Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cuvânt despre omul cel nou în Hristos, izbăvit de lepra păcatului

Predica Părintelui Ciprian Ioan Staicu la Duminica vindecării celor 10 leproși – 14 ianuarie 2018

Atașez și un comentariu izvorât din conștiința care nu suportă minciuna, dar iubește Adevărul, de către Care a fost mai înainte iubită.

„Dacă toți ierarhii români au semnat sau au fost de acord cu ereziile din Creta, a fost impresionat vreun ortodox? Nu.
Dacă noile documente în același duh cretan, marca Ch. ianuarie 2018, vor fi semnate de mulți, va fi impresionat cineva? Nu.

I M P O R T A N T !

Adevărul este unul singur, iar în cazul de față are următoarele elemente componente (am mai făcut între timp niște adăugiri, propuse de frați ortodocși):

1. Canoanele Sfintei Biserici a lui Hristos sunt toate obligatorii, pentru toți ortodocși, clerici și mireni și respectarea lor este condiție sine-qua-non pentru mântuire.

2. Nu există nimic real, ca stare intermediară, între eretic și ortodox, adică nu există ortodox pe jumătate, pe sfert, o zecime etc, nici eretic pe jumătate, pe sfert, 1% etc. Ori ești ortodox, ori eretic. A fi ortodox cere multă strădanie, a fi eretic este ușor, sunt mii de ocazii de a o face.

3. Toți cei care nu s-au îngrădit față de Sinodul din Creta sunt eretici, conștient sau inconștient, însă datoria noastră nu este de a-i acuza, ci de a-i conștientiza de starea lor (majoritatea fiind aruncați fără știre de ereziarhi în ea) și să îi informăm, pentru ca, prin libera lor alegere, să se îngrădească de erezie sau nu, cu consecințele soteriologice firești ale hotărârii respective a fiecăruia. A spune că nu sunt eretici ci…părtași la erezie este echivalent cu a-i lăsa în starea în care sunt și a nu-i informa despre greșeala gravă în care aceștia se află. În mod similar ecumeniștii afirmă că toate credințele sunt de la Dumnezeu fiind căi către mântuire.

Avem drept țintă numai adevărul lui Hristos și al Ortodoxiei, respectăm pe deplin libertatea omului dăruită acestuia de către Dumnezeu. Dorim ca fiecare creștin să se hotărască de unul singur și astfel să intre în lupta cea bună a mărturisirii ortodoxe, ducând-o până la capăt, în cunoștință de cauză și cu responsabilitate.

4. Harul lucrează în BOR, pentru cei îngrădiți (și pregătiți, spovediți, împăcați cu aproapele etc) spre mântuire, pentru eretici spre osândă. Hristos este prezent real în Tainele săvârșite de ereticii ecumeniști, dar primirea Trupului și a Sângelui Lui le este spre osândă, ca și lui Iuda.

5. Termenul de „nepomenitor” este eretic. Nu există decât ortodocși sau eretici. Formula pomenirii (tuturor ierarhilor care drept învață cuvântul adevărului) la sfintele slujbe pe care o folosim este patristică, nu ne aparține.

6. Nu există nici o sinaxă națională românească cu caracter juridic sau de alt fel, ci doar o unitate de cuget a părinților ortodocși, atacată în mod schismatic de cei care nu înțeleg că îngrădirea de erezie nu necesită afirmarea unei identități proprii, ci această identitate este cea de fiu sau fiică a Bisericii Ortodoxe Române. Ne ajunge atât.

Arătăm învățătura Bisericii, care este reprezentată de textele Sfinților Părinți, de Sfintele Canoane ale Sinoadelor Ecumenice și ne dorim să fim următori ai Sfinților Părinți și nu ai oamenilor împătimiți, să fim următori ai Sfinților în fapte, nu numai prin cuvinte.

7. Schimbarea calendarului nou cu cel vechi nu trebuie făcută în pripă și „la pachet” cu inovații liturgice, dogmatice și eclesiologice, dovadă în acest sens fiind starea de erezie în care se află astăzi stiliștii apăruți acum 80 de ani. Câțiva dintre Sfinții contemporani au ales să aibă comuniune cu cei care se află, în mod canonic, pe calendarul nou (ex: Sfântul Paisie Aghioritul, fericitul Filothei Zervakos).

8. Împărtășirea la cutiuță sau în alt fel, fără preot, fără spovedanie, fără Dumnezeiasca Liturghie constituie hule adresate Împăratului Hristos și abateri canonice. Cei care s-au îngrădit de ereticii ecumeniști nu sunt infailibili și trebuie să se comporte în mod ortodox fără să încalce canoanele Bisericii, fără să facă iconomii care nu au un fundament teologic.

9. Îngrădirea de erezie este UNICA soluție în cazul abaterii unora de la credință. Orice altă „luptă” cu erezia este de fapt o amăgire, când se face din neștiință, sau o minciună sfruntată, când se face conștient. Întreruperea pomenirii se face de către preoți, iar întreruperea comuniunii de rugăciune se face de către mireni, care nu se mai roagă cu cei căzuți în erezie. Această îngrădire are caracter temporar, până când un sinod panortodox va lua în discuție erezia care a provocat întreruperea pomenirii și va condamna erezia respectivă.

10. Nu renunțăm la sinodalitate, la respectarea demnității arhierești, nu avem nevoie de soluții noi, românești, chipurile „echilibrate”, ci pur și simplu rămânem – după studiu pe izvoare patristice, rugăciune și împărtășire cu Sfintele Taine – pe singura linie permisă ortodocșilor: următori ai Sfinților Părinți.

Aceste cuvinte de mai sus nu sunt o contra-rezoluție, ci sunt o mărturisire de credință personală, spontană, lipsită de vreun interes lumesc. Cu ea mă duc în fața lui Hristos și nu am nevoie de susținători. nu voi strânge semnături, căci Biserica nu trece prin campanii electorale lumești. Niciodată. Mă simt unit în cuget, slujire și rugăciune cu toți cei care urmează Sfinților Părinți și mă îngrădesc de toți cei care inovează, în orice aspect al teologiei ortodoxe ar face-o.”

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Slavă lui Dumnezeu pentru toate !