Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Sfântul Justin Popovici și Hristos, Mirele Bisericii

„Cel care ești atotprezent, totuși nu ești acum și înlăuntrul meu din pricina păcatului meu, de aceea eu nu Te aud, nu Te văd, nu Te înțeleg.

Doamne Atotmilostive, coboară, smerește-Te și intră în inima mea, în sufletul meu, în trupul meu, care este iad fără Tine.

Însă Tu ai coborât și în iad și totuși ai rămas Dumnezeu, haide și în iadul meu, ca să îl transformi în paradis.

Pentru că acolo unde Tu ești, deja acolo este raiul, iar prin Tine omul deja este ca un înger.

Toată firea cea căzută se închină înaintea Ta, cu un strigăt sfâșietor: Doamne, miluiește!

Durerea noastră se adună în cuvântul nostru omenesc, într-un glas de rugăciune: Doamne, miluiește!

Întorși către Tine, vedem cum întreaga noastră existență se umple de acest suspin: Doamne, miluiește!

Lacrimile ne curg pe obraji și Îți punem înainte tot sufletul nostru, prin aceste două cuvinte: Doamne, miluiește!

(Sfântul Justin Popovici)

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *