Ereziarhul Bartolomeu îi dă înainte cu ecumenismul, că viața trece și planurile sunt… mari. Scoate cărți, ține conferințe, se roagă cu eretici, primește donații de la antihristul mare-ctitor papa Francisc etc etc.
Acum este vorba de o carte care se numește: Bartolomeu: misiune și perspectivă (să se vadă că este un om MAAARE, poate astfel se uită mai ușor CĂ NU ESTE ORTODOX!)
Cei de la site-ul katanixis au făcut următorul articol (am păstrat exact titlul pus de ei):
Citind cuvântul patriarhului ecumenic la manifestarea culturală organizată pentru lansarea cărții editată în cinstea lui, am încercat să facem o sinteză a ideilor, pentru că nu am înțeles care este sensul general al frazei:
– „ca patriarh ecumenic, în prezent păzim tradițiile Sfinților Părinți, întăriți:
a) de rugăciunile și iubirea tuturor fiilor ai Sfintei și Marii Biserici a lui Hristos (asta e patriarhia ecumenică; toate celelalte Biserici Ortodoxe nu sunt așa MAARI, ci mai „mititele”, vai de ele, fără MAMA lor cea MAARE – n.trad.), aflați pretutindeni pe pământul Domnului (adică se referă la diaspora grecească, de pe urma căreia iese banu΄ – n.trad.),
b) de testamentul duhovnicesc al Ortodoxiei și al neamului grecesc,
c) de moștenirea preacurată a Martirilor credinței,
d) de bisericile și locurile noastre sfinte,
e) de sfintele moaște ale Sfinților și
f) de sfintele lor icoane,
g) de viața liturgică plină de lumină,
h) de școlile și fundațiile noastre,
i) de modul de viețuire al ortodocșilor,
– care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața:
a) răului,
b) a deformării credinței adevărate,
c) a nedreptății și
d) a subminării persoanei umane,
– iubind pe Hristos în om și pe om în Hristos, într-o singură inimă,
a) „cele de sus cugetând” (vezi Coloseni 3, 2) și
b) „fiind stăruitori în rugăciune” (Romani 12, 12),
c) privind spre Iisus Hristos, Începătorul și Desăvârșitorul credinței noastre,
– fără de care (fără credință – n.trad.) nu există:
a) nici pace cu noi înșine,
b) nici comuniune adevărată cu aproapele,
c) nici pace cu creația (cu universul),
d) nici nădejde a veșniciei.”
Cine pricepe ce a vrut să zică să ne spună și nouă… (a spus el multe, căci fraza cuprinde tot ce e mai important în sincretismul ecumenist, ca să doarmă liniștiți masonii din auditoriu – n.trad.)
Dar, devreme ce patriarhul ecumenist invocă toate cele de mai sus, cum este posibil:
a) pe de o parte: să susțină că „… păzește tradițiile Sfinților Părinți… ca patriarh ecumenic…” inspirat de „moștenirea preacurată a Martirilor credinței”… „care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața”… „deformării credinței adevărate“,
b) iar pe de altă parte tot el:
– se roagă cu ereticii și cu păgânii fără nici o opreliște
– impune hotărâri eretice și meta-patristice ale unui sinod tâlhăresc,
c) iar în final:
– are dosare referitoare la toți clericii care se opun ecumenismului, ca și cum el, patriarhul, ar fi CIA sau FBI,
– poruncește caterisirea lor prin procese măsluite și prin acuzații false,
d) în timp ce singura acuzație care se poate aduce preoților mărturisitori ortodocși este aceea că: “păzesc tradițiile Sfinților Părinți, inspirați de moștenirea preacurată a Martirilor credinței, care niciodată nu și-au închis ochii, urechile și gura lor în fața deformării credinței adevărate.”
Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/03/blog-post_62.html#more
traducere din limba greacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu
