și i-am citat din scrierile Sf. Grigorie Palama, care zice că sunt trei feluri de atei și cei de al treilea sunt cei care tac.

Părintele îmi răspunde: Ce vrei, să nu te mai împărtășești? Și cam pe aici s-a terminat conversația noastră, lăsându-mi un gol lăuntric și o dezamăgire imensă.

De atunci, de câte ori am ocazia încerc să mărturisesc împotriva acestei cumplite erezii, când sunt în taxi la serviciu ori când scriu ceva pe internet.

Bunul Dumnezeu să ne dea și mai mulți mărturisitori ai dreptei credințe.

DOAMNE AJUTĂ!

Cobjug Alin Ștefan

Iași, 17 ianuarie 2017