Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Despre o problemă arzătoare: validitatea Tainelor în BOR după adunarea eretică din Creta (iunie, 2016)

Întrebarea care mi-o pun este: când anume un ortodox se împărtășește spre osândă? Desigur, în afară de cazul în care nu s-a spovedit sincer, nu are pocăință și alte asemenea.
Cred că dacă vom găsi răspuns la această întrebare vom înțelege mai bine lucrarea harului: de sfințire sau de ardere.
Dacă harul nu mai vine deloc la cel ce s-a abătut de la dreapta credință (în sensul de a-l osândi) înseamnă că nimic nu îl mai poate întoarce pe omul acela; cine îi mai lucrează prin conștiință să se pocăiască? Deci, dacă fiecare dintre noi cădem la un moment dat într-o erezie – voit sau nevoit – înseamnă că harul se ridică instantaneu și că noi rămânem în iad permanent.
Mâine sunt plecat, dar mai este un studiu de 4 pagini, semnat de părinții Hariton, Epifanie și Sava, în care am găsit o idee de care nu aveam habar: faptul că harul se ia imediat aparține – culmea – papistașilor, undeva prin secolul al XIII-lea.
Nefiind un teolog al harului nu vă luați după săracele mele cuvinte, mai ales că nu îmi permit să am o părere referitor la ceva despre care Biserica are DEJA o învățătură fixă, clară, deja stabilită.
Dacă, în urma cercetării teologice, ajungem la concluzia că deja ecumeniștii au fost condamnați sinodal și modul în care au fost condamnați este definitiv atunci nici nu are rost să mai așteptăm un sinod care să îi judece, să condamne sinodul din Creta – care a fost în esență doar o acțiune ecumenistă după multe altele, cea mai gravă, dar nu inedită sau singulară.

Și, mergând pe acest fir logic, dacă nu mai așteptăm un sinod care să îi condamne și spunem că prin anathema ROCOR din 1983 sunt anathematizați și ecumeniști din Creta, iunie 2016 înseamnă că ăștia nu mai sunt Biserică, nu mai au har etc. Bun, atunci unde este harul, să ne înrolăm și noi în Biserica cea adevărată?
Dar dacă tot vrem să ne înrolăm, oare această acțiune a noastră nu este de fapt SCHISMĂ?
Dacă mă convinge conștiința și cei care cunosc operele Sfinților Părinți și trăiesc în duhul lor că nu este pericol nici 0, 0000000001% să cad în schismă, atunci accept și eu că în BOR nu mai e nici un har, nici care îi arde, nici care îi cercetează, nimic, zero barat.
Bun, să zicem că ROCOR-ul este Biserica, atunci de ce nu am auzit nimic să spună împotriva adunării cretane? Nu sunt ei Biserica, atunci cine? A murit BOR întemeiată de Sf. Andrei numai pentru că niște oameni fără conștiință s-au dat pe mâna masonilor și a ereticilor?

Dacă este așa, atunci dușmanii Ortodoxiei ar fi niște nătângi să nu aplice același tratament tuturor țărilor ortodoxe și în maxim un an s-a terminat cu Ortodoxia. Dar ce ne facem cu cuvintele lui Hristos că Biserica nu va fi biruită de nimeni, nici de porțile iadului, la care acum cred că noi cam am ajuns?

Orice afirmație teologică trebuie luată, cercetată și văzut în ce direcție ne duce, care sunt consecințele ei în soteriologie, eclesiologie, Taine etc. Exact așa lucrau Sfinții Părinți la Sinoade: este acest cuvânt, de exemplu ”omoousios” demn să arate relația veșnică dintre Tatăl și Fiul? Da. Dar de ce ”homiousios” nu este un termen bun, că numai o literă este diferența? Și argumentau, zile sau luni întregi, ce ar însemna un termen și ce ar aduce cu sine alt termen.
Așa că cei care vin cu expresia ”Taine invalide” să arate exact, până la Parusie, încotro am merge pe calea aceasta? Dacă ea ne duce direct în brațele lui Hristos, este perfect. Dacă nu, atunci o lepădăm.

Deci să nu mai arunce unii cu citate patristice ca și cu niște săgeți, ci să arate ÎNCOTRO duce ideea citatului respectiv, ce efecte are în toate laturile teologiei.
Dacă este adevăr, va fi simplu de demonstrat. Dacă este minciună, se va încurca în propriile meandre.
Cercetarea de abia a început și nu voi accepta nici un compromis, dar nici nu mă dau pe toboganul schismei că nu am ce face.

Pr. Ciprian Staicu

PS – ceea ce am scris mai sus poate fi luat ca o parte din mărturisirea mea de credință ortodoxă! Dacă se va dovedi că a aborda așa lucrurile, cu atenție, cu migală, cu discernământ, cu studiu, cu întrebare – este greșit, atunci îmi voi revizui și mărturisirea. Așa să îmi ajute Dumnezeu!