LĂMURIRE IMPORTANTĂ!
Am afirmat ieri că folosirea formulei de nepomenire asumată este cea arătată de părinții athoniți. Am greșit folosind verbul „a stabili” când a fost vorba de sinaxa de la Roman. Nu s-a stabilit, doar s-a discutat. A rămas să discutam data viitoare, atunci să punem în scris.
Nici eu nu pomeneam cum trebuie, nici mie nu mi-a căzut bine, să zic așa, dar când am înțeles argumentul teologic ortodox, conștiința mi-a spus că trebuie să fac așa.
A spune „pe toți arhiereii ortodocși”, cum spuneam și eu, nu era bine. Nu am știut. Acum știu și mă conformez. Nimeni nu obliga pe nimeni să facă așa.
Nu suntem lideri de grup, ci niște preoți care se străduie să facă bine, dacă greșim, ne străduim să ne îndreptăm și mergem, cum putem, spre Golgota.
Care este explicația formulei – „pe episcopul nostru (fără nici un nume, aici e esența), pentru cinstita preoțime…”:
1. Nu putem pomeni pe toți ierarhii, căci fiecare aparținem de o episcopie anume.
2. Pe de altă parte sună ciudat să zici pe episcopul nostru, când al nostru este în erezie. Dar se zice așa, pentru că altfel s-ar schimba textul Sfintei Liturghii și nu avem voie să facem asta. Deci spunem cererile din ectenii exact ca înainte, doar că nu pomenim numele episcopului, nici nu zicem pe preasfințitul episcopul nostru, ci doar: „pe episcopul nostru, pe cinstita preoțime…” (detalii în cartea Sfântul și marele Sinod, între providență și eșec, editat după adunarea din Creta de Asociația Astradrom, cred că detaliile sunt la pagina 212).
Și mie mi-a fost cumplit de greu să fac schimbarea asta, dar am făcut, am explicat și gata (nu suntem infailibili, nici să vrem asta, Doamne ferește). Îmi pare rău că am spus că a fost o hotărâre a sinaxei. Eu am vrut sa spun că s-a discutat acest lucru și mă conformez. Iertați!
Pr. Ciprian
