Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Motto: Pilda peștilor mari și mici: Într-un iaz erau mulți pești mari, dar și mici. Într-o zi au venit pescarii cu barca și au aruncat năvoadele. Peștii mici i-au întrebat pe cei mari: ”Ce se întâmplă”? Aceștia au răspuns: ”Nu este nici un pericol.” Apoi peștii mari și mici au fost prinși în năvod. Cei mici erau alarmați, însă peștii mari i-au asigurat că nu este nici un pericol. Apoi pescarii au ridicat năvodul în barcă și au plecat cu toți peștii prinși. Peștii mici au întrebat pe cei mari încotro sunt duși. Răspunsul: ”Nu vă faceți griji, nu este nici un pericol.” Peștii au ajuns la piață, au fost cumpărați de oameni și au ajuns în casele lor. Nici atunci nu a fost ”nici un pericol”. Iată că peștii au ajuns în tigaie, pe foc. Peștii mici i-au întrebat pe cei mari: ”Acum ce se întâmplă?” Răspunsul lor a fost: ”Acum nu mai avem ce face, asta este situația!”

Inchiziția catolică continuă, un semnal de alarmă pentru arhiereii ”ortodocși”

Referitor la Internatul catolic al Liceului Pedagogic din Odorheiul Secuiesc (județul Harghita), care este patronat de maicile ”catolice”, doresc să adaug la cele relatate în scrisoarea de întrerupere a pomenirii ierarhului Andrei următoarele detalii, reprezentând durerile mamelor fetelor ortodoxe cazate acolo, dureri destăinuite mie personal la mănăstirea Făgețel, în ultimii ani, de aceste mame îndurerate.
Cu toate că, în limitele canonice, i-am ajutat după puteri pe toți eterodocșii care au solicitat ajutorul mănăstirii noastre, rugându-mă pentru ei, sfătuindu-i și încurajându-i la vreme de necaz și de ispită, se pare că, pe de altă parte, conducătorii lor spirituali (preoți, maici, călugări) continuă prigonirea ortodocșilor și trecerea lor forțată, prin orice mijloace, la erezia catolicismului (papistașă).
1. Generații de fete și de băieți au fost avertizate, în chip amenințător, odată cu primirea lor la internatul Liceului menționat mai sus, că din acel moment trebuie să se considere pe ei înșiși catolici și să participe în mod obligatoriu la programul ”liturgic” papistaș săvârșit în capela aflată în incinta internatului.
2. Fetele ortodoxe sunt cazate în felul următor, ținând cont de faptul că fiecare cameră dispune de două locuri: o fată ortodoxă este pusă alături de o fată papistașă. Scopul acestei repartizări este îndoctrinarea eretică forțată a fetelor ortodoxe, precum și prigonirea lor directă, prin confiscarea cărților și a icoanelor ortodoxe pe care ele le au de acasă și înlocuirea lor cu ”material didactic” eretic.
3. Nu numai cele două fete cazate în fiecare cameră dispun de câte o cheie proprie, ci intimitatea fetelor ortodoxe este încălcată grav de către conducerea internatului, care dispune de o a treia cheie, iar în cazul în care o fată ortodoxă nu vrea să participe la slujbele ereticilor, ascunzându-se în camera ei, este scoasă de acolo cu forța și obligată să participe la aceste ”slujbe.”
4. De asemenea, în cazul refuzului fetelor ortodoxe de a se supune inchiziției papistașe menționată mai sus, este aplicat un șir înjositor de ”pedepse”, cum ar fi: sunt obligate să spele toaletele vreme de mai multe zile, li se oferă mâncare alterată sau care a fost congelată multă vreme, depășind termenul de garanție etc.
5. Unele dintre fete mi-au mărturisit că li s-a întâmplat următorul lucru: fiind obligate să participe la ”slujbele” ereticilor, ele și-au luat pe ascuns câte o carte școlară (pentru că le-am recomandat să nu își ia cărți de rugăciune ortodoxă cu ele, ca să nu cadă în greșeala de a se ruga, chiar fără voie, împreună cu ereticii), pentru a-și petrece timpul făcându-și acolo temele, însă au fost ”descoperite”, iar cărțile confiscate cu furie și cu amenințarea că li se vor lua toate cărțile pe care vor îndrăzni să le mai aducă vreodată în ”biserica” catolică.
6. Conform mărturiei lor, dacă fetele ortodoxe maltratate aruncau la gunoi mâncarea alterată primită ca ”hrană”, erau forțate să ia mâncarea din gunoi și totuși să o consume. Seamănă cu un Fenomen Pitești, însă cel care răspunde de sufletele acestor fete, adică ierarhul Andrei, oare va lua vreo măsură pentru apărarea turmei sale, devreme ce oricum vizitează destul de des internatul cu pricina, având relații cordiale cu conducerea și oferind din partea Episcopiei hrană bună pentru cei cazați acolo? De asemenea, dulapurile fetelor ortodoxe erau controlate, pentru a nu avea hrană de acasă, astfel încât reeducarea prin ”hrană” să nu aibă efectul scontat.
7. Fetele care nu se conformează ”reeducării” papistașe sunt amenințate cu excluderea din cămin, conducerea acestuia știind că majoritatea dintre ele provin din familii cu situații materiale modeste. Sau li se propune să părăsească de bunăvoie internatul, dacă nu le convine ”programul” de care au parte.
8. Fetele care se conformează ”reeducării” și se convertesc la catolicism au parte de multă ”cinste”, oferindu-li-se burse papistașe în străinătate, pentru a-și continua studiile.
În concluzie, în durerea mea de duhovnic al unora dintre aceste fete ortodoxe și al familiilor lor am recurs la această modalitate de a anunța poporul ortodox, pentru că niciodată (de când sunt duhovnic, adică de 14 ani), la Consiliile duhovnicilor din Episcopia Covasnei și Harghitei nu am fost chemat deloc și nu am avut posibilitatea de a-mi spune frământările mele, inclusiv cele relatate mai sus, de a căror existență am aflat în ultimii trei ani.
În lumina celor relatate și în scrisoarea de întrerupere a pomenirii, aș vrea să spun că decât să ne prigonească pe noi, cei care vrem să păstrăm, cu smerenie, cu statornicie și cu rugăciune, puritatea Ortodoxiei, mai bine s-ar ocupa intens Preasfințitul Andrei al Covasnei și Harghitei de rezolvarea urgentă a celor de mai sus, însă condiția clară pentru a face acest lucru este lepădarea lui de concepția filo-papistașă și ecumenistă eretică pe care o are, căci iată că ”iubirea” față de eretici are drept rezultat pierderea propriei turme.

Așadar, avem nevoie de un ierarh cu cuget ortodox, curat, patristic, care să ne fie far călăuzitor spre mântuire. Altminteri, înseamnă că a ajuns lupul păstor la oi, iar datoria noastră este să apărăm, după puteri, pe cei încredințați nouă de către Mântuitorul Hristos, Capul Bisericii, de Care vrem să facem ascultare până la ultima suflare a vieții noastre.

Mănăstirea Făgețel

15 ianuarie 2017

Ieromonah Onisim Banu

Stirea caterisirii pe site Katanixis

Părintele Matei Vulcăneascu din Pireu (Grecia) mi-a trimis un mail, purtând titlul de mai sus, cu următorul link (https://katanixis.blogspot.ro/2017/01/blog-post_93.html), al cărui conținut îl voi traduce mai jos:

Știre specială: În Biserica Ortodoxă Română s-a impus prima caterisire de cleric

(desigur, se referă din cauza pseudo-sinodului din Creta)

”Ieri (10 ianuarie 2017), a avut loc în România Consistoriul bisericesc (eparhial) împotriva preotului Ciprian Staicu, care a întrerupt pomenirea episcopului Andrei al Covasnei și Harghitei.

Pentru că Sinodul Bisericii Ortodoxe Române a declarat oficial că acceptă ”Sinodul” din Creta și îi va prigoni pe clericii, pe monahii și pe mirenii care nu îl acceptă, episcopul Andrei a început să pună în aplicare articolul 22 (din documentul nr. 6) al pseudo-sinodului, în eparhia lui.

