Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

ÎNCOTRO? Împotriva ”părtășiei la erezie”. Partea a doua

Scurtă analiză teologică a câtorva expresii-afirmații din predica de acum câteva duminici a pr. Claudiu Buză, înregistrată audio de unii dintre cei prezenți:

1) Expresia ”părtășia la erezie” a produs nedumeriri în ultima vreme. Afirmația pr. Claudiu: ”dacă îi numim pe preoții ecumeniști eretici, acuzația se răsfrânge și asupra tuturor credincioșilor lor” este exagerată și lipsită de argumente.

Sfântul Ioan Gură de Aur spune: ”lupta noastră este aceasta: nu a omorî pe cei vii, ci a învia pe cei morți.” (conf. Epistolei către Focas, 2, în EPE (Elines Pateres tis Ekklisias – colecția Părinți Greci ai Bisericii) volumul 37, coloana 296 sau Migne 50, 701)

Adică noi trebuie să tragem semnalul de alarmă, nu să adoptăm o atitudine de așteptare interminabilă și păguboasă sufletește. În viața duhovnicească nu există stagnare, nici pauză, ci ori mergi spre Dumnezeu ori te îndepărtezi de El (în cazul de față, părtășia la erezie este deja o stare de contaminare clară, care duce pe nesimțite la moarte sufletească).

Arma adevărului este cuvântul; să nu fie unul acuzator, dar să fie trezvitor!

2) Afirmația că ”este schismă a spune despre celălalt că este eretic” nu poate fi acceptată, pentru că, potrivit Canonului 1 al Sfântului Vasile cel Mare, iată cum sunt definite erezia și schisma:
a) ”în eresuri sunt cei cu totul lepădați și care după credința însăși sunt înstrăinați”; iar în tâlcuirea Canonului se spune: ”eretici se numesc aceia care a cărora osebirea (deosebirea) este îndată și de-a dreptul pentru credința cea întru Dumnezeu, adică cei despărțiți cu credința și cu dogmele de către dreptslăvitori”;

b) ”în schisme sunt cei care pentru oarecare cauze bisericești (administrative – n.n.) și întrebări putincioase de a se vindeca (cu putință de rezolvat – n.n.) s-au trecut între cei despărțiți”; iar în tâlcuirea Canonului se spune: ”schismatici se numesc acei ce se osebeau de către soborniceasca Biserică nu pentru dogme de credință, ci pentru oarecare întrebări bisericești lesne de îndreptat.” (conf. Pidalion, Cârma Bisericii Ortodoxe, ediția a II-a, Editura Credința strămoșească, 2017, p. 692 și p. 694)

Deci îngrădirea de erezie, a spune celuilalt (ecumenistului) că este în erezie nu este schismă (a se vedea și cele afirmate la Sinaxa Națională de la Botoșani, 18 iunie 2017)

3) Afirmația ”una este părtășia la erezie și alta este erezia în sine; cine nu este de acord cu această distincție are duh de schismă” este combătută cu argumentul: în scrierile patristice nu există, nu este menționată, analizată vreo stare de mijloc între eretic și ortodox, între adevăr și minciună, așa cum, potrivit unui exemplu dat de Gheron Hariton Athonitul, o femeie nu poate fi însărcinată doar pe jumătate: ori este însărcinată, ori nu.

Ar fi bine ca expresia ”părtășie la erezie” (în sensul că ar fi ceva nevinovat și necondamnabil) să fie înlocuită cu ”complicitate și promovare a ereziei.”
Cât de complici sunt unii și cât de naivi sunt alții rămâne la mila lui Dumnezeu, să îi și să ne lumineze pe toți.

Cu toții putem greși. Chiar greșim. Și uneori nici nu ne dăm seama, ba poate chiar credem că suntem pe drumul cel bun. Însă adevărul trebuie spus curat, simplu, întreg. Adevărul este Hristos.

Dacă eu voi spune ceva neortodox, VĂ ROG, cu argumentele necesare, să mă ajutați să mă îndrept, pentru ca nimeni să nu fie tras astfel în vreo înșelare.

 

Cu respect,

pr. Ciprian Staicu

 

Va urma