Acum mai bine de o lună mirenii olteni antiecumeniști i-au adresat o scrisoare foarte bine argumentată mitropolitului ecumenist Irineu al Olteniei. Nu au primit nici un răspuns până acum… prin pastorala de Paști, așa cum de altfel au făcut și alți pseudo-ierarhi ecumeniști, ca să se spele odată pe mâini de păcatul ereziei semnate în Creta, desigur… rămânând tot în ea, dar închizând gurile potrivnicilor ereziei, de fapt mărturisitorilor adevărului.
Iată scrisoarea oltenilor, scrisă frumos, argumentat, concis, ORTODOX.
Scrisoarea marturisitorilor olteni
Conform celor publicate oficial de Mitropolia Olteniei la adresa http://www.mitropoliaolteniei.ro/?p=20807,
în final se vorbește de cei care s-au îngrădit de erezie, aducându-se următoarele argumente lacrimogene ecumeniste:
”Cum se face că unii creştini ortodocşi, pretinzând că sunt exigenţi, sunt atât de nedrepţi cu Biserica lor? Vorbesc despre ea la trecut şi speranţa le dispare în negura timpului. Prin supoziţiile lor, ei înlătură şi înlănţuiesc pe Mama lor, Sfânta noastră Biserică strămoşească. Mai mult, aceştia ajung nişte păzitori trişti şi mânioşi ai Bisericii, împiedicând-o astfel să vestească cuvântul lui Dumnezeu, să ajute pe omul în suferinţă şi să depăşească în duh creştinesc momentele dificile ale poporului nostru.”
Aceste cuvinte au ca premisă afirmațiile mitropolitului Irineu din aceeași pastorală:
”Dacă Biserica este deseori defăimată, ea nu poate fi, totuşi, niciodată evaluată pe baza părerilor noastre sau a sondajelor de opinie. Prin urmare, ca să ne redresăm viaţa trebuie să îndrăznim să credem mai mult în Dumnezeu şi în Biserica noastră Ortodoxă. Pentru a cunoaşte mai bine acest fenomen, vă propun o analiză sinceră.”
Comentariul meu:
Mai întâi de toate țin să spun că mitropolitul Irineu a fost în comisia de doctorat în fața căreia mi-a susținut teza, în anul 2008. Atunci mi-a luat apărarea în fața ecumenistului Laurențiu Streza, care a vrut să mă împiedice să îmi susțin o parte a tezei care era antiecumenistă, însă de ciudă că nu a putut, a ieșit afară din examen. Deci i-am purtat întotdeauna respect mitropolitului Irineu, însă totul merge până la erezie. Este un mare profesor de morală, însă acum s-a ridicat împotriva Adevărului-Hristos, ceea ce nu este de dorit pentru nimeni, căci NIMENI nu poate birui Adevărul prin alianța cu ”tatăl minciunii” despre care Același Adevăr ne-a spus că este diavolul (Ioan 8, 44) Îi doresc pocăință grabnică, materializată și prin încetarea prigonirii ortodocșilor.
Așadar, mitropolitul Irineu propune o ”analiză sinceră.” Ea are următoarele elemente:
a) ”unii creştini ortodocşi, pretinzând că sunt exigenţi, sunt atât de nedrepţi cu Biserica lor”;
b) ”vorbesc despre ea la trecut şi speranţa le dispare în negura timpului”;
c) ”prin supoziţiile lor, ei înlătură şi înlănţuiesc pe Mama lor, Sfânta noastră Biserică strămoşească”;
d) ”aceştia ajung nişte păzitori trişti şi mânioşi ai Bisericii, împiedicând-o astfel să vestească cuvântul lui Dumnezeu”; etc.
Răspuns la punctul a):
Se pare că mitropolitul ecumenist își asumă afirmația papei Pius al IX-lea de la Conciliul II Vatican, că ”Io sono la Chiesa” = Eu sunt Biserica” (a se vedea studiul foarte bun postat la adresa: http://revistateologica.ro/vechi/articol.php?r=39&a=3613) Nici papistașii nu au fost de acord cu așa ceva; cum să fim noi de acord cu o atitudine papistașă a unui episcop ortodox, care a semnat în Creta că ”crede” într-Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică Biserică? Cum sunt ortodocșii ”nedrepți” cu Biserica devreme ce nu vor ca ea să fie întinată de ecumenist? Mitropolitul face pe victima, dar de fapt este TORȚIONARUL Bisericii locale, al Mitropoliei Olteniei.
Ortodocșii sunt exigenți pentru că aceasta înseamnă să fii ortodox. Dar poate că ÎPS Sa are nevoie doar de ortodocși ”ascultători”, furnizori cu toată umilința de pomelnice și danii către centrul eparhial? Dreptul la conștiință trebuie îngropat?
De fapt, toți creștinii care sunt cu adevărat ortodocși se caracterizează prin EXIGENȚA PERSISTENȚEI PÂNĂ LA MOARTE ÎN ADEVĂR. Din ascultare față de Hristos!
Răspuns la punctul b):
Afirmația mitropolitului este o minciună. Ortodocșii nu și-ar permite să vorbească despre Biserică la trecut, pentru că ea este Trupul lui Hristos Cel pururea viu. Iar singura speranță care pe zi ce trece le ”dispare” este pocăința ierarhului ecumenist, căci faptele lui dovedesc contrariul.
Expresia ”negura timpului” pare luată din romanele cavalerești. Probabil pentru a accentua faptul că Don Quijote de Craiova va nimici toate… morile de vânt.
Răspuns la punctul c):
”A înlănțui” Biserica este exact ceea ce fac ecumeniștii. Pentru ei dumnezeu este banul, slava, influența și, cam prea adesea… masoneria.
Cum să ”înlături” Biserica dându-ți și sângele pentru ea, așa cum face părintele Grigorie de la Lacu Frumos, una dintre ”victimele” colaterale ale ÎPS Sale? Ce să mai vorbim de Frăsinei? Starețul Ioanichie mi-a spus (de două ori în aceeași discuție) că Sinodul din Creta a fost ”vax albina.” Din păcate, deocamdată preferă să rămână cu albinele, care au… ac în dotare.
Răspuns la punctul d):
Expresia ”păzitori trişti şi mânioşi ai Bisericii” este degradantă pentru autorul ei. Ne așteptam la mai mult de la un profesor universitar de morală decât metafore și hiperbole cu pretenție poetică, ce nu reușesc decât să calce în picioare – așa și-ar dori – sufletele credincioșilor.
Adevărul este că Hristos este trist pentru căderile succesive ale ecumeniștilor, iar sabia mâniei dumnezeiești stă exact deasupra capetelor lor.
Unii au simțit-o, mai pe la Sibiu, chiar în ziua de Paști a acestui an, prin cel care a ridicat sabia Duhului împotriva ereziei ecumeniste, vrednicul părinte Evghenie.
În concluzie, frați olteni, asta este important: HRISTOS A ÎNVIAT! Faceți-vă datoria înaintea lui Hristos și nu luați seama la poveștile de adormit copiii, ci fiți bărbați ai credinței apostolice, plini de râvnă și de Duhul Sfânt.
Așa să vă ajute Dumnezeu Cel întrupat și înviat din morți!
Cu respect, pr. dr. Ciprian Staicu
