Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cuvinte vii ale titanilor Ortodoxiei românești

Zece minute nu-i dai lui Dumnezeu…?!

Multă lume îmi spune : «Părinte, nu mă rog. Mă rog seara, dar dimineaţa nu mai am timp să mă rog». Şi mă gândesc: rugăciunile începătoare, adică Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Treime şi Tatăl nostru durează trei minute. Dacă mai adaugi Crezul, Psalmul 50 şi o rugăciune către Maica Domnului, mai fac cinci minute. În total zece minute, să zic ! Zece minute nu-i dai lui Dumnezeu…?!

Toată viaţa ta stă în mâinile diavolului, căci toate guvernele şi toate legislaţiile sunt demonice. N-au nimic de-a face cu Dumnezeu. De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să dea gândul cel bun conducătorilor ţării, să-i facă credincioşi. Demonismul acesta se resimte la nivel social. La patron – dacă patronul este un speculant – la întreprindere, oriunde lucrezi, lucrezi pentru diavol, adică pentru bunul tău trai. Lucrezi să-ţi câştigi viaţa ta de la o lume demonizată, stăpânită de demoni.

Ei bine, rugăciunea ta de dimineaţă este momentul tău de despărţire de tot demonismul lumii. Îi ceri lui Dumnezeu să te apere în ziua aceea de ispite, de mânie, de accidente, pentru că astăzi eşti şi mâine poţi fi mort.
Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas. De aceea, rugăciunea noastră trebuie să fie continuă; dimineaţa mulţumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara, la fel, mulţumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.

Părintele Gheorghe Calciu
(Extras din ”Cuvinte vii”, Editura Bonifaciu, 2009)

6 Responses to Cuvinte vii ale titanilor Ortodoxiei românești

  1. Lucian Pop says:

    O poezie închinată Sfinților Închisorilor:

    Sfinții închisorilor

    La Aiud o mănăstire
    E simbol de amintire
    În mijlocul florilor
    De Sfinții Închisorilor.

    Îngrijind a lor morminte,
    A lor sfinte oseminte,
    Moaște de minuni izvor,
    Ce-s la Râpa Robilor.

    Al Neamului Sanctuar,
    În fapt extraordinar,
    Unde Sfinții, a lor Ceată
    Crucea Neamului o poartă.

    Mijlocesc la Dumnezeu
    Să ne Mântuie din rău,
    Din moarte să ne trezească,
    De străini să ne ferească!

    De păgâni și criminali,
    De găștile de tâlhari,
    Ce la noi s-au priponit,
    Împietând al nost` pământ.

    Plin de sânge și sudoare
    A strămoșilor ce-n Soare
    Au muncit și au luptat,
    Pământul ni l-au lăsat.

    Ca Sfântul Valeriu Gafencu,
    Ce cu al credinței sceptru
    Pentru Țară a luptat,
    Închisoare a răbdat.

    Și-a fost Biserică mândră,
    În credință a fost pildă,
    În culmea ororilor,
    Sfânt al închisorilor.

    Pentru a rămâne pildă
    De dăruire sublimă,
    De moarte neavând teamă,
    De sistemele de ceară.

    Care la foc se topesc,
    La focul duhovnicesc,
    Nu vor dăinui în veac,
    Se vor stinge în cerdac.

    Pe nisip și-au făcut case,
    De furtună au fost rase
    Și au căzut în infern,
    La al lui Dumnezeu semn.

    Pe sfinți mult i-au prigonit,
    Viața le-au furat răcnind,
    Fiare-mbătate de sânge,
    De conceptele nătânge.

    De Ilie Lăcătușu,
    Preot ce-a murit în cursul
    Exceselor comuniste,
    Cernerilor așa-zise.

    A marilor epurări,
    Ateiste-i infectări,
    Când Poporu-a fost mințit,
    În întuneric târât.

    Sfântul Ilie Lăcătușu
    Nu și-a vândut sufletul,
    Cu credință a luptat,
    Moaște sfinte ne-a lăsat.

    Pe români nu i-a trădat,
    I-a iubit cu-adevărat,
    Rugându-se în Vecie
    Pentru Sfânta Românie.

    Ne-amintim de Radu Gyr,
    Poet uns cu Har Divin,
    Ce ne-a lăsat versuri sfinte,
    Temelia de cuvinte.

    Demnitatea-ncrezătoare,
    Faptele înălțătoare,
    Fruntea el nu și-a plecat,
    Crezul nu și l-a negat.

    De Corneliu Zelea Codreanu,
    Ce în spate și-a dus Neamul,
    L-a scăpat de profanare,
    L-a scos din evreizare.

    Demnitatea i-a redat,
    Cu tiranii a luptat,
    Cu Carol impertinentul,
    Criminalul și dementul.

    Din neamul de popânțoli,
    Ce-au fost aduși pe la noi
    De masoneria fadă,
    Ce are coarne și coadă.

    De Nicoleta Nicolescu,
    Femeia legionară exemplu,
    Ioana d`Arc a României,
    Mucenița vitejiei.

    De diavoli a fost torturată,
    De regaliștii din poartă,
    A lui Carol criminalul,
    Desfrânatul și tâlharul.

    Și a fost arsă de vie
    Pe Altarul României,
    Durerea cruntă a răbdat
    Pentru al nostru Crez curat.

