La rugămintea mai multor părinți și frați, am întrerupt în această seară traducerea cărții-sinteză despre întinarea prin erezie și validitatea Tainelor, conform învățăturii celor 9 Sinoade Ecumenice, să ascult înregistrarea video în care protopresbiterul Matei Vulcănescu, din cadrul Mitropoliei de Pireu (Grecia), vine cu o analiză proprie la situația din prezent.
Pentru ca răspunsul meu să fie cât mai obiectiv, am extras din materialul filmat ideile principale și le-am numerotat (voi încerca la fiecare să ofer și răspunsul imediat, urmând în final concluziile):
Plan de idei și răspunsuri
1. Părintele Matei începe cu o bâlbâială.
Răspuns: nădăjduim ca să nu fie o amestecare de idei toată înregistrarea.
2. Diferența între părinții opritori de pomenire și gruparea părintelui Sava constă într-un amănunt, care schimbă toată… totul (așa s-a exprimat pr. Matei).
Răspuns: părintele Matei nu face parte nici dintr-o categorie, nici din alta, ci stă … la căldurică; nu are parte de prigoană. Măcar pr. Teodor Zisis a trimis scrisori către mitropolitul lui, dar părintele Matei a trimis vreo scrisoare arhiepiscopului Ieronim, să îl mustre pentru semnarea documentelor eretice din Creta? (nu mai spun de mitropolitul Serafim, că el îl consideră ortodox, mărturisitor etc) Ce a suferit părintele Matei din partea ecumeniștilor, după iunie 2016?
3. Este vorba despre diferența de a fi în schismă și a fi în Biserică.
Răspuns: s-ar fi cuvenit, ca om al Bisericii, de la început să spună pr. Matei ce înseamnă „schismă” și ce este „Biserica.” Folosirea clară și asumată a unor termeni arată existența unei gândiri teologice stabile. Lipsa clarității în expunerea teologică arată o necunoaștere, cel puțin, sau o manipulare, cel mult.
4. Nu putem fi de acord, nici în comuniune cu ei (cei care acceptă ecumenismul), dar nici nu putem sa îi condamnăm și să îi presăm, înaintea convocării unui sinod.
Răspuns: toate sinoadele din istoria Bisericii s-au convocat după următoarele etape de pregătire: conștientizarea poporului, întreruperea comuniunii cu ereziarhii, prigoana din partea ereticilor, presiunea exercitată de ortodocși – prin atitudinea lor fermă împotriva ereziei (nu a vreunei persoane), pecetluirea prin mucenicie a mărturiei ortodoxe pentru mulți mărturisitori.
5. Pr. Sava spune: toți sunt eretici, pentru că toți sunt în comuniune unii cu ceilalți.
Răspuns: părintele Sava și toți părinții ortodocși, alături de mirenii doritori de mântuire, cu timp și fără timp conștientizează poporul, spunând răspicat că mai-marii lor i-au băgat în erezie. Omul nu știe, va afla. Omului nu îi pasă, va fi responsabilizat. Desigur, decizia îi aparține. Dar trebuie să știe clar care sunt consecințele alegerii lui. În Vechiul Testament, în cartea Deuteronom, Dumnezeu spune: Ți-am pus înainte viața și moartea, binecuvântarea și blestemul; alege viața și vei fi viu. Așadar, faptul că un om este în erezie este posibil să nu fie vina lui. Însă dacă va rămâne în erezie, în cunoștință de cauză, atunci va fi și vina lui. Oare cel care știe că cineva a făcut o crimă este vinovat de crima însăși? Nu. Dar dacă i se cere să spună dacă știe cine este vinovatul și nu spune, el cum este? Dacă nu spune, va fi complice la crimă, tăinuitor al acesteia și nu va scăpa de OSÂNDĂ.
6. Exemplul Bisericii bulgare, care nu este în CMB, nu a acceptat hotărârile din Creta, dar este în comuniune cu celelalte Biserici.
Răspuns: citiți viața Sfântului Maxim Mărturisitorul, când i-a răspuns episcopului Teodosie, care îl anunța că trimișii Romei au slujit cu monoteliții din Răsărit, cu toate că papa Martin I convocase înainte un sinod la Roma și anatematizase monotelismul. Ce răspuns a dat Sfântul: cei care au slujit cu ereticii nu obligă întreaga Biserică a Romei să cadă odată cu ei. Adică, de căzut în erezie cad cei care știu despre ea și totuși se fac că nu știu. Din această postură vorbește pr. Matei Vulcănescu, într-un mod viclean.
