Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Vulpile Vaticanului pregătesc intens unirea întru Biserica Universală, dar credeți că ecumeniștii români vor sta deoparte? Sau se vor ÎMPOTRIVI?

 

Un pas mai aproape spre Biserica Universală. Papa se va duce la C.M.B.

 

„În urmă cu două săptămâni, cu ocazia vestitului scandal «Jaffagate», cu cumpărările și vinderile de pământ ale Patriarhiei Ierusalimului la Sfintele Locuri s-a vorbit și despre faptul că unii cer la nivel mondial și foarte insistent realizarea unei biserici universale.

S-a pus problema și ce înseamnă această „biserică universală” la care s-au referit reprezentanții cultelor care au altare în biserica Sfântului Mormânt și ce anume ni se pregătește.
După cum se pare, planul este mai extins și este în plină desfășurare! Și aceasta se vede din informația de la Vatican că în luna aprilie sau în luna mai papa va vizita sediul C.M.B. de la Geneva. Acesta va răspunde astfel invitației conducătorii acestei celei mai mari organizații ecumeniste din lume. C.M.B. are 350 de confesiuni membre, din 110 țări, papistașii nu sunt membri, dar în cadrul Consiliului lucrează foarte mulți „teologi” papistași.
Deci, ce treabă are vulpea în piață?
Dacă se au în vedere ultimele predici ale papei, acesta forțează realizarea unității! Acum câteva zile el a afirmat în predică: „biserica ne cheamă să ne schimbăm modul de gândire”; cineva poate să rostească întreg Crezul, chiar și toate dogmele Bisericii, însă dacă nu o face cu „un duh creștin”, acest lucru nu are nici un folos, a comentat el.
De asemenea ereziarhul papă a mai spus că trebuie să ne întrebăm: „cu ce duh cred? Cu Duhul Domnului sau cu duhul comunității, grupării, asociației, partidului de care aparțin?”
(Prieteni, la taifas…)
Între timp, și „vulpea” dogmatică a Vaticanului, cardinalul Walter Kasper, într-un interviu s-a ridicat împotriva Tradiției și a cerut dialog!
A spus că dialogul este absolut necesar și că nu trebuie să ne temem de el. Există o discuție amară, cea referitoare la erezie. Ce a spus „dogmatistul” despre erezie? Că aceasta „este un dezacord insistent cu dogma oficială. Înainte să spunem ceva despre erezie, întrebarea pe care ar trebui să ne-o punem este ce vrea să spună cealaltă persoană prin ceea ce mărturisește”, accentuat el.
Sursa – http://www.katanixis.gr/2018/03/blog-post_17.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Notă – iubit cler ortodox român, iubitor de ecumenism, dar nu și de Hristos Cel răstignit și înviat, vine unirea cu ereticii peste voi și încă mai susțineți că voi nu vă grăbiți, că nu a venit momentul, că și că…??? Doamne miluiește!

Popă ecumenist catehizează copiii papistașilor, în spirit sincretist

La adresa (https://www.facebook.com/kefalouros.paterioustinos/videos/vb.1321640486/10212399441484068/?type=2&theater) se află o înregistrare cu o parte dintr-o oră de „cateheză” făcută de un preot ortodox(?) din cadrul mitropoliei de Kerkyra (sau insula Corfu, cum îi spun românii)

„Un preot ortodox(?) vorbește la o oră de religie copiilor din cadrul arhiepiscopiei papistașe din insula Kerkyra, din Potamos. Ce spune el?

1. Noi, ortodocșii, suntem una dintre multele „familii” surori, care avem un punct comun: iubirea noastră față de Hristos.

2. Este o mare binecuvântare ca aceste „familii” să fie alături una de alta, pentru că sunt mai multe cele care ne unesc decât cele care ne despart. De asemenea, în două momente din filmarea respectivă vorbitorul îl numește „frate” pe Mario, popa papistaș.

3. Vorbitorul propune ca auditoriul papistaș să se roage pentru unitatea creștinilor.

4. Vorbitorul accentuează că este mare lucru ca cineva să trăiască lângă Hristos, în „Biserică.”

Nu este greu ca cineva să înțeleagă, prin acest video de câteva minute, înșelarea în care se află respectivul cleric și pe care o propovăduiește pe față. Avem câteva întrebări pentru respectivul cleric (arhimandritul Iustin Kefaluros), referitoare la cele de mai sus:
1. Elementul comun al acestor „familii” este Hristos. Însă care Hristos? Cel adevărat? A doua Persoană a Sfintei Treimi, care S-a întrupat pentru noi sau antihristul, a cărui cale o pregătește panerezia ecumenismului inter-religios și sincretist?
2. Cuvântul „frate” în limba greacă se spune adelfos. Acesta provine de la cuvântul delfis,care înseamnă pântece plus prepoziția a. Cum este posibil ca cineva să fie „frate” (adelfos) cu noi, ortodocșii, dacă nu aparține Bisericii celei Una, Sfântă, Sobornicească și Apostolică, adică Sfintei Ortodoxii?
3. Rugăciunea pe care o propune să o facă papistașii pentru unitatea creștinilor cărui Dumnezeu se adresează? Celui adevărat sau creaturii oamenilor, făurită sub influența celui rău?
4. De ce le spuneți minciuni și îi umpleți cu speranțe deșarte că se vor mântui în erezie? De ce vă împotriviți, părinte Iustin, Crezului ortodox?
Încheiem cu două întrebări retorice:
1. De fapt de cine ascultă și pe cine slujește acest arhimandrit Iustin?
2. Unde este episcopul acestui cleric și Sfântul Sinod, ca să ia măsuri?
Domnul să îi dea pocăință!

Ce simbol???!!!

Notă – respectivul cleric este întemeietorul Centrului de dialog inter-creștin – inter-religios – inter-cultural «Together» (Împreună), sub formă de asociație non-profit (având sigla de mai sus), cu sediul la Thesalonic. Oare acest Centru a primit vreo fărâmitură (adică donație) și de la Vatican sau toți banii pentru „ortodocși” s-au dus la patriarhul ecumenic, pentru noua mănăstire ortodoxă(?) din Austria?

 

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.ro/2018/03/blog-post_87.html

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Către acei preoți, monahi și mireni care susțin că nu mai este har în Biserica Ortodoxă Română și susțin invaliditatea Tainelor acesteia

(Imaginea de mai sus = o modalitate plastică de a arăta ce este specific minților înfierbântate de lipsa duhului teologiei patristice)

 

Din nou despre: Taine invalide și întinarea prin erezie, despre iconomie și acrivie

 

Este vorba de un răspuns dat de administratorii site-ului paterikiparadosi (adică Tradiția patristică) unui anume monah Nectarie, aflat în același cuget cu monahul Macarie Cutlumușiatul, cel care a venit și în România și a reușit să convingă câțiva părinții de necesitatea schimbării calendarului, dar și a unei poziții de respingere totală a existenței harului în Biserica Ortodoxă Română, chiar dacă din varii motive nu prea îndrăznesc să o spună public, dar și-au „setat” adepții total pe această idee (a se vedea cazul celor 4: pr. Ioan Miron, pr. Claudiu Vasile Maria, pr. Onisim Banu și pr. Tudor).

Redăm în traducere paragrafele care fac referire la învățătura nepatristică a monahului Nectarie și a celor de un gând cu el (sunt analizate și metodele și limbajul folosit de acest monah Nectarie în misiunea lui, spunându-i-se – „dvs nu discutați, ci lipsit de bunăvoință ați hotărât deja ceva și pretindeți ca părerea dvs greșită să fie acceptată, ca și cum ați fi un Sinod Ecumenic, iar în plus mai strângeți și semnături, spre a fi mai convingător” – dar nu insistăm, căci și ai noștri fac la fel; unul dintre ei i-a spus cuiva de curând că el merge după Sfinții ruși; aceasta probabil înseamnă că înainte de anul 1.000, de convertirea rușilor la creștinism, TOȚI SFINȚII PĂRINȚI NU TREBUIE LUAȚI ÎN SEAMĂ??? Sau e mai simplu dacă nu cunoști, nici să nu te intereseze?):