Primul preot prigonit (de fapt, caterisit, că prigoniți au fost mulți alții înaintea mea – n.trad.) este părintele Ciprian Staicu, doctor în teologie, care a fost hirotonit de ÎPS Pantelimon, Mitropolit de Veria ca preot (în anul 2004 – n.trad.) și este un cleric foarte respectat de mulți mireni. Este primul cleric ortodox care a căzut victimă ecumeniștilor.

Singura acuzație care i-a fost adusă dinainte oficial a fost că nu face ascultare de ”sinodul panortodox” și, desigur, de autoritățile bisericești române.

Monahul Sava Lavriotul a venit în România pentru a depune mărturie în apărarea preotului prigonit. Puteți să urmăriți (pe acest site) descrierea mascaradei de proces bisericesc, precum și o relatare a faptelor de către Gheron Sava Lavriotul.”

traducere din limba greacă:

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

P.S. – Îi mulțumesc frățește părintelui Matei pentru înștiințare.

Comunicat de presa de caterisire

Hristos a înviat!
Vă întâmpin pe toți cu acest salut pascal, pentru că el exprimă exact starea mea sufletească. Îmi cer iertare pentru întârziere, dar am ajuns acasă de la București numai azi-noapte la ora 12. Voi încerca să fiu cât mai succint, ca nimeni să nu piardă prea multă vreme citind o relatare foarte lungă.

Înainte de orice, vreau să mulțumesc din toată inima mea de păcătos și nevrednic celor care s-au rugat pentru mine. Din câte știu, au fost cel puțin 1.000 de ortodocși, din țară și din diaspora, români și de alte neamuri. S-a format o conștiință ortodoxă lucrătoare, care este exact ceea ce ne trebuie nouă de acum înainte, căci lupta cu erezia va fi lungă și grea, dar încununată de biruință, pentru că lui Hristos slujim, nimănui altcuiva.

În fața Consistoriului Eparhial m-am temut de un singur lucru: de mine însumi, de patimile și de neputințele mele. Însă, cu toate că ”judecătorii”, cunoscându-mă de multă vreme, au încercat constant să mă întărâte, să găsească un argument în favoarea acuzațiilor lor, eu am intrat la judecată cu pace în suflet și am ieșit cu o nespusă fericire, lucru datorat exclusiv lui Hristos și rugăciunilor celor mulți și smeriți.

Așadar, în dimineața zilei de 10 ianuarie 2017, după ce am slujit, alături de Gheron Sava Lavriotul, Sfânta și Dumnezeiasca Liturghie, am plecat, alături de câțiva fii duhovnicești, la Miercurea-Ciuc, pentru ”judecata” de la ora 10 (care în final nu s-a deosebit prea mult de… știrile de la ora 17 de la ProTv).
Afară era -30 grade C. Am ajuns cu bine, la ora 10 fără un minut și am filmat o scurtă introducere, în afara spațiului Episcopiei, care este prezentată mai jos.

Am intrat în curte; ne aștepta un preot consilier (nu voi da nume, pentru că îi compătimesc sincer pe toți cei care au fost obligați, într-un fel sau altul, să participe la mascarada ce a urmat). Ne-a spus că doar eu pot intra, iar părintele Sava și ceilalți ortodocși să meargă la catedrala episcopală (aflată la vreo 500 m depărtare de Episcopie). Pe fața consilierului se citea tema, rușinea, întărâtarea etc. Domnul să îl miluiască și pe el!
Am intrat, cu Hristos, la ”judecată.” Mă aștepta completul (3 preoți), acuzatorul, grefierul și doi membri supleanți, în total 7 preoți, toți din Episcopia Covasnei și Harghitei. După rostirea rugăciunii ”Împărate ceresc”, s-a dat citire acuzațiilor. Le-am spus din start că s-a săvârșit ilegalitatea ca prin citația pentru proces nr. 1687 din 12 decembrie 2016 (pe care eu am primit doar în data de 29 decembrie 2016), nu s-au specificat care sunt acuzațiile, le aud acum clar pentru prima oară și am fost privat de pregătirea dreptului la apărare. Puteam să mă ridic atunci și să plec, însă, din respect pentru frații preoți, am zis să mai stau (și am stat în total peste două ore și jumătate).
Apoi mi s-a dat cuvântul. Am prezentat o întâmpinare foarte bine documentată, la alcătuirea căreia m-au ajutat doi judecători și un avocat. O atașez în format word și pdf mai jos.

