Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cuvânt de învățătură athonit!


 

LĂMURIRE IMPORTANTĂ!

Am afirmat ieri că folosirea formulei de nepomenire asumată este cea arătată de părinții athoniți. Am greșit folosind verbul „a stabili” când a fost vorba de sinaxa de la Roman. Nu s-a stabilit, doar s-a discutat. A rămas să discutam data viitoare, atunci să punem în scris.
Nici eu nu pomeneam cum trebuie, nici mie nu mi-a căzut bine, să zic așa, dar când am înțeles argumentul teologic ortodox, conștiința mi-a spus că trebuie să fac așa.
A spune „pe toți arhiereii ortodocși”, cum spuneam și eu, nu era bine. Nu am știut. Acum știu și mă conformez. Nimeni nu obliga pe nimeni să facă așa.
Nu suntem lideri de grup, ci niște preoți care se străduie să facă bine, dacă greșim, ne străduim să ne îndreptăm și mergem, cum putem, spre Golgota.

Care este explicația formulei – „pe episcopul nostru (fără nici un nume, aici e esența), pentru cinstita preoțime…”:

1. Nu putem pomeni pe toți ierarhii, căci fiecare aparținem de o episcopie anume.
2. Pe de altă parte sună ciudat să zici pe episcopul nostru, când al nostru este în erezie. Dar se zice așa, pentru că altfel s-ar schimba textul Sfintei Liturghii și nu avem voie să facem asta. Deci spunem cererile din ectenii exact ca înainte, doar că nu pomenim numele episcopului, nici nu zicem pe preasfințitul episcopul nostru, ci doar: „pe episcopul nostru, pe cinstita preoțime…” (detalii în cartea Sfântul și marele Sinod, între providență și eșec, editat după adunarea din Creta de Asociația Astradrom, cred că detaliile sunt la pagina 212).

Și mie mi-a fost cumplit de greu să fac schimbarea asta, dar am făcut, am explicat și gata (nu suntem infailibili, nici să vrem asta, Doamne ferește). Îmi pare rău că am spus că a fost o hotărâre a sinaxei. Eu am vrut sa spun că s-a discutat acest lucru și mă conformez. Iertați!

Pr. Ciprian

9 Responses to Cuvânt de învățătură athonit!

  1. Argumentarea acestei formule mi se pare foarte slab fundamentată. Nu putem pomeni fantome la liturghie – ce fel de „episcopul nostru”, dacă el nu există? Când pomenim „pre tot episcopul ortodox” este vorba de persoane reale, vii, existente, pe care le pomenim din iconomie, nefiind direct sub omoforul lor.

    Bunăoară când un episcop se mută în altă eparhie sau moare, preoții din acea eparhie pe cine pomenesc? Nu pe mitropolit, care conduce de fapt o altă eparhie? Cred că aici ar trebui să fie aceeași rânduială. Ar trebui văzut ce rânduiesc cărțile vechi pentru asemenea situații.

  2. Maximos says:

    La sfintele slujbe şi la Dumnezeiască Liturghie preotul spune cererea: „Pentru Arhiepiscopul nostru…, pentru cinstita preoţime şi cea întru Hristos diaconime , şi pentru tot clerul şi poporul, Domnului să ne rugăm”, lăsând loc liber la numele Arhiereului . Iar la Ecfonisul Dumnezeieştii Liturghii (după Axion), se spune : „Întâi pomeneşte Doamne toată Episcopia ortodocșilor , pe care dăruieşte-o sfintelor Tale biserici întreagă, cinstită, sănătoasă, îndelungată în zile, drept învătând cuvântul adevărului Tău”. În acest mod săvârşeau Sfintele Slujbe şi Dumnezeiasca Liturghie Părinţii Aghioriţi în perioada 1970-1973, dar şi Mitr.Augustin de Florina si inca doi Ierarhi greci, care au întrerupt pomenirea patriarhului ecumenic şi ecumenist Athenagora. (”Sfântul şi Marele Sinod- Între Providenţă şi eşec”, pag.212- Astradrom, Oradea 2016)

