Cineva – de fapt mai multe persoane – îmi transmiteau în ultimele zile mesajul: iubire, iubire, iubire. Eu, însă, m-am căsătorit din iubire, trăiesc și slujesc după puteri Iubirea răstignită și sufăr din iubire pentru Ea, căci și Ea a suferit pentru noi toți.
Dacă citim I Corinteni cap. 13 vedem că ”iubirea se bucură de adevăr.” (versetul 6)
Iubirea adevărată este plină de adevăr, iar adevărul adevărat este plin de iubire.
Să nu cădem în înșelarea iubirismului, că atunci degeaba ne-am îngrădit de ecumeniști.
Și azi am găsit acest articol, pe care îl prezint în traducere mai jos. Poate așa vom înțelege că sunt vremuri de prigoană și de luptă, nu de liniștire în propria noastră comunitate anti-ecumenistă.
Pacea dorită de un ortodox nu este mai ales cea exterioară, ci cea cu Dumnezeu.
Sfântul Grigorie Teologul are un cuvânt celebru – mai bine război cu lumea și pace cu Dumnezeu decât război cu Dumnezeu și pace cu lumea. Sfântul Marcu Eugenicul, bolnav grav de cancer, spunea înainte de a muri: ”cu cât mă îndepărtez mai mult de aceștia (de filo-latini), cu atât mai mult simt că mă apropii de Dumnezeu.”
Așadar, articolul este următorul (autorul nu este menționat):
Ecumenismul ca încercare de apropiere este doar o perucă (un fals)
Științele practice au o anumită fiziologie ca bază a lor, care este comună și acceptată de toți. Ca să fie construită, o casă are nevoie de materiale de o anumită rezistență. Oricum ar fi ea proiectată, de oricine ar fi construită, orice materiale s-ar folosi, ele trebuie să facă parte din anumite limite sau norme și se are întotdeauna în vederea fiziologia materialelor respective.
Organele trupului omenesc au o anumită fiziologie (alcătuire). Orice s-ar spune, în orice parte a lumii, din punct de vedere medical despre ficat, trebuie să să aibă în vedere această fiziologie, care este comună tuturor.
Fiziologia creștină ortodoxă se sprijină pe Sfânta Scriptură și pe Sfânta Tradiție a învățăturii Sfinților Părinți.
Fiziologia romano-catolică (papistașă) se sprijină pe papa.
Fiziologia protestantă se sprijină pe om și pe relația lui individuală cu Dumnezeu.
Pot să folosească ecumeniștii aceleași cuvinte – Sfânta Scriptură, Biserică, Botez, Har – însă ele sunt de o fiziologie diferită de cea ortodoxă.
Altă fiziologie are Sfânta Scriptură ortodoxă, alta cea papistașă, alta cea protestantă (dacă cineva intră în legătură cu ”teologi” străini de ortodoxie va vedea această diferență).
Nu putem să vorbim pe aceeași bază cu ereticii, chiar dacă spunem aceleași cuvinte. Nu există aceeași fiziologie între noi și eretici.
Este păcat ca cei care participă la dialogurile cu eterodocșii nu spun aceste lucruri. Ele – diferențele – se înțeleg ușor în relațiile cu străinii. Cu atât mai mult trebuie să le oferim caracteristicile fiziologiei ortodoxe, pe care de altfel ei nu le acceptă, așa cum s-a întâmplat și în Creta cu ecumeniștii.
Nici un papistaș nu vrea să părăsească fiziologia învățăturii lui, nici un protestant pe a lui în timpul dialogurilor. Ce sens mai are să discute de ani de zile cu aceleași cuvinte despre lucruri fiziologice diferite? Nici unul, ci fac mai rău, căci elementele străine pătrund în fiziologia ortodoxă, după cum se vede în ceea ce ecumeniștii scriu și semnează în urma dialogurilor, distrugând astfel desăvârșirea fiziologiei ortodoxe și pe cei care îi urmează pe ecumeniști.
Sursa – https://katanixis.blogspot.gr/2017/08/blog-post_300.html
traducere din greacă de
pr. Ciprian Staicu