Intampinare

Intampinare

În esență, prin ea resping acest simulacru de proces, arătând ilegalitățile comise prin modul lui de convocare și organizare, referindu-mă și la articole din Codul Penal. Ei (de fapt ierarhul Andrei) au crezut că, devreme ce statul nu intervine în procesele bisericești, acestea se pot organiza și pe șest. Problemele majore erau: antepronunțarea ierarhului, lipsa acuzațiilor trimise dinainte, refuzul de avea apărare etc. Citiți, dacă aveți răbdare, mai jos.
Cu toate că Regulamentul Instanțelor de Judecată ale B.O.R. stipulează clar că este interzisă întreruperea acuzatului în timp ce își prezintă pledoaria (întâmpinarea), am fost în repetate rânduri întrerupt. Le-am primit pe toate cu răbdare, rugându-l pe președintele Consistoriului (al cărui nume îl voi menționa: pr. Măciucă Ioan-Ovidiu din Covasna) să își facă datoria și să fie disciplină și ordine în timpul procesului. Concluzia mea finală despre sfinția sa a fost că nu a reușit să își facă datoria, manifestând 90% din timp muțenie, nicidecum atitudine de președinte al Consistoriului.

Cel mai interesant a fost că membrii Consistoriului în mai multe rânduri s-au certat între ei, nu s-au lăsat să vorbească, unul s-a ridicat chiar în picioare ca să poată spune ceva; era culmea: în loc să ”se ia” de mine, ei se certau între ei, iar eu, în locul președintelui, încercam să îi împac și să îi rog să se lase reciproc să vorbească. Unul dintre ei a început să plângă, altul se întreba cu voce tare după două ore când poate să meargă acasă.

Preasfințite Andrei, eu știu că Episcopia noastră, a Covasnei și Harghitei, nu are neapărat numai niște oameni bine pregătiți, dar chiar în halul acesta să constituiți un Consistoriu, numai ca să îmi oferiți mie toate argumentele ca la o instanță superioară să se anuleze ”munca” subalternilor dvs, care nu au avut habar că se află totuși la un proces, nu în piață? Mai lipsea niște pop-corn și un film cu Luis de Funnes și măcar nu pierdeam nici unul dintre noi aproape trei ceasuri din viață ca să satisfacem orgoliul celui care a spus: ”Atâta vreme cât eu sunt episcop în Covasna și Harghita, părintele Ciprian Staicu nu va mai fi preot.”
Cu greu am reușit să trec la următorul punct al apărării, rugând Consistoriul să îl lase pe părintele Sava, care a venit de la 2.000 de km depărtare, care a trimis scrisoare de intenție în termen legal, ca să îmi fie apărător sau avocat sau expert consilier. Nici vorbă! Dacă nu locuiește în Covasna și Harghita și nu este preot, nu se poate. Unde scrie asta în Regulament? Nicăieri, dar nu-i bai, așa am hotărât noi!

Mapa articole anti Creta

Am depus la dosar mapa aceasta, cu 179 de pagini, a cărei variantă pdf o aveți atașată mai sus, cuprinzând peste 60 de documente care arată gravitatea problemei pseudo-sinodului din Creta, din cauza căruia eu am întrerupt pomenirea ierarhului eretic ecumenist. În final am scris următorul lucru – inspirație de moment (îl aveți atașat și ca poză):