1. Nici un Sfânt Canon dintre cele folosite de monahul Nectarie (Canoanele 46, 47 și 68 ale Sfinților Apostoli și Canoanele de la 1 la 7 ale Sinodului III Ecumenic) în articolul lui, publicat cu bunăvoință de același site (la adresa: https://paterikiparadosi.blogspot.ro/2018/03/blog-post_6.html) nu vorbește despre Taine invalide ale ereticilor necondamnați. Argumentul că Nestorie, înaintea caterisirii lui este numit „lup” de către Sfinții Chiril și Celestin, totuși nu se face nici o mențiune de către Sfinții Părinți despre taine invalide, cu toate că ei îi sfătuiesc pe credincioși să se îndepărteze de Nestorie, ca să nu se întineze, să se îndepărteze nu de Taine, ci de erezia lui. Dacă monahul Nectarie sau altcineva găsește cuvântul „invalide” (ἄκυραachira) în Canoanele de mai sus sau în discuțiile, în epistolele care au fost trimise între Sfinții Părinți sau în hotărârile Sinodului III Ecumenic, să ne arate și nouă, că noi nu am găsit nicăieri așa ceva. Și nu se poate ca, dacă Sfinții Părinți ar fi considerat invalide Tainele ereticului încă necondamnat Nestorie, să nu fi spus măcar o singură dată acest lucru.

2. Sfinții Părinți considerau din iconomie Tainele ereticilor încă necondamnați ca fiind valide, în diferite perioade ale istoriei noastre bisericești, având în vedere mântuirea credincioșilor. Sfântul Chiril nu-l primea în comuniune pe Teodor de Mopsuestia. Orientalii, deși drepcredincioși în dogme, îl pomeneau. Sfântul a preferat comuniunea cu ei în aceste condiții decât să le ceară să-l scoată din diptice pe Teodor și ei să cadă în erezie dogmatică.

Apoi se explică faptul că monahul Nectarie foarte greu s-a îngrădit de erezie, neștiind cum să o facă, de ce și încotro să meargă. Iar când a făcut-o, a ajuns să spună că numai cei îngrădiți fac parte din Biserică, restul sunt deja niște eretici lipsiți de orice legătură cu Tainele și cu harul Bisericii, neacceptând ideea întinării prin erezie, precum și responsabilitatea unui Sinod de a hotărî în legătură cu Tainele celor neîngrădiți de erezie.

3. Sinodul I-II Constantinopol nu vorbește deloc în Canonul 15 despre Taine „invalide.” Acest lucru există numai în imaginația monahului Nectarie și a celor de un gând cu el. Acest Sinod vorbește de minciuno-episcop, care deține un loc canonic și legal în Biserică și recomandă îndepărtarea credincioșilor de el, pentru că învățătura lui eretică îi poate întina și pe ei. Aceasta este interpretarea și practica Bisericii referitoare la acest Canon 15.

4. Prin teoriile sale nepatristice, monahul Nectarie introduce și o teorie kakodoxă (rău-slăvitoare) în Biserică (la fel ca și monahul Macarie, menționat mai sus) că „Sinodul Ecumenic are puterea și harul Sfântului Duh astfel încât să îl transmită celor nebotezați care se pocăiesc și vin la Ortodoxie… fără că aceștia să fie botezați.” (adică ideea eretică a pierderii automate a harului – însușită de monahul Nectarie și ai lui (preluată și de românașii noștri) – ne face pe toți cei de azi să fim TOȚI niște nebotezați, dar care totuși acum avem har; care dintre noi? Cei care vorbesc de Taine invalide, sfinte calendare, moartea B.O.R. etc etc)

5. Monahul Nectarie abordează problemele pastorale într-un mod propriu (care la noi amintește de … gurul de la Oituz): spovedania la telefon sau pe skype, chiar citirea slujbei înmormântării în felul acesta etc.

Încheiem cu același sfat ca cel din articolul tradus, dar transpus pe coordonate românești: este în lucru traducerea din limba greacă a cărții monumentale despre gândirea Bisericii, exprimată prin Sfinții Părinți, la cele 9 Sinoade Ecumenice. Deci să aibă răbdare cei care vor să știe mai multe. Ea va fi gata, nădăjduim, după Paști (2018), dar până la Înălțarea Domnului.

Nici noi nu știm mai multe, dar vrem să ne lăsăm călăuziți numai de Sfinții Părinți – prin exprimarea lor unanimă, nu prin citate răzlețe luate din operele unora dintre ei – nu de capete înfierbântate, care uită că îngrădirea de erezie nu este și îngrădirea de Biserică, ci rămânerea în ea.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

Post cu folos și Învierea Domnului să o petrecem cu bucurie sfântă!

 

Sursa – https://paterikiparadosi.blogspot.ro/2018/03/blog-post_23.html

 

traducere din limba greacă de

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

„Arta mateită” a anatematizării de sine. De ce mitropolitul Serafim de Pireu nu a mai rostit anatemele împotriva panereziei ecumenismului în Duminica Ortodoxiei din anul 2012?

În vremuri de prigoană a Ortodoxiei, Duminica Ortodoxiei este un moment mult așteptat, care aduce aminte celor drept-credincioși că Hristos ÎNTOTDEAUNA biruie.

Rostul anatemelor este îngrădirea Bisericii de ereziile care duc – TOATE – la moarte sufletească și la iad veșnic, deci nu trebuie să facem nici un compromis cu ele.

Ne-am întrebat cu toții ce s-a întâmplat în Mitropolia de Pireu acum 8 zile, în Duminica Ortodoxiei, dacă cel supranumit „Leul” de la Pireu, adică mitropolitul Serafim, și-a făcut datoria de ierarh ortodox și a anathematizat, alături de toate ereziile, și Sinodul tâlhăresc din Creta, cea mai mârșavă lovitură din interiorul Ortodoxiei dată împotriva acesteia, în nădejdea surpării ei.

Din articolul postat la adresa (https://paterikiparadosi.blogspot.ro/2018/03/blog-post_75.html) am aflat cum stă situația în Mitropolia de Pireu. Redăm în traducere fragmente esențiale din text (în originalul grecesc articolul poartă titlul: „Lucruri ciudate și ilare în Mitropolia de Pireu și fariseism fără limite”):

„Pentru că mitropolitul Serafim a încetat din anul 2012 să citească anatemele împotriva ecumenismului, temându-se că își va pierde tronul episcopal din pricina patriarhului Bartolomeu, însă vrând să păstreze pentru o manipulare în viitor titlul de anti-ecumenist, a dat o „binecuvântare” neobișnuită, ca anul acesta (2018) aceste anateme să le citească câțiva preoți din cadrul Mitropoliei de Pireu: Anghelos Anghelakopoulos și Matei Vulcănescu!

(în imaginea de sus este portretul pe care mitropolitul Serafim i l-a trimis ereziarhului Bartolomeu, prin doi colaboratori ai mitropoliei de Pireu, iar în cea de jos este același mitropolit închinându-se și sărutându-i mâna ereziarhului, spre înduplecare – adică implorând să rămână în „relații bune”)

Astfel, în Duminica Ortodoxiei, cei care nu s-au îngrădit de erezie, dar… merg alături de părinții care s-au îngrădit, Teodor Zisis și Nicolae Manolis, au condamnat anul acesta și au anatematizat C.M.B. (Consiliul Mondial al Bisericilor), de care ei însă aparțin prin mitropolitul lor Serafim și prin Sinodul Bisericii Ortodoxie a Greciei, care face parte din C.M.B.

