Zece minute nu-i dai lui Dumnezeu…?!
Multă lume îmi spune : «Părinte, nu mă rog. Mă rog seara, dar dimineaţa nu mai am timp să mă rog». Şi mă gândesc: rugăciunile începătoare, adică Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Treime şi Tatăl nostru durează trei minute. Dacă mai adaugi Crezul, Psalmul 50 şi o rugăciune către Maica Domnului, mai fac cinci minute. În total zece minute, să zic ! Zece minute nu-i dai lui Dumnezeu…?!
Toată viaţa ta stă în mâinile diavolului, căci toate guvernele şi toate legislaţiile sunt demonice. N-au nimic de-a face cu Dumnezeu. De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să dea gândul cel bun conducătorilor ţării, să-i facă credincioşi. Demonismul acesta se resimte la nivel social. La patron – dacă patronul este un speculant – la întreprindere, oriunde lucrezi, lucrezi pentru diavol, adică pentru bunul tău trai. Lucrezi să-ţi câştigi viaţa ta de la o lume demonizată, stăpânită de demoni.
Ei bine, rugăciunea ta de dimineaţă este momentul tău de despărţire de tot demonismul lumii. Îi ceri lui Dumnezeu să te apere în ziua aceea de ispite, de mânie, de accidente, pentru că astăzi eşti şi mâine poţi fi mort.
Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas. De aceea, rugăciunea noastră trebuie să fie continuă; dimineaţa mulţumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara, la fel, mulţumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.
Părintele Gheorghe Calciu
(Extras din ”Cuvinte vii”, Editura Bonifaciu, 2009)
O poezie închinată Sfinților Închisorilor:
Sfinții închisorilor
La Aiud o mănăstire
E simbol de amintire
În mijlocul florilor
De Sfinții Închisorilor.
Îngrijind a lor morminte,
A lor sfinte oseminte,
Moaște de minuni izvor,
Ce-s la Râpa Robilor.
Al Neamului Sanctuar,
În fapt extraordinar,
Unde Sfinții, a lor Ceată
Crucea Neamului o poartă.
Mijlocesc la Dumnezeu
Să ne Mântuie din rău,
Din moarte să ne trezească,
De străini să ne ferească!
De păgâni și criminali,
De găștile de tâlhari,
Ce la noi s-au priponit,
Împietând al nost` pământ.
Plin de sânge și sudoare
A strămoșilor ce-n Soare
Au muncit și au luptat,
Pământul ni l-au lăsat.
Ca Sfântul Valeriu Gafencu,
Ce cu al credinței sceptru
Pentru Țară a luptat,
Închisoare a răbdat.
Și-a fost Biserică mândră,
În credință a fost pildă,
În culmea ororilor,
Sfânt al închisorilor.
Pentru a rămâne pildă
De dăruire sublimă,
De moarte neavând teamă,
De sistemele de ceară.
Care la foc se topesc,
La focul duhovnicesc,
Nu vor dăinui în veac,
Se vor stinge în cerdac.
Pe nisip și-au făcut case,
De furtună au fost rase
Și au căzut în infern,
La al lui Dumnezeu semn.
Pe sfinți mult i-au prigonit,
Viața le-au furat răcnind,
Fiare-mbătate de sânge,
De conceptele nătânge.
De Ilie Lăcătușu,
Preot ce-a murit în cursul
Exceselor comuniste,
Cernerilor așa-zise.
A marilor epurări,
Ateiste-i infectări,
Când Poporu-a fost mințit,
În întuneric târât.
Sfântul Ilie Lăcătușu
Nu și-a vândut sufletul,
Cu credință a luptat,
Moaște sfinte ne-a lăsat.
Pe români nu i-a trădat,
I-a iubit cu-adevărat,
Rugându-se în Vecie
Pentru Sfânta Românie.
Ne-amintim de Radu Gyr,
Poet uns cu Har Divin,
Ce ne-a lăsat versuri sfinte,
Temelia de cuvinte.
Demnitatea-ncrezătoare,
Faptele înălțătoare,
Fruntea el nu și-a plecat,
Crezul nu și l-a negat.
De Corneliu Zelea Codreanu,
Ce în spate și-a dus Neamul,
L-a scăpat de profanare,
L-a scos din evreizare.
Demnitatea i-a redat,
Cu tiranii a luptat,
Cu Carol impertinentul,
Criminalul și dementul.
Din neamul de popânțoli,
Ce-au fost aduși pe la noi
De masoneria fadă,
Ce are coarne și coadă.
De Nicoleta Nicolescu,
Femeia legionară exemplu,
Ioana d`Arc a României,
Mucenița vitejiei.
De diavoli a fost torturată,
De regaliștii din poartă,
A lui Carol criminalul,
Desfrânatul și tâlharul.
Și a fost arsă de vie
Pe Altarul României,
Durerea cruntă a răbdat
Pentru al nostru Crez curat.
De Ion Moța, Vasile Marin,
Care au luptat divin
În Spania comunistă
Cu teroarea satanistă.
Ne-au rămas ca vii exemple
De vitejie pe trepte
De credință luptătoare,
De patriotism în floare.
De Nicadori, Decemviri,
Ca apărători sublimi
Ai purității sociale,
Ai Ființei Naționale.
De Elisabeta Rizea,
Care și-a purtat deviza
De soție luptătoare,
De credință jertfitoare.
Ce pe soț nu l-a trădat,
Partizanii a ajutat
Din grupul Arnăuțoiu,
Peste ei venind puhoiul.
De luptătorii din munți,
Ale României punți
De sacră Românitate,
Demnă continuitate.
Ce pentru Neam au luptat,
Flămânzind neîncetat
Pentru Adevăr și Dreptate,
Întreaga creștinătate.
De Grupul lui Ogoranu,
Tineri legionari din neamul
Celor de la Făgăraș,
Luptători cu dârz curaj.
Cu comuniștii au luptat,
Cu conceptul necurat,
Cu ateismul ineptic,
Cu satanismul scheletic.
De ai lor au fost vânduți,
De teapa celor corupți,
De iudele profitoare,
De leprele vorbitoare.
Care pentr-un blid de linte
Vând pe măsa fără minte,
Se închină la dușmani,
Le dau Țara pentru bani.
Ne-au lăsat pildă pe veci,
Lumânări în vremuri reci,
De reală bărbăție,
De-autentică frăție.
De sfântul Arsenie Boca,
Ce a uimit Europa
Cu minuni incendiare,
Cu învățături speciale.
Promovând Ortodoxia,
Împodobind România
Cu măreții naționale,
Cu viziuni transcendentale.
Ce-i considerat aparte
Pentru sfintele lui fapte,
În puterea Harului,
Ca Sfânt al Ardealului.
Ne-a lăsat un mormânt sfânt,
Mărturie pe pământ
A Dogmei Adevărate,
A Credinței minunate.
Izvor de Tămăduire
Pentru a Domnului Oștire,
A Vieții bucurie,
Din necazuri izbăvire.
De sfântul Nil Dorobanțu,
Ce-n Hristos și-a purtat lanțul,
Multora părând nebun,
El fiind pe Drumul Bun.
De maica Emanuela,
Ucenica lui în Sfera
De Lumini deosebite,
De modele infinite.
De preotul Iustin Pârvu,
Care a luptat în vârful
Epopeei Naționale,
Slavei mărturisitoare.
De Arsenie Papacioc,
Preot fără echivoc
În Oastea lui Dumnezeu,
Îndrumând Poporul Său.
Toți aceștia și mulți alții
Sunt sfinții acestei Nații,
Crucea noastră au purtat,
Pe Golgota au urcat.
Pe Golgota nemuririi
În vremile prigonirii,
De unde se roagă sfânt
Pentru Pace pe pământ.
Pentru noi ce ne plecăm
La al lor destin solemn,
Rugăciunile lor toate
Revarsă Har de dreptate.
La Iisus ei mijlocesc
Pentru Neamul Românesc,
Să-l salveze din cădere,
Să-l ridice-n Înviere!
_La voi ne rugăm cu dor,
Sfinți ai Închisorilor,
Cu lacrimi ce șiroiesc
În necazul pământesc.
Exemplar al vostru chin
Ne inspiră-n mod divin,
Inimile le înmoaie,
Suferințele le taie.
Meditând la voi mereu,
Simțim cum ieșim din greu,
Cum la Ceruri ne-nălțăm,
În Iubire fremătăm.
Pentru Țară, pentru Neam
Să fim ca vulturi pe ram,
Credința să ne-o păstrăm,
Pentru Adevăr să luptăm!
Întăriți-ne mereu
În războiu-acesta greu,
Ce îl ducem pe pământ
Pentru Crezul nostru Sfânt.
Ca până la Înviere
Să răzbatem cu putere
Prin a diavolilor ceață,
A dușmanilor instanță!
Este un film exceptional
http://www.7cuvinte.ro/filmul_7_cuvinte/
Despre un OM !
Cu îngăduința dvs, îl punem și ca articol.
Mulțumim frumos!
https://stranaortodoxa.wordpress.com/2017/05/14/pr-ieronim-cuvant-la-praznuirea-sf-inchisorilor/
„I.G.: Cum aţi fost primit în America?
Pr. Calciu: Am fost primit foarte bine, mulţumesc lui Dumnezeu, am avut un episcop care s-a îngrijit de mine, care n-a ţinut cont de caterisirea mea şi am fost un fel de preot misionar, la Detroit am fost la parohie şi am vorbit, am fost în Europa, apoi am fost acreditat pe lângă biserica de aicea, din Washington, băiatul şi-a terminat studiile, a făcut dreptul şi este avocat…”
http://www.fericiticeiprigoniti.net/gheorghe-calciu-dumitreasa/2149-o-experienta-abisala-dialog-cu-preotul-gheorghe-calciu-dumitreasa-si-scriitorul-marcel-petrisor