7. Doar dupa anathema unui sinod ecumenic asupra ecumeniștilor, pr. Sava va avea dreptate.
Răspuns: parcă părintele Sava asta caută: să aibă dreptate?! Sfinția sa face de ani de zile munca de apostolat și de conștientizare a poporului. Nu l-am văzut să nu îi spună vreunui om adevărul, dar nici pe unul venit de la erezie la adevăr să îl respingă.
8. Poporul nu este eretic, ci eretic este doar cel ce propovăduiește o învățătură eretică.
Răspuns: Fals. Poporul participă la slujbe, unde sunt pomeniți ereticii, ca unii care chipurile „drept învață cuvântul adevărului” și poporul spune Amin, Doamne miluiește, pe toți și pe toate, deci poporul ESTE DE ACORD cu preotul care minte pe Hristos în față. Dacă poporul ar știi minciuna preotului, nu ar mai răspunde „așa să fie”, adică amin. Asta facem noi, cei care nu suntem grupare, ci suntem preoți ortodocși, simplu. Spunem poporului că este mințit, iar mincinoșii, părinte Matei, nu vor intra în Împărăția lui Dumnezeu, conform Apocalipsei.
9. A fi în comuniune cu un eretic nu este bine, trebuie să protestezi, însă tu nu ești eretic dacă ești în comuniune cu el.
Răspuns: cineva a pus otravă în ciorbă și îți dă să mănânci și tu știi că e otrăvită. Cât mănânci din ea? Toată farfuria? Sau refuzi-protestezi? Cum? Să vedem mai jos.
10. Pr. Sava vrea să îi sperie pe români.
Răspuns: dragii români, cel care v-a speriat cel mai tare în ultimii ani a fost acest monah plin de bun simț, jertfelnicie și adevăr? Ați ascultat conferințele lui? L-ați cunoscut față către față? Îl știu deja mii de oameni. Poate fi vreo comparație între verticalitatea lui teologică și prestația părintelui Matei? Însă părintele Sava ne-a trezit din somnul mai greu ca moartea al nepăsării și al necunoașterii. Și a făcut-o frumos, delicat, sincer. Dar unora le place somnul și s-au trezit morocănoși. Tot vina lui este?
11. Niciodată cu frica nu poți să faci pe cineva să te urmeze, cu biciul.
Răspuns: „Biciul” cuvântului părintelui Sava arde doar pe demoni. Pe nimeni altcineva.
12. Lumea va zice: pleacă, mă, de aici, ești un exagerat.
Răspuns: asta nu zice lumea, ci o spun morocănoșii… de mai sus sau cei cărora le place la… căldurică. Dar știm ce zice Hristos despre căldicei…
13. Omul trebuie conștientizat, dar să hotărască singur ce drum va lua.
Răspuns: de acord întru totul. Dar să nu guste din … ciorba otrăvită, adică să nu mintă pe Hristos, în cadrul Sfintei Liturghii, spunând despre ierarhul eretic că este ortodox. Cine face aceasta, o face pe propria răspundere.
14. Preotul care spune în fața credincioșilor că nu este de acord cu sinodul din Creta, dar îi e frică să întrerupă comuniunea, pr. Sava zice despre acesta că este eretic.
Răspuns: Preotul-preoții respectivi nu sunt eretici pentru că le este frică, ci pentru că mint în fața Sfântului Altar, pe Hristos Însuși. Ei sunt lași, iar lașitatea îi duce la acceptarea ereziei, iar erezia crește nivelul de lașitate și tot așa… Bănuiți care va fi finalul? Oare mântuirea preotului și a turmei? Oare care dintre noi și-ar încredința mântuirea, repet MÂNTUIREA, unui preot laș?
15. Nu le poți cere tuturor să facă mărturisire.
Răspuns: când am fost botezați, ne-am asumat – prin naș – sau noi înșine, dacă am devenit ortodocși la maturitate, că viața noastră va fi o VIE mărturisire de credință. Și că vom zice mereu: „mărturisesc un botez…”, adică un singur Botez, cel ortodox. În Creta s-a recunoscut că „toți suntem una”, ortodocși și eterodocși. Concluzia: cine nu mărturisește, nu este ortodox, oricâte diplome de ortodox și cruci de aur pe piept ar avea. Ne aducem aminte ce ne-a spus Hristos despre cel care Îl va mărturisi sau nu în fața oamenilor?