De asemenea, cei doi părinți – Anghelos și Matei – i-au anatematizat și pe mulți alții, printre care și pe penticostali și pe arhiepiscopul Justin Welby al anglicanilor și „pe cei care sunt în comuniune cu ei”, în vreme ce și aceștia (cei doi părinți) aparțin în mod organic de C.M.B., împreună cu protestanții pe care i-au anatematizat.

I-au condamnat pe cei care predică și învață „teologia post-patristică”, în vreme ce mitropolitul lor Serafim l-a premiat pe conducătorul acestei „teologii”, adică pe mitropolitul Ignatie de Dimitriada (Volos), căruia îi permite din când în când să slujească în mitropolia de Pireu!

Cei doi părinți i-au anatematizat pe cei care se roagă împreună cu ereticii, în vreme ce cu toți aceștia (de exemplu mitropolitul Hrisostom de Messinias, mare ecumenist) mitropolitul Serafim slujește împreună și conlucrează în „Sfântul Sinod”!

Au anatematizat chiar și textele neortodoxe de la Toronto, Balamand, Chambesy, Porto Alegre și Pusan, însă NU și pe cei care le-au semnat, pentru că cu cei care le-au semnat, mitropolitul Serafim se împărtășește cu „frățească dragoste” și bucuros.

Acum nu mai rămâne nimic altceva de făcut decât ca mitropolitul lor să îi pedepsească cu asprime, pentru că … în cunoștință de cauză l-au expus oprobriului public.”

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Notă 1 – acești neo-ecumeniștii sunt cu mult mai periculoși decât cei pe care îi știm deja, pentru că ei practică o metodă pe care am numi-o… „metoda Creta … la nesfârșit.” (adică încercarea de surpare dinlăuntru a luptei cu erezia). Acum, o spunem cu multă părere de rău și cu compasiune, avem în „peisajul” actual se pare o nouă categorie: cei anatematizați de ei înșiși, care luptă pentru dreapta credință (sic).

 

Nota 2 – în articolul de la adresa (https://paterikiparadosi.blogspot.ro/2018/03/blog-post_95.html#more) se spune că chiar și site-ul Fanarul – un site ecumenist 100% – la adresa (http://fanarion.blogspot.ro/2018/03/blog-post_3.html) îi ia în râs pe cei doi preoți „anti-ecumeniști” (de fapt ipocrizia lor), pentru că au anatematizat pe cei de care aparțin și de ale căror învățături (erezii spunem noi – n.n.) nu se îngrădesc. Se adeveresc aici cuvintele Sfântului Vasile cel Mare că din cauza noastră râd ereticii de noi.

Nota 3 – publicăm în traducere și câteva cuvinte trimise pe mail de Gheron Sava Lavriotul, căruia îi mulțumim:

„Toți Sfinții ne învață că trebuie să întrerupem comuniunea bisericească cu ereticii și cu cei care sunt în comuniune cu ei pentru că:

a) erezia este o boală contagioasă înfiorătoare și fără vindecare;

b) comuniunea cu erezia ne face să ne pierdem mântuirea;

c) turma Bisericii trebuie să fie apărată de erezie. Adică, atunci când ereticii sunt izolați prin întreruperea comuniunii bisericești, ei își pierd puterea și influența, numărul lor scade până când în final ei vor fi condamnați în mod sinodal.

Astăzi există unii care se numesc pe ei înșiși anti-ecumeniști, așa cum sunt părinții Teodor Zisis, Matei Vulcănescu, precum și unii episcopi, de genul mitropolitului Serafim de Pireu, care cu toate că numesc ecumenismul panerezie, adică cea mai rea erezie, cu toate că o anatematizează cel puțin pentru a fi văzuți, cu toate că știu ce ne învață Sfinții Părinți și ce trebuie și ei să facă, ei se mărginesc la un război epistolar și la lupte fără jertfă, sunt în comuniune cu cei pe care îi anatematizează!

Și cu toate că i-am văzut anatematizând erezia ecumenismului, cei doi părinți (Anghelos și Matei) nu au înțeles că s-au anatematizat mai întâi de toate pe ei înșiși, pentru că au spus: „Pe eretici și pe cei care sunt în comuniune cu ei, ANATHEMA !(de trei ori)Astfel, în modul acesta părintele Matei l-a anatematizat pe episcopul lui Serafim care este în comuniune cu arhiepiscopul Ieronim al Greciei și s-a anatematizat și pe sine însuși, căci aparține și îl pomenește pe episcopul Serafim! Ce nu pot să înțeleagă acești părinți?

În afară de aceasta, anathema este atributul Sinodului, care o rostește față de ereticii care învață erezia cu capul descoperit (pe față), conform canonului 15 al Sinodului I-II Constantinopol, din vremea Sfântului Fotie cel Mare. Singurul lucru pe care noi trebuie să îl facem este să ne ținem la distanță, prin întreruperea comuniunii noastre cu ei, de ereticii care încă nu au fost condamnați de un sinod; acesta este singurul mod patristic de ferire de întinarea ereziei.

Așadar, pentru că părintele Matei Vulcănescu și cei dimpreună cu el nu pot să facă aceasta, încearcă să se îndreptățească și să apară ca ortodocși, pentru că prin cuvinte sunt împotriva Sinodului din Creta, însă de fapt sunt în comuniune cu cei care îl acceptă.

Cel mai rău lucru este că prin minciuni și calomnii acești părinți denaturează tradiția patristică și ne învață o altă metodă eretică de abordare a ereziei: împreună-mergerea cu aceasta ca iconomie, iar acrivia o numesc extremism. Așadar, toți Sfinții Părinți sunt extremiști și fanatici, pentru că nu au suportat să aibă nici o legătură cu ereticii.

Noi însă preferăm să fim numiți extremiști de către cei care îi hulesc pe Sfinții Părinți și vom urma calea Bisericii lui Hristos. Nădăjduim că va veni momentul în care acești părinți și teologii cu care ei colaborează vor înțelege ce mare tulburare provoacă în rândul oamenilor care vor să stea în fața scaunului de judecată al lui Hristos și să Îi spună cu curaj: Doamne, noi cu toate că suntem păcătoși și vrednici de iad, însă ne-am păstrat credința nefalsificată și întreagă și nu am avut nici o comuniune cu acești eretici și de aceea cerem de la Tine iertarea păcatelor noastre.

Ne rugăm ca toți ortodocșii să fim uniți în fața panereziei ecumenismului și să primim iertarea păcatelor noastre și unirea cu Hristos Cel multdorit. Amin.”

Gheron Sava Lavriotul

Predică a Sfântului Justin Popovici la praznicul Duminicii Ortodoxiei

„În numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh.
Frați și surori, astăzi este Sfânta Duminică a Ortodoxiei, una dintre cele 52 de duminici ale anului, care se numește Duminica Ortodoxiei.
Este o Duminică mare și sfântă, în care se sărbătorește biruința Ortodoxiei asupra oricărei minciuni, a oricărui neadevăr, a oricărei erezii, a oricărui dumnezeu fals; este biruința Ortodoxiei asupra oricărei învățături mincinoase, asupra oricărei filosofii mincinoase, a oricărei științe, civilizații sau imagini mincinoase. Este sfânta biruință a Ortodoxiei. Și aceasta înseamnă sfânta biruință a Atotadevărului.
Însă cine este Atotadevărul în această lume? Cine este Adevărul? Este Cel Care a spus despre sine: „Eu sunt Adevărul!” Adică Iisus Hristos, Dumnezeu în trup.
Da, Aceasta este Adevărul în lumea noastră pământească, Acesta este Adevărul pentru om. „Dumnezeu S-a arătat în trup.” Domnul nostru Iisus Hristos a luat trup astfel încât prin trupul nostru să ne spună nouă oamenilor ce este adevărul, cum poate fi trăit adevărul, cum se moare pentru el și cum prin adevăr se trăiește veșnic. Hristos a concentrat în Sine toate adevărurile și ne-a dat nouă Atotadevărul Ortodoxiei.
Când Dumnezeu, adică Domnul nostru Iisus Hristos, a coborât în această lume, El a devenit văzut pentru oameni. Dumnezeu S-a făcut văzut. Iar noi, văzându-L pe Hristos, în realitate Îl vedem pe Dumnezeu Cel Viu. Acesta este Icoana Vie a lui Dumnezeu în lume.
Păstrând Icoana cea Vie a lui Dumnezeu în lume, Biserica Ortodoxă l-a păstrat pe om, L-a păstrat pe Hristos ca om. Dumnezeu Însuși S-a făcut om, ca să găsească în noi, să readucă la lumină icoana dumnezeiască cea vie, pe care noi am întinat-o cu păcatele și cu patimile noastre, am deformat-o, am ruinat-o prin viața noastră păcătoasă.
Așa cum se spune în minunatele cântări bisericești, Domnul a coborât în lume, S-a făcut om „pentru ca să recreeze icoana Sa”, adică să restaureze chipul Său în om, „cel stricat prin patimi”, adică cel care s-a distrus prin greșelile și prin păcatele noastre, iar omul a devenit un chip deformat, urât al lui Dumnezeu. Și Dumnezeu, coborând în această lume ca Icoana cea curată (sfântă) și neprihănită a lui Dumnezeu, l-a învățat pe om ce este cu adevărat omul, ce este omul desăvârșit, cum trebuie să fie omul în această lume.
Și cum trebuie așadar să fie omul în această lume?
În această lume cu adevărat ne luptăm pentru această dumnezeiască icoană, care este în sufletul nostru.
Cine ne-o fură? Toți iconomahii (luptătorii împotriva icoanelor).

Primul iconomah este păcatul. Acesta nu îl dorește pe Dumnezeu, nici în om, nici în lume, nici în jurul omului. Iar iconomahul prin excelență care lucrează prin păcat este satana, îngerii lui, demonii cei înfiorători. Ei sunt cei care ne fură sufletul, care îl târăsc în păcate și ascund cu totul icoana dumnezeiască ce se află înlăuntrul nostru.

Cu smoala neagră a păcatului, demonii întinează icoana dumnezeiască ce este în sufletul nostru. Iar omul, atunci când trăiește fără pocăință, în păcat, când nu se luptă cu păcatele lui, când rămâne în ele, când nu le spovedește, ce mai rămâne din sufletul lui? Mai rămâne icoana cea dumnezeiască murdărită cu puroiul cel negru al păcatului, al patimilor, al morții. Priveliște înfricoșătoare, rușine cumplită!

Așadar, ce înseamnă să fim icoane ale lui Dumnezeu?
Fraților, înseamnă următoarele:
a) noi avem minte, dar mintea noastră este chipul minții dumnezeiești înlăuntrul nostru;
b) noi avem voință, dar voința noastră este chipul voinței dumnezeiești înlăuntrul nostru;
c) noi avem sentiment, avem inimă, însă acestea sunt icoane ale însușirilor dumnezeiești înlăuntrul nostru;
d) noi trăim în această lume, însă această viață este chipul vieții lui Dumnezeu;
e) noi, ca icoane ale lui Dumnezeu, suntem nemuritori, dar aceasta este chipul nemuririi dumnezeiești.
Dumnezeu ne-a făcut să fim văzători al Lui, ca să trăim în această lume prin El, ca mintea noastră să se gândească întotdeauna: ai grijă de la Cine ești, ești de la Dumnezeu, să ai gânduri curate, dumnezeiești.
Atunci este desăvârșită și sănătoasă voința noastră când ea este în acord cu voia lui Dumnezeu, Care este Modelul ei.
Sentimentul nostru atunci este curat, sănătos, dumnezeiesc, când este în acord cu viața dumnezeiască.
Să ne curețe