„În Tradiția Bisericii este menționată și următoarea întâmplare minunată, referitoare la puterea pe care o are Acatistul Buneivestiri:
Înainte de anul 1800, pe când existau mulți tâlhari, care stăteau la pândă la răspântiile de drumuri și îi jefuiau pe trecători, unul dintre acești conducători de tâlhari i-a pus pe câțiva tovarăși de-ai lui să stea la pândă la o răspântie pe unde treceau toți trecătorii care mergeau dintr-un anume oraș spre celălalt. Și oricine trecea, fie era singur, fie erau doi sau trei călători, erau jefuiți, iar apoi erau lăsați să plece, tâlharii nu le făceau alt rău. Nu îi răneau, nu îi omorau.
Odată a trecut pe la acea răscruce de drumuri și un monah sfânt. A fost, desigur, oprit și jefuit – ce să ia de la un monah sărac(?), în fine – dar apoi nu a vrut să plece. I-a rugat pe tâlhari să îl ducă la cuibul șefului lor. Tâlharii l-au întrebat:
– Ce vrei de la el?
– Vreau să vă spun ceva foarte important. Peste puțin timp va trece pe aici un negustor foarte mare și bogat, încărcat cu diamante, dar eu vreau să îi spun șefului vostru cum este îmbrăcat acest negustor, ca să îl recunoașteți, pentru că va fi îmbrăcat în zdrențe.
Așa au și făcut, l-au dus pe monah la șeful lor, nu ca să îi facă monahului pe plac, ci ca să nu piardă câștigul de pe urma lui.
De îndată ce l-a văzut pe șeful tâlharilor, monahul i-a spus acestuia să îi cheme pe toți ortacii lui, ca să le spună o veste mare și foarte importantă.
Șeful tâlharilor i-a chemat pe toți.
– A, a spus el, unul lipsește. Să îl aduceți aici.
– De ce ai nevoie de el? Este la bucătărie, face mâncare, prânzul pentru noi.
– Nu, aduceți-l aici.
S-au dus, așadar, dar acela nu voia să vină, dar l-au luat pe sus și l-au adus în fața monahului.
De îndată ce tâlharul bucătar l-a zărit pe monah, nu a vrut să se mai uite la el.
Dar nici monahul nu s-a întors să îl vadă.
Dar tâlharul bucătar a început apoi să tremure foarte tare.
Deci, l-a întrebat monahul:
– Bucătarule, de ce tremuri?
Acela a fost obligat să mărturisească faptul că era diavolul, care luase chip de om, pentru a-l urmări îndeaproape pe șeful tâlharilor.
Acest șef de tâlhari avea un obicei foarte bun: se ruga Maicii Domnului în fiecare zi. Și cum se ruga? Spunea Acatistul Buneivestiri. Dimineața, la prânz și seara. Acest obicei bun l-a învățat de la mama lui, care îl învățase Acatistul Buneivestiri pe când el era mic și astfel că el știa tot Acatistul pe de rost, deci îl spunea din memorie, fără să aibă nevoie să îl citească.
Mai târziu, după ce a crescut, a luat calea tâlhăriei, dar cu toate acestea nu a renunțat a spune Acatistul Buneivestiri, nici pentru o zi. Astfel că Maica Domnului era alături de el și îl păzea, așteptând ocazia ca să îl mântuiască, să îl aducă la pocăință, să își schimbe viața, să se mântuiască.
Diavolul bucătar fusese trimis de satana ca să îl omoare pe șeful tâlharilor și să îi ducă sufletul în iad. Dar acesta nu putea pentru că era împiedicat de Acatistul Buneivestiri. Deci, dracul aștepta și el ocazia, ca măcar o singură zi șeful tâlharilor să uite să zică Acatistul Buneivestiri, atunci ar fi rămas fără ocrotirea Maicii Domnului și dracul ar fi putut provoca o împărțeală a prăzii și un scandal între tâlhari, iar aceia, desigur la îndemnul diavolului, l-ar fi ucis pe șeful lor, iar diavolul bucătar ar fi dus sufletul lui în iad.
Dar Maica Domnului îl apăra din pricina Acatistului Buneivestiri. Acest șef era tâlhar, dar nu era ucigaș. Viața lui era păcătoasă, rea, anti-evanghelică, dar pentru că Dumnezeu nu vrea moartea păcătosului, ci să se întoarcă și să fie viu și auzind mijlocirile Preacuratei Maicii Sale, i-a dat șefului tâlharilor șansa să se mântuiască.
Toate aceste le-a mărturisit dracul bucătar, legat fiind de călugărul cel sfânt. De îndată șeful tâlharilor a fost luminat de har, și-a înțeles marile lui păcate și s-a pocăit din acea clipă.
Pocăința lui i-a impresionat și pe ceilalți tâlhari, tovarășii lui, și prin călăuzirea acelui monah sfânt toți au fost călăuziți spre Marea Taină a milostivirii lui Dumnezeu, care este Sfânta Spovedanie. Iar prin returnarea tuturor celor furate, toți tâlharii împreună cu șeful lor s-au mântuit. I-a mântuit Acatistul Buneivestiri.”
(istorioară a pr. Ștefan Anagnostopoulos)
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/03/blog-post_30.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
