Nu există nici un motiv de îngrijorare…
de dr. Fotios Mihail
01 iulie 2017
Doctore, spune cu o neliniște vădită mama cea vigilentă, pe copilul meu îl doare continuu stomacul de ieri seară.
Nu vă temeți, răspunde doctorul cu siguranță. Totul va fi bine. Știți că eu sunt profesor universitar. Sunt cel mai mare doctor din întreaga lume, sunt infailibil. Diagnosticele mele nu pot fi puse la îndoială de nimeni. Liniștește-te. Nu există nici un motiv de îngrijorare.
După câteva ore se întoarce mama, însoțită de fiul ei de 12 ani. Doctore, acum copilul a și vomitat. Durerea de stomac nu încetează. Ce problemă are copilul meu?
Doctorul infailibil îl privește pe copil cu aroganță, ca și cum ar sta pe un tron, și răspunde: nu vă neliniștiți. este vorba doar despre o gasto-enterocolită. Cu puțin pilaf, cu puțină fidea și cu o pernă caldă pusă pe stomac totul va fi în regulă. Nu există nici un motiv de îngrijorare.
În după-amiaza aceleiași zile iat-o venind din nou pe mamă cu copilul ei la cabinetul cel mare. Doctore, copilașul meu a făcut și febră. Durerea de stomac s-a acutizat, are continuu senzația de greață, vomită des și nu se simte deloc bine. Spune că i-a amorțit și talpa piciorului drept. Se pare că lucrurile nu stau așa cum ni le-ați descris. Este evident că fiul meu se află în pericol.
Doctorul își iese atunci din fire. Unde s-a mai văzut om care să pună la îndoială diagnosticul pus de el și îndrumările lui terapeutice?
Deci, pentru confirmarea opiniei lui infailibile, el hotărăște să convoace un consiliu al medicilor. Sunt chemați și se adună cei mai cunoscuți doctori din oraș, cei mai vestiți și mai mari specialiști. Ei îl consultă cu multă atenție pe copil. Nu le este greu să pună diagnosticul. Nu le lipsește nici mintea, nici pregătirea științifică.
Ei spun într-un singur glas: situația este foarte gravă. Copilul suferă de peritonită acută din cauza unei apendicite netratate. Dacă nu este operat imediat este în primejdie să își piardă viața. Fără operație nu va rezista. Va trebui neapărat să îi informăm pe părinții lui, spun aceștia.
Însă ce să le spună părinților? Cum îl vor desconsidera pe primul și infailibilul doctor? Cum să pună ei la îndoială diagnosticul lui și tratamentul pe care l-a recomandat? Nu le este așa ușor să se descurce cu el. Poate, ca profesor universitar infailibil, să îi cheme în comisia disciplinară, sub acuzația de pregătire științifică insuficientă, să le ia și autorizațiile de exercitare a profesiei medicale. De așa ceva au ei timp acum?
I-a cuprins o transpirație rece. În față e prăpastia, în spate este torentul de apă. Deci, ce să facă? Să îl arate pe profesorul cel mare și infailibil ca fiind un mincinos sau să fie de acord cu el în toate? Cu alte cuvinte, să îl opereze și să îl salveze pe micuțul bolnav sau să îl trimită pe lumea cealaltă cu diagnosticul fals al unei așa-zise simple gastro-eterocolite, desigur punându-și și semnătura lor pe acest diagnostic fals?
Părinții micuțului bolnav muribund așteaptă cu nerăbdare hotărârea lor. Au ajuns la spital și prietenii familiei. Unii dintre ei chiar își ridică mâinile cu mânie și cu indignare, arătând spre doctorul infailibil și spre colaboratorii lui lași și nehotărâți.
După puțină vreme se ia o hotărâre. Ea este înmânată în scris părinților copilului:
Dragi părinți ai micuțului Gheorghiță, noi, cei mai mari doctori din acest oraș, vă confirmăm cu toată răspunderea că totul va fi bine. Nu există nici un motiv de îngrijorare. Pe toți cei care vă spun că fiul dvs este în pericol, să nu îi credeți. Aceștia vă spun minciuni.
Cine v-a pus și v-a dat voi să fiți judecători ai diagnosticelor și ai tratamentului date de arhicunoscutul nostru profesor universitar? Cine v-a dat vouă dreptul să vă îndoiți de studiile lui îndelungate, de diplomele și de premiile pe care el le-a primit de la cele mai mari facultăți de medicină din Europa și din America?
Diagnosticele domnului profesor rămân întotdeauna stâlp și temelie a științei medicale. Dacă noi ca și oameni ne abatem de la înțelepciunea noastră medicală, atunci înțelepciunea, autoritatea și infailibilitatea profesorului nostru ne readuc pe drumul cel bun. De aceea, orice motiv de teamă este de prisos, ca o dovadă a lipsei de credință față de persoana celui mai mare profesor, mai ales că ne aflăm în cabinetul lui particular.
Să fiți liniștiți în legătură cu sănătatea copilului dvs. Nu există nici un motiv de îngrijorare, devreme ce se află cu noi primul dintre profesori, cel infailibil.
Părinții au citit hotărârea și și-au plecat capetele cu durere și cu deznădejde. Au citit-o și prietenii lor, care au alergat din dragoste și din spirit de compătimire pentru micuțul bolnav. Inimile lor s-au umplut de amărăciune și de durere.
Însă părinții și prietenii nu rămân doar în durere și în disperare. Nervii sufletului lor se întind până la limită. Ei nu sunt nici ignoranți, nici lipsiți de minte și nici neinformați.
Sursa – https://katanixis.blogspot.ro/2017/07/blog-post_86.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