  3. Mihai says:

    Atenție la astra-dorm, publicație vasală

  4. Gabriel Barbir says:

    Parinte Ciprian, iertati, cunoasteti greca, va rugam sa studiati sursa dupa care parintii atoniti incearca sa impuna formula „episcopul nostru..”. Vrem si noi o fotocopie. Este cel putin ciudat ca, in momentul in care sustii o anume formula, sa nu ai la tine o copie dupa original (e vorba de parintii atoniti) deoarece aceasta formula se vrea impusa de ceva timp. De ce ati afirmat in scris, anterior sinaxei de la Roman, ca formula „Toti episcopii ortodocsi…” are temei patristic ? De ce ati sters acest lucru apoi de pe postare (a doua zi dimineata dupa sinaxa pe la ora 10:00 nu mai era). In discutia pe care am avut-o in pauza sinaxei, la intrebarea mea, care-i temeiul patristic, unde gasesc acest lucru, mi-ati raspuns ca nu mai retineti. Ulterior, dupa ce am vazut ca v-ati schimbat opinia, m-am mahnit, dar n-am facut mai mult ca sa nu gresesc. M-am multumit cu faptul ca s-a amanat pronuntarea pe acest lucru. Opinia mea este ca sinceritatea il face pe Dumnezeu sa ne descopere; orice schimbare, care produce tulburare, nu cred ca este de la Dumnezeu. Prima formula, care a venit de la sine, pentru care ati fost convins ca are temei patristic, este intarita si de ceea ce rezulta si din scrierile unui sfant contemporan Averchie Tausev. Aprox.: el spune ca la sfarsitul vremurilor vor mai ramane un episcop, un preot, un mirean, adica foarte putini. Nu credeti ca barierele acestea geografice sunt bariere satanice? Inca ceva: in vechime se spunea „Pe Stapanul si Arhiereul nostru…” insemnand doua persoane distincte: imparatul si episcopul. Formularea a ramas aceeasi, insa a disparut o persoana. Arhiereul, nu stim cat de ortodox, si-a insusit si calitatea de stapan… Papa se pare ca nu-i singur si inca de mult timp… Si o ultima remarca: cufundati in mlastina/mocirla surogatelor dracesti (CNP in loc de nume de botez, inclusiv ptr. inmormantari este „normal” sa astepti certificatul de la primarie, etc.; vaccinuri – completare/in loc de mirungere; casatorie civila in loc/in completare a tainei sfintei cununii, etc.), a formalismelor si a comoditatii, cred ca ne inselam amarnic in credinta ca ortodoxia pe care o practicam este aceea mantuitoare Trebuie intai sa asanam mlastina (si nu m-am referit la patimi/pacate grosiere, de-a stanga); daca suntem sinceri, mila lui Dumnezeu se va pogora peste noi si ne va arata calea practica. Sola pomenire este mai rea decat sola scriptura, etc. Oare nu ne transformam pe nesimtite in lupi imbracati in piei de oaie? Sa nu fie; cei care propaga erezia pe fata au lepadat de mult imbracamintea de oaie si din lupi s-au transformat in draci. Blagosloviti si iertati. Doamne ajuta. Ing. geolog Gabriel Barbir

    • admin2 says:

      Eu nici nu am știut că se va discuta așa ceva. Cel care a adus vorba a fost părintele Efrem Prodromitul, iar cartea care explică temeiurile patristice este cea menționată deja, disponibilă în română.
      Dacă ați fost acolo, știți că așa a fost. Grecii care s-au îngrădit folosesc toți formula – pe episcopul nostru…, iar nepomenirea numelui lui este de ajuns. Nu înțeleg de ce de la o întrebare trebuie să mai băgați pe fir și vreo două-trei jigniri, oare ca să fie pachetul complet? Pe mine nu mă impresionează.
      Dacă se va hotărî la următoarea sinaxă să se folosească formula – pe toți arhiereii… (cu argumente patristice imbatabile), ok. Dacă va fi – pe episcopul nostru (fără nume), iar e ok. Eu mă strădui să nu greșesc, nu sunt încăpățânat, căci sunt doar sluga lui Hristos și nimic mai mult.
      Sau vreți și o mostră de sânge de-al nostru ca să vedeți că ne pasă cu adevărat de dreapta credință?
      Cu respect, pr. Ciprian.

      • admin2 says:

        ATENȚIE pentru cei ce vor să se mântuiască!