”Cinstiți părinți,
M-am prezentat înaintea acestui Consistoriu Eparhial pentru a vă prezenta argumentele necesare în vederea întreruperii pomenirii și de către sfințiile voastre a ierarhului ecumenist Andrei al Covasnei și Harghitei.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!” (datat și semnat)
Bieții de ei, au rămas mască! Iertați expresia.
Am încercat să relatez câteva din titlurile din respectiva mapă, cu această ocazie spunând și câte ceva despre ce s-a întâmplat în Creta. Am fost întrerupt și mi s-a spus că nu îi interesează, eu am fost chemat acolo pentru altceva. Vă spun eu pentru ce: să mă bată la cap, să mă scoată din sărite (ei știu că sunt cam vulcanic) și să găsească ASTFEL dovezi pentru acuzarea mea. Dar pacea lui Hristos a fost – cu rugăciunile voastre ale tuturor – sublimă, unică. Niciodată nu am mai simțit așa ceva. Mă gândisem să îmi pun în față o foaie pe care să scriu ”taci”, adică nu te tulbura. Minunea a fost că nici măcar nu am simțit tendința de a mă tulbura. Toate acestea pentru că Hristos era acolo, cu mine și Îi mulțumesc din toată ființa mea.

La un moment dat un ”judecător” a folosit expresia ”noi și voi” (”noi” era Consistoriul, iar ”voi” eram eu). Și am luat cuvântul: iată că recunoașteți că, deși sunt singur în fața voastră, mai este Cineva cu mine: este Hristos cu Care m-am împărtășit azi-dimineață la Sfânta Liturghie, căci oprirea mea de la slujire decretată cu o lună în urmă a fost ilegală, anticanonică, iar ”nerespectarea” ei era datoria mea sfânta față de Hristos.
Apoi un ”judecător” a început să vorbească despre copiii lui, despre preotese, despre prefect, iar la interpelarea mea la adresa președintelui Consistoriului de ce discutăm lucruri care nu sunt la subiect, nu mi s-a răspuns.
M-au acuzat că am încălcat Sfintele Canoane. Le-am spus să îmi dea un exemplu. N-au putut. Un părinte a spus că are trecut pe foaie un canon. Am insistat să aducă cineva un Pidalion, că doar o fi având o Episcopie ortodoxă și așa ceva, nu? Răspunsul: pauză. Când nu aveau răspuns, schimbau subiectul. Doamne, dă-le minte!

Am fost acuzat că sunt trădător de țară, de neam, că nu am ascultat de duhovnicul meu, nici de preoteasă. Le-am spus celor prezenți că duhovnicul meu – ieromonahul Iulian Prodromitul – a întrerupt pomenirea ereticului patriarh ecumenic Bartolomeu, alături de toată obștea Schitului Prodromu, precum și faptul că mi-a dat Dumnezeu o soție numai datorită căreia, în anumite momente personale de slăbiciune, totuși nu am dat înapoi. Eu ce să fac dacă în alte familii de preoți ”cântă găina”? Soția mea este trup și suflet alături de mine, iar lupta pe care o ducem este cot la cot. Le doresc tuturor preoților căsătoriți asemenea soții, pentru a se putea mântui!

Să nu uit: Regulamentul de judecată pe care eu l-am avut la îndemână se pare că nu era ultima ediție, apărută cred în 2015, dar totuși a fost valabil mulți ani, fiind emis tot de Sinodul B.O.R. Așa că articolele atacate de mine în întâmpinare nu aveau exact același număr ca în varianta cea nouă, de care eu nu aveam cunoștință, luând de pe internet tot Regulamentul în format pdf, singurul disponibil. Ceea ce nu înseamnă că argumentele legale și canonice nu mai sunt valabile, după cum a insistat acuzarea. Nici măcar nu au vrut să caute pe loc corespondența numărului articolului invocat, ci au aruncat ”la gunoi” toată apărarea mea.

Am insistat, în repetate rânduri, să fie primit, măcar cinci minute, părintele Sava. Refuzul a fost total. Consecința: părintele Sava este hotărât să meargă până la capăt, în spiritul legii, pentru ca cei care au încălcat clar articole CEDO (Curtea Europeană a Drepturilor Omului), articole din Constituția României și din Codul de procedură penală să își primească răsplata conform legii. Dar asupra acestui fapt vom reveni în curând.

