Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pastorala mitropolitului Serafim de Pireu la Duminica Ortodoxiei (2018) = lovitura de grație pentru adepții „părtășiei nevinovate la erezie”, dar și pentru autorul ei cripto-ecumenist

A fost publicată Enciclica ce va fi rostită în această Duminică, a Ortodoxiei, în Mitropolia de Pireu. Nu am tradus-o toată, ci am selectat ideile principale. Ea abundă de citate biblice și patristice, analizând foarte bine, în prima ei parte, noțiunile de: dogmă, credință, ortodoxie, ortopraxie etc.

Idei principale:

Dacă avem ceva cu care să ne mândrim, aceasta este Sfânta noastră Ortodoxie.

Însă credem cu fermitate că dacă noi toți, cler și popor, am fi cu adevărat ortodocși, nu ar exista nici măcar un eretic sau vreun păgân.

Suntem ortodocși, dar numai cu numele și în acte.

Ortodox nu înseamnă numai să avem acest nume, ci înseamnă hotărâre pentru împlinirea și respectarea legilor Domnului, a poruncilor Bisericii.

Devreme ce într-adevăr Ortodoxia este cea mai înaltă credință din lume, și faptele noastre ale ortodocșilor trebuie să fie superioare tuturor celorlalți oameni.

Sfinții Părinți spun: „viața întinată naște dogme greșite” și invers: „dogmele greșite duc la o viață vicioasă”.

Apoi mitropolitul Serafim de Pireu vorbește teoretic despre dogme și morală, despre ortodoxie și ortopraxie.

În epoca noastră se observă o atitudine extremă față de dogme, adică deplina indiferență față de ele. Creștinii trăiesc fără să se mai intereseze de dogme.

Dogmele exprimă viața Bisericii și sunt indicatori referitori la viața Bisericii.

Ereziile formulează învățături care vin în opoziție cu experiența vieții bisericești. Însușire specifică a tuturor ereziilor pe care le-a condamnat Biserica, este că ele puneau la îndoială în parte sa total adevărul restaurării omului în Hristos și adevărul îndumnezeirii omului. Însă, în felul acesta, ele puneau la îndoială natura și scopul Bisericii.

Este păcat să constatăm azi că omenirea se află într-un daltonism dogmatic și moral. Noua morală schizofrenică îi propune omului contemporan o nouă dogmă schizofrenică: faptul că poate uni în persoana lui elementele cele mai opuse, că poate fi și moral și imoral, bun și rău, drept și nedrept, păcătos și evlavios, ortodox și eretic, ecumenist și ortodox, mason și creștin etc.

Despre iconoclasm, papism și protestantism… dar și despre ecumenismul practic sau popular… – mai multe idei, foarte frumoase și cu suport biblic și patristic.

Finalul este minunat:

„Sfinții Părinți au stăruit și au rămas întotdeauna în acrivie. Căci acrivia în dogmă dă acrivie în morală, în viața duhovnicească. Numai acrivia în credință și în viață morală mântuiește. Cu aceste două aripi să zburăm spre cer.”

Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/02/blog-post_937.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Concluzii:

1. Este o schizofrenie (izvorâtă din daltonism dogmatic – sau, mai pe românește: ORBIRE DUHOVNICEASCĂ), conform mitropolitului Serafim de Pireu, a considera că cineva poate fi ortodox și eretic în același timp, deci ideea „părtășiei la erezie”, adică a amestecului dintre ortodoxie și erezie este de domeniul… științei psihiatrice, desigur nu în sensul patologic al cuvântului (Doamne, ferește! Nimeni nu spune așa ceva!), ci în cel de graduală întunecare a minții celor care o propovăduiesc. Așa spune, iată, omul, ierarhul la care acești „părtași” țin și îl promovează cel mai mult.

2. Dacă numai acrivia mântuiește, cum se face că mitropolitul Serafim de Pireu nu face ABSOLUT NIMIC CONCRET, ca ORTODOPRAXIE – împotriva ecumenismului? Adică de ce se află în deplină comuniune cu ERETICII ECUMENIȘTI ?

3. Această Enciclică se va citi în Duminica Ortodoxiei a anului 2018. La aproape doi ani de la marea mârșăvie care a fost batjocorirea Ortodoxiei – oare ca sens al înțelegerii proprii a termenului de „ortodopraxie” de către participanți (?) – prin sinodul tâlhăresc din Creta, iar „LEUL” din Pireu nu mai spune ABSOLUT NIMIC despre acesta??? Bine spunea mitropolitul Bartolomeu Anania: nu mă numiți „leul din Ardeal”, că leul de obicei moare după ce îi cad tot dinții, de foame și de neputința de a se mai hrăni. Aici am ajuns???

4. Stimați filo-pireiști, aveți un „idol” care nu urmează acrivia Sfinților Părinți, promovează anumite persoane dovedite clar ca fiind calomniatoare și mincinoase, iar noi, cei care nu vrem să fim „duși cu zăhărelul” de asemenea pseudo-ierarhi suntem ÎNCĂ acuzați de schismă?

Doamne, ajută-l pe mitropolitul Serafim de Pireu

să împlinească

în mod REAL

ceea ce spune în propria lui

Enciclică la Duminica Ortodoxiei!

Redacția