16. Trebuie să alegem calea de mijloc.
Răspuns: AICI ESTE ESENȚA. Calea de mijloc!!!!!! Care este aceea, părinte Matei? Cum, nu ne spuneți ABSOLUT NICI UN CUVÂNT??? De ce oare? Pentru că, dragi români, este un om stăpânit de frică și habar nu are care este calea de mijloc.
17. Pr. Sava a împărțit lumea în două: eretici și ortodocși.
Răspuns: părintele Sava nu împarte nimic, ci fiecare dintre noi ALEGEM cu cine suntem: cu Dumnezeu sau cu mamona. În fiecare clipă a vieții noastre facem asta!
18. Teoria vaselor comunicante a fost aplicată de stiliști, la 1924.
Răspuns: așa este, însă noi nu ne-am lepădat de ierarhie, așteptăm întoarcerea lor DIN EREZIE, nu suntem schismatici, nici stiliști.
19. Zice: azi sărbătorim sinodul VIII ecumenic…, apoi vorbește de schisma de la 1054.
Răspuns: părintele Matei habar nu are când a fost Sinodul VIII Ecumenic. Acesta a avut loc între anii 879-880 d.Hr., la Constantinopol, pe când Patriarh al Constantinopolului era Sfântul Fotie cel Mare. Care este legătura lui cu anul 1054? Pune mâna, te rugăm frumos, părinte Matei, pe cartea de Istorie a Bisericii!
20. 1054 – au fost date anathemele.
Răspuns: așa este, dar nu au fost date printr-un sinod ecumenic, așa cum afirma părintele Matei că e necesar, la începutul interviului.
21. Părintele Matei o întoarce și spune că apoi prin consens panortodox toți au recunoscut anathema.
Răspuns: părintele Matei și-a dat seama că a încurcat borcanele și că una e Sinodul VIII Ecumenic, alta 1054, alta subiectul Sinoade Ecumenice și, pentru că era filmat, trebuie să găsească o soluție și o ia pe aceasta cu consensul ortodox.
22. Criteriul nostru este sinodul sau dacă nu măcar consensul panortodox.
Răspuns: criteriile părintelui Matei s-au schimbat de la începutul interviului până la finalul lui. Așa că să pună mâna și pe cartea de Dogmatică, ar prinde bine!
23. Lipsa de cunoștințe teologice îi face pe unii să cadă în extreme.
Răspuns: așa este; victima de azi: părintele Matei Vulcănescu. Vrednic este(?)!
(Stau și mă întreb, de ce îmi pierd eu vremea cu VIP-uri din acestea, dacă am ales Golgotha? Doamne, miluiește!)
Concluzia: pentru că mulți oameni au fost tulburați de acest personaj necunoscător de teologie istorică, dogmatică etc, îmi revine datoria să expun care este calea de mijloc, cea despre care a amintit cel intervievat, dar despre care NU A SPUS NIMIC:
1) ecumenismul este panerezie;
2) Sfântul Ioan Gură de Aur spune: „cel care este în comuniune cu vrăjmașii lui Dumnezeu (adică cu ereticii – n.n.), este și el vrăjmaș al lui Dumnezeu.” E clar, nu?
3) Nu ne-am născut eretici, nu am crescut eretici, dar „momentul Creta” ne-a împins ca un buldozer spre erezie. Ne vom opune, ne vom da la o parte din calea tăvălugului, rămânem ortodocși. Nu facem aceasta, ne vom afunda în erezie.
4) A pomeni ca ierarh ortodox un eretic este o hulă la adresa lui Hristos. Cine vrea să se știe vinovat de acest lucru, când va veni ceasul Judecății?
5) Nu vrea nimeni să îi sperie pe credincioși, dar vremurile pe care le trăim sunt cea mai mare șansă: spre mântuire sau spre osândă. De noi depinde, cu cine ne aliem, cu Dumnezeu sau cu satana. Nu există vreun aspect al panereziei ecumeniste care să fie altfel decât satanic. Orice compromis cu această panerezie ne va duce la pierzare.
6) Preotul a jurat la hirotonie că va asculta de: Dumnezeu, de Biserică, de Sfinții Părinți și de episcop. ÎN ORDINEA ACEASTA. Realitatea ACUM este aceasta: Dumnezeu este împotriva ecumenismului, Biserica la fel, Sfinții Părinți, la fel; numai episcopii au ales calea îmbrățișării ecumenismului. Noi de cine vom asculta? De Dumnezeu, de Biserică, de Sfinții Părinți și de EPISCOPII ORTODOCȘI, CARE DREPT ÎNVAȚĂ CUVÂNTUL ADEVĂRULUI.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