        Observ cu durere că aproape oricine își dă cu părerea referitor la dogmatica ortodoxă. Este o mare hulă a face așa.
        Toți aceștia nu sunt ortodocși. Sunt mai răi ca și ecumeniștii.
        Mai întâi ne rugăm, citim îndelung Sfânta Scriptură și operele Sfinților Părinți, ne sfătuim unii cu alții, iar ne rugăm, iar ne mai sfătuim și abia apoi facem un singur lucru: mărturisim exact ce ne-au învățat Sfinții, fără să adăugăm de la noi nici măcar un comentariu, fără să scoatem nimic, care ni s-ar părea neimportant.
        Aceasta este Ortodoxia, nu datul cu părerea în stil neoprotestant, spre propria osândă.

        Pr. Ciprian Staicu

  5. Gabriel Barbir says:

    Blagosloviti si iertati. N-am avut in intentie sa va jignesc sau sa jignesc pe cineva. Cufundat in mlastina de care am vorbit sunt si eu; dar fac tot posibilul sa scap cu ajutorul lui Dumnezeu, nu-mi pot minti propria constiinta. Stiu ca nu pot singur sa ma mantuiesc. Am nadejde ca mila lui Dumnezeu ma va izbavi in ultimul moment; cu conditia de a face ceea ce tine de mine (tot cu ajutorul lui Dumnezeu); nu sunt nebun ca sa-mi ingrop talantul. Nu vreau sa bravez, dar nici nu pot zic: totul e OK. Nimic necurat nu intra in imparatia cerurilor. Nu cred ca este o figura de stil. Lupta impotriva CNP am inceput-o in 2004; publica a ajuns abia in 2016. Dar n-am mers pe sola CNP. In 2004 am luat atitudine impotriva ereziarhului N. Corneanu, dupa ce timp de mai multe luni nu lua nimeni atitudine; am deplans lepadarea capitala a acestuia din 2008. Am fost si incercat: pentru ca aveti fetita si sunt sigur ca v-ati da viata ptr. ea; va spun cateva incercari cu fetita mea: sotia a nascut-o dupa ce suferise un accident vascular ischemic si medicii spusesera ca nu trebuie sa mai ramana insarcinata. La ora 2 noaptea, pasisem deja in ziua de 23.03.2008 (era si duminica Sf. Grigorie Palama) si vroiam sa ma culc dupa rugaciunile pe care le facusem, m-a sunat doctorita la care ne-a trimis p. Iustin Parvu sa-mi transmita sa ma rog… Nu m-am mai culcat noaptea ceea. La 8 dimineata ma suna si-mi spune ca totul e bine. Ce se intamplase: copilul avusese cordonul ombilical infasurat de doua ori imprejurul gatului; doctorita si-a dat seama ca este vorba de o suferinta fetala, a chemat anestezistul si au purces la cezariana. Au scos copilul albastru vanat; nu respira. Dar cu ajutorul lui Dumnezeu si-a revenit. In 2015 fetita s-a urcat pe o scara lasata neglijent de mine, a alunecat de pe ultima treapta, a cazut; in cadere a dat cu barbia de un lemn si a ramas gramada. A gasit-o baiatul care m-a anuntat… Am ajuns la ea, era toata plansa; insa nu putea sa scoata nici un sunet, nu putea bea apa; in mod normal, dupa „normalitatea” din ziua de astazi trebuia sa sun la 112, s-o duc urgent la spital, s-o puna in sarme, etc. NU. Am zis MULTUMESC DOAMNE, am dat-o cu mir, am culcat-o si pana a doua zi dimineata nu m-am sculat de la rugaciune. Am spus: eu sunt vinovat, Doamne; dar faca-se voia Ta. Cand m-am ridicat de la rugaciune, copilul nu mai avea nimic. Sunt multe de acest gen. Ma opresc aici. Nu vreau sa impresionez pe nimeni. Tot timpul cand am actionat, am actionat ptr. ca nimeni nu actiona; si totdeauna cu binecuvantare. Puteti sa-i intrebati in acest sens pe parintii care ma cunosc: Protosinghelul Antim, Ieroschimonahul Xenofont, Ieromonahul Spiridon; pe parintii din zona mea care au fost la Roman: ierosch. Sava si Efrem. Nu vreau sa fiu condamnat ptr. tacere = a treia forma de erezie (Sf. Grigorie Palama); se evita atacarea radacinii raului; cum vreti sa fie starpit daca se vor taia doar cateva ramurele; nu cumva vor veni alti 7 draci, etc. Cum le-am transmis ierarhilor care au semnat in Creta: calcati-ma in picioare pe mine; numai nu calcati ortodoxia. Amin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *