Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Micuța Anisia și răbdarea


Un copil minunat, membru al unei familii ortodoxe care s-a îngrădit pe sine de pomenirea ierarhilor ecumeniști după Adunarea din Creta.
Mesajul ei arată că ortodocșii nu au fost, nu sunt și nu vor fi fanatici, ci vor fi, pur și simplu, ortodocși, slujitori ai lui Hristos în adevăr, în rugăciune curată și mai ales… în RĂBDARE.
Domnul să îi binecuvânteze pe părinții Anisiei, pe frățiorii ei și îndeosebi pe ea.
Să creștem cu toții în răbdare, mărturisind adevărul până la capăt, spre mântuire!

Redacția

În coate și în genunchi… pentru iubirea lui Dumnezeu

”Mai întâi învățați-i pe copiii voștri nu cum să ia corect binecuvântare de la un preot (rușii mireni au un stil special de a lua binecuvântare de la episcop sau de la preot, întinzând mâinile în semnul crucii, cu palmele în sus și plecând capul – n.trad.), ci cum să cedeze locul lor în autobuz pentru o persoană vârstnică, să ia de mână pe femeia care coboară din autobuz și să facă totul de dragul și în numele lui Hristos. Educația religioasă nu începe atunci când o mamă își învață copilul să spună rugăciunea ”Tatăl nostru”, ci atunci când tatăl își învață fiul să îi mulțumească mamei pentru cămașa pe care i-a spălat-o și pentru că a pregătit prânzul (adică să răspundă la dragostea ei de mamă cu dragostea lui de fiu).” (Preot Alexander Obcharenko)

traducere din limba engleză
de pr. Ciprian Staicu

PS – Părintele Dumitru Stăniloae spunea undeva că viața noastră este răstimpul dintre chemarea iubirii (venită de la Dumnezeu) și răspunsul dat de noi acestei iubiri. Cine este îndrăgostit de Dumnezeu, acela are șanse să se mântuiască, adică să fie veșnic cu Cel dorit.
Lucruri simple, frumoase – așa trăiesc creștinii, inclusiv în vremuri de prigoană!

 

RMN duhovnicesc

Mulțumim doamnei Doina (care este la fel de tânără sufletește ca și domnișoara din imagine) pentru mesajul de mai jos, valabil pentru mulți dintre noi (iar excepțiile confirmă regula):

”Am fost la clinica lui Dumnezeu pentru un control de rutină. Am constatat că sănătatea mea e tare șubredă. Când Dumnezeu mi-a luat tensiunea, am văzut că umilința mea era foarte mică.

La măsurarea temperaturii, termometrul a înregistrat 40 de grade de neliniște. Dumnezeu mi-a făcut electrocardiograma și m-a diagnosticat cu o anumită lipsă de iubire, pentru că arterele mele erau astupate de orgoliu.

Am trecut apoi la secția de ortopedie pentru că am observat că nu reușeam să merg braț la braț cu frații mei, nici să ofer o îmbrățișare frățească deoarece aveam amputații cauzate de ranchiună.

Pe lângă acestea mi-a descoperit un anumit grad de miopie dat fiind faptul că nu reușeam să văd dincolo de greșelile celorlalți. Când mi s-a făcut testul pentru auz, Dumnezeu mi-a zis că eram uneori surd la sfaturile Sale, drept urmare mi-a oferit o consultație gratuită grație marii Sale îndurări.

Am primit tratament de care voi încerca de azi să-l țin:

– Dimineața, la trezire: – o porție de rugăciune de mulțumire;

– două capsule de credință;

– Înainte de treburile cotidiene : – trei lingurițe de pace;

– cinci pastile mari de răbdare.

La fiecare oră: – un comprimant de blândețe;

– unul de stăpânire de sine;

– când stau cu cei dragi: – să-mi fac o injecție cu o fiolă de bunătate șI
cinci fiole de iubire;

-Înainte de culcare: – două pastile de credință.

Concluzie: Sunt cam bolnăvior (bolnăvioară). Rugați-vă pentru mine!”

PS – Atenție, acest mesaj nu are legătură cu vreo propagandă pro-vaccin, nici protv, ci pro Doamne-Doamne (pr. Ciprian)

Cuvinte vii ale titanilor Ortodoxiei românești

Zece minute nu-i dai lui Dumnezeu…?!

Multă lume îmi spune : «Părinte, nu mă rog. Mă rog seara, dar dimineaţa nu mai am timp să mă rog». Şi mă gândesc: rugăciunile începătoare, adică Împărate ceresc, Sfinte Dumnezeule, Prea Sfântă Treime şi Tatăl nostru durează trei minute. Dacă mai adaugi Crezul, Psalmul 50 şi o rugăciune către Maica Domnului, mai fac cinci minute. În total zece minute, să zic ! Zece minute nu-i dai lui Dumnezeu…?!

Toată viaţa ta stă în mâinile diavolului, căci toate guvernele şi toate legislaţiile sunt demonice. N-au nimic de-a face cu Dumnezeu. De aceea ne rugăm ca Dumnezeu să dea gândul cel bun conducătorilor ţării, să-i facă credincioşi. Demonismul acesta se resimte la nivel social. La patron – dacă patronul este un speculant – la întreprindere, oriunde lucrezi, lucrezi pentru diavol, adică pentru bunul tău trai. Lucrezi să-ţi câştigi viaţa ta de la o lume demonizată, stăpânită de demoni.

Ei bine, rugăciunea ta de dimineaţă este momentul tău de despărţire de tot demonismul lumii. Îi ceri lui Dumnezeu să te apere în ziua aceea de ispite, de mânie, de accidente, pentru că astăzi eşti şi mâine poţi fi mort.
Fără ajutorul lui Dumnezeu nu putem pune nici piciorul drept înaintea piciorului stâng, ca să facem un pas. De aceea, rugăciunea noastră trebuie să fie continuă; dimineaţa mulţumim lui Dumnezeu pentru că patul acesta n-a fost mormânt pentru păcatele noastre, iar seara, la fel, mulţumim lui Dumnezeu pentru încă o zi care a trecut.

Părintele Gheorghe Calciu
(Extras din ”Cuvinte vii”, Editura Bonifaciu, 2009)

Ecumenismul își face cuib oriunde, din și prin păcate…

Ar fi bine de verificat dacă cele prezentate în acest video sunt reale (cineva care înțelege limba rusă). Imaginile sunt, oricum, elocvente. Dar ar fi bine să existe și siguranța că traducerea din rusă în română este reală și bună.