M-au întrebat dacă recunosc Sinodul BOR, Regulamentul lui de organizare, autoritatea bisericească etc. Am răspuns că recunosc orice ÎN MĂSURA în care acestea sunt continuatoare și se supun învățăturii Bisericii lui Hristos, dogmelor Sfinților Părinți și Sfintelor Canoane. Am subliniat acest aspect: ”în măsura în care.”
Grefierul nota doar când vorbeau acuzatorii, cuvintele și argumentele mele nu. L-am întrebat de ce și mi-a spus că nu poate scrie atât de mult de mână, că îl doare mâna. No comment!
În final, după ce în mod repetat am încercat să îi fac să se împace, să se lase reciproc să vorbească (atmosfera din ”sala de judecată” m-a făcut să cred că li se promisese vreun ”premiu” pentru cine va fi mai activ sau poate au primit amenințări că au de pierdut dacă nu sunt foarte incisivi contra mea), urându-le sănătate și bucurie, m-am ridicat să plec. M-au pus să semnez procesul verbal al ședinței. Am întrebat dacă am dreptul la o copie și mi s-a spus că voi primi doar decizia. Am subliniat faptul că, în tăcere, am observat ”modul” de redactare a celor discutate de către grefier și NU am semnat nimic. Împăcat, fericit și fără nici o supărare contra cuiva, i-am lăsat să delibereze, subliniind că am pretenția să îmi fie trimisă hotărârea NU pe mail, ci prin poștă, cu aviz de primire.

Am ieșit, m-am întâlnit cu frații mei înghețați de frig (părintele Sava venise în România în haine subțirele), apoi am filmat lângă Episcopie cele de mai jos (cu un … regizor bun, dar și prieten adevărat).

Părintele Sava a insistat să fie primit, dar consilierul ”responsabil cu ordinea” ne-a condus frumos iar afară din Episcopie.

Ne-am întors la Sf. Gheorghe, dezghețându-ne pe drum. Am luat două mărturii ”la cald”, apoi am plecat cu părintele Sava la București.

Mărturia 1:

Mărturia 2:

Ieri, 11 ianuarie 2017, l-am condus pe părintele Sava la aeroportul Otopeni și a plecat în Grecia. Urma ca ieri seară s-a aibă conferință antiecumenistă la Katerini, tur de forță pentru un om plin de iubire, care are Duhul lui Hristos în el. Deși îi spusesem dinainte că poate ar fi bine să nu vină la proces, mi-a răspuns că este datoria lui să fie alături de fratele lui aflat la nevoie și că ajutorul nu trebuie redus la vorbe, ci manifestat în fapte.
La proces i-am anunțat pe ”judecători” că din ziua de 10 ianuarie 2017 mai este un preot din Episcopia noastră care a întrerupt pomenirea. Au rămas șocați. Să le dea Dumnezeu înțelepciune și pocăință!
Eu rămân în Episcopia Covasnei și Harghitei, nu îl recunosc pe pseudo-episcopul eretic Andrei și mă rog lui Dumnezeu ca acest trădător al Bisericii să fie judecat și să avem parte de un păstor adevărat (să îi dea Dumnezeu pocăință, iar dacă se opune până la capăt adevărului Bisericii, își va lua plata sa).

Actualul posesor al titlului de întâi-stătător al Episcopiei noastre a declarat public, la radio, cu peste un an de zile în urmă că el nu este doar episcopul românilor ortodocși din Covasna și Harghita, ci și … al greco-catolicilor. Această afirmație ar trebui să fie deajuns pentru caterisirea lui imediată de către Sfântul Sinod, ca unul care are un duh papistășesc, ecumenist, deci eretic și ”călăuzește” turma, din iadul în care el se află, spre același iad.
Lupta merge înainte, este nevoie ca starea aceasta de rugăciune să devină permanentă, căci nu noi salvăm ceva, ci Hristos biruiește tot răul. Noi trebuie doar să ne ferim a-L trăda.
Părintele Sava, ca reprezentant al părinților athoniți antiecumeniști venit la ”procesul” meu, vă transmite tuturor că Athosul este alături de români și că toți preoții care se vor ridica împotriva panereziei ecumeniste vor avea parte de sprijinul real al nevoitorilor din Grădina Maicii Domnului. Cu astfel de prieteni, cui îi mai pasă de dușmani?

Tuturor, dă-ne, Doamne, pocăință și să Te iubim curat, ortodox, până la moarte!
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Cu multă prețuire în Hristos și cu metanie adâncă,
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Am primit de la un bun prieten următoarea poezie pe mail:

Un om fericit

Auzit-am că pe vremuri,
Dumnezeu ar fi dorit
Ca să afle printr-un înger
Dacă omu-i fericit.
Merse îngerul pe cale
Lumea-ntreagă colindând,
Când la deal şi când la vale,
Pe creştini tot întrebând…
Unul zise: – Cum pot oare
Fericit să mă numesc?
Să îmi fie cu iertare,
Nu vezi cât de mult trudesc?
Altul zise cu durere:
– Eu aş fi, dar ce să fac,
Fiindcă banii-s la putere,
Iar eu sunt un om sărac!
Unul spuse cu mândrie :
– Eu am bani, ce pot să zic?
Am destulă avuţie,
Nu duc lipsă de nimic!
Însă fericit aş spune
Că nu pot să mă numesc,
Fiindcă n-am copii pe lume
Şi încep să-mbătrânesc!
Altul strigă cu ocară:
– O, ce fericit aş fi,
Dacă n-aş avea povară
O mulţime de copii!
Nu am ce le da la masă,
Tare mult mă chinuiesc!
Cum pot oare cu-aşa casă
Fericit să mă numesc?
Când pe altul îl întreabă:
– Tu eşti fericit ori ba?
Dând din cap, el spune-n grabă:
– Hm! Nu prea mult, măria-ta!
– Dar de ce? Ce îţi lipseşte?
Zise îngerul suav,
– Aş trăi împărătește,
Dar sunt trist, că sunt bolnav!
Am umblat prin lumea-ntreagă
Pe la doctori, dar n-am leac
Sunt slăbit şi fără vlagă
Şi nu ştiu ce să mai fac!
Şi cuprins de întristare,
Îngerul plecă mâhnit,
Că în lumea asta mare
Nici un om nu-i fericit!
Tot aşa cârteau creştinii,
Orșiunde întreba,
Apăsând mai tare spinii
Domnului pe Fruntea Sa.
Şi cu fiece răspuns,
Pas cu pas Îl aduceau,
Spre Golgota, în ascuns
Şi pe Cruce-L răstigneau!
Merse îngerul ce merse
Până când a întâlnit
Un om ce sudoarea-și şterse
De pe chipul său trudit.
– Omule, te văd muncind
Şi ești mult prea obosit,
Ziua toată robotind,
Spune-mi: – Tu eşti fericit?
Omul se-ndreptă de spate
Şi privindu-l pe străin
Îi spuse cu bunătate:
– Fericit sunt pe deplin!
Îngerul sări deodată
Iscodindu-l înadins:
Casa ta-i dărăpănată,
Focu-n vatră ți s-a stins.
Ai copii prea mulți, se pare
Şi cu greu îi creşti pe toți,
Nu ai bani pentru mâncare,
Şi eşti fericit, socoţi?
Eu nu te cunosc, străine
Şi nu ştiu de unde vii
Dar, de vrei rămâi la mine
Până mâine-n zori de zi.
Iată acum se face seară,
Nu-i bine să mergi pe drum,
Că sunt oameni răi pe-afară
Şi flămând vei fi oricum.
Nu am bani, nu am avere,
Nu am casa un palat,
Am în schimb o mângâiere,
Că am sufletul curat.
Casa mea dărăpănată,
Cu căldură te-o primi,
Chiar de focu-i stins în vatră,
Om mânca ce s-o găsi!
Şi cu toţii stând la masă
Domnului I-om mulţumi,
Că spre noi mereu revarsă
Un noian de bucurii!
Să fii fericit în lume
Dacă vrei, nu e prea greu,
Că averea mea, vezi bine,
E doar Bunul Dumnezeu!
El îmi dă mereu putere,
El mă iartă când greşesc,
El mi-alină orice durere,
El m-ajută să trăiesc!
Cine are-aşa avere
Are tot ce şi-a dorit,
Are-n suflet mângâiere
Şi e-n viaţă fericit!
Am copii pe lângă casă,
Am pământ să-l pot munci,
Am nevastă credincioasă,
Fericit de ce n-aş fi?
Îngerul să-i spună taina
Ar fi vrut, dar ce folos?
Se vedea că poartă haina
Dăruită de Hristos!
Bucuros, el se întoarse
Şi zbură spre cer grăbit,
Fiindcă, în sfârşit aflase,
Un om care-i fericit.
Auzind Domnul îndată
Le dădu creştinilor
Pedeapsa meritată
Pentru necredinţa lor.
Numai cel ce nu cârtise
Fericit în veci va fi,
Că din toţi, doar el primise
Darul de-a se mântui.
Cine are-nţelepciune
Să priceapă, n-ar fi greu:
Fericirea nu e-n lume,
Ci e doar în Dumnezeu!!!
Dac-am fi, din întâmplare
Întrebaţi şi noi cândva,
Conştiinţa noastră, oare
Ce-ar răspunde? NU sau DA?

(Autor necunoscut)

Am fost convocat în data de 10 ianuarie 2017, ora 10, să fiu judecat în Constitoriul Eparhial al Covasnei și Harghitei. Cine vrea și poate să îmi fie alături, bogdaproste.
Am vrut să aduc un singur martor al apărării. S-a oferit părintele Sava Lavriotul, care mi-a scris că athoniții sunt alături de mine.

Deci părintele Sava a acceptat să vină. Iată textul (traducerea este sub el)
Traducerea:

„Sfântul Munte Athos

Data: 19.12.2016/ 01.01.2017
Către Preasfințitul Episcop Andrei
Sfânta Episcopie a Covasnei și Harghitei

Preasfințite,
Am primit și am acceptat invitația din partea preotului Ciprian-Ioan să-i fiu alături ca martor al apărării la Consistoriul Eparhial care se va desfășura marți, 10 ianuarie 2017, la ora 10 a.m., în orașul Miercurea-Ciuc.

Cu respect,
Gheronda Sava Lavriotul”

Am trimis Episcopiei scrisoarea părintelui Sava, iar răspunsul a fost halucinant, ca să nu îi spun altfel.

Deci nu îl vor pe părintele Sava, vor să mă duc singur. Mă voi duce, cu Hristos de mânuță. Sau măcar de poala hainei Lui.

L-am întrebat pe un judecător, prieten de-al meu, ce părere are de adresa aceasta de refuzare a martorului. Răspunsul lui pe mail a fost:

”Ce importanță are unde locuiește martorul? Dacă faptele pretins a fi comise au fost în jurisdicția Episcopiei, de unde condiția ca martorul sau avocatul trebuie să aibă domiciliul în acel loc? Cred că singura condiție poate fi să nu fie ecumenist sau de altă religie, eretic…”

Iar în al doilea mail, domnul judecător mi-a scris:

”După cum mă așteptam, potrivit art. 91 din regulamentul instanțelor de judecată ale BOR singura condiție din regulament este ca martorul să fie ortodox, fără nici o îngrădire raportat la domiciliul în Episcopie.

Art.91
– Nu pot fi admişi, nici audiaţi ca martori, decât ortodocşii care întrunesc
condiţiile de moralitate, cerute de Sfintele Canoane şi legile ţării

Și în conformitate cu art.147 din acest Regulament:
Aprecierea calităţii martorilor este lăsată Consistoriului care va asculta, în caz de
îndoială, pe reprezentanţii acuzării şi ai apărării.
Respingerea unui martor va fi motivată şi motivele se vor trece în procesul-verbal al
anchetei sau în minuta instanţei.”

Deci, cu Dumnezeu înainte.

pr. Ciprian-Ioan Staicu