    De Ion Moța, Vasile Marin,
    Care au luptat divin
    În Spania comunistă
    Cu teroarea satanistă.

    Ne-au rămas ca vii exemple
    De vitejie pe trepte
    De credință luptătoare,
    De patriotism în floare.

    De Nicadori, Decemviri,
    Ca apărători sublimi
    Ai purității sociale,
    Ai Ființei Naționale.

    De Elisabeta Rizea,
    Care și-a purtat deviza
    De soție luptătoare,
    De credință jertfitoare.

    Ce pe soț nu l-a trădat,
    Partizanii a ajutat
    Din grupul Arnăuțoiu,
    Peste ei venind puhoiul.

    De luptătorii din munți,
    Ale României punți
    De sacră Românitate,
    Demnă continuitate.

    Ce pentru Neam au luptat,
    Flămânzind neîncetat
    Pentru Adevăr și Dreptate,
    Întreaga creștinătate.

    De Grupul lui Ogoranu,
    Tineri legionari din neamul
    Celor de la Făgăraș,
    Luptători cu dârz curaj.

    Cu comuniștii au luptat,
    Cu conceptul necurat,
    Cu ateismul ineptic,
    Cu satanismul scheletic.

    De ai lor au fost vânduți,
    De teapa celor corupți,
    De iudele profitoare,
    De leprele vorbitoare.

    Care pentr-un blid de linte
    Vând pe măsa fără minte,
    Se închină la dușmani,
    Le dau Țara pentru bani.

    Ne-au lăsat pildă pe veci,
    Lumânări în vremuri reci,
    De reală bărbăție,
    De-autentică frăție.

    De sfântul Arsenie Boca,
    Ce a uimit Europa
    Cu minuni incendiare,
    Cu învățături speciale.

    Promovând Ortodoxia,
    Împodobind România
    Cu măreții naționale,
    Cu viziuni transcendentale.

    Ce-i considerat aparte
    Pentru sfintele lui fapte,
    În puterea Harului,
    Ca Sfânt al Ardealului.

    Ne-a lăsat un mormânt sfânt,
    Mărturie pe pământ
    A Dogmei Adevărate,
    A Credinței minunate.

    Izvor de Tămăduire
    Pentru a Domnului Oștire,
    A Vieții bucurie,
    Din necazuri izbăvire.

    De sfântul Nil Dorobanțu,
    Ce-n Hristos și-a purtat lanțul,
    Multora părând nebun,
    El fiind pe Drumul Bun.

    De maica Emanuela,
    Ucenica lui în Sfera
    De Lumini deosebite,
    De modele infinite.

    De preotul Iustin Pârvu,
    Care a luptat în vârful
    Epopeei Naționale,
    Slavei mărturisitoare.

    De Arsenie Papacioc,
    Preot fără echivoc
    În Oastea lui Dumnezeu,
    Îndrumând Poporul Său.

    Toți aceștia și mulți alții
    Sunt sfinții acestei Nații,
    Crucea noastră au purtat,
    Pe Golgota au urcat.

    Pe Golgota nemuririi
    În vremile prigonirii,
    De unde se roagă sfânt
    Pentru Pace pe pământ.

    Pentru noi ce ne plecăm
    La al lor destin solemn,
    Rugăciunile lor toate
    Revarsă Har de dreptate.

    La Iisus ei mijlocesc
    Pentru Neamul Românesc,
    Să-l salveze din cădere,
    Să-l ridice-n Înviere!

    _La voi ne rugăm cu dor,
    Sfinți ai Închisorilor,
    Cu lacrimi ce șiroiesc
    În necazul pământesc.

    Exemplar al vostru chin
    Ne inspiră-n mod divin,
    Inimile le înmoaie,
    Suferințele le taie.

    Meditând la voi mereu,
    Simțim cum ieșim din greu,
    Cum la Ceruri ne-nălțăm,
    În Iubire fremătăm.

    Pentru Țară, pentru Neam
    Să fim ca vulturi pe ram,
    Credința să ne-o păstrăm,
    Pentru Adevăr să luptăm!

    Întăriți-ne mereu
    În războiu-acesta greu,
    Ce îl ducem pe pământ
    Pentru Crezul nostru Sfânt.

    Ca până la Înviere
    Să răzbatem cu putere
    Prin a diavolilor ceață,
    A dușmanilor instanță!

  2. Claudia says:
  3. admin2 says:

    Cu îngăduința dvs, îl punem și ca articol.
    Mulțumim frumos!

  4. Claudia says:

    „I.G.: Cum aţi fost primit în America?

    Pr. Calciu: Am fost primit foarte bine, mulţumesc lui Dumnezeu, am avut un episcop care s-a îngrijit de mine, care n-a ţinut cont de caterisirea mea şi am fost un fel de preot misionar, la Detroit am fost la parohie şi am vorbit, am fost în Europa, apoi am fost acreditat pe lângă biserica de aicea, din Washington, băiatul şi-a terminat studiile, a făcut dreptul şi este avocat…”

    http://www.fericiticeiprigoniti.net/gheorghe-calciu-dumitreasa/2149-o-experienta-abisala-dialog-cu-preotul-gheorghe-calciu-dumitreasa-si-scriitorul-marcel-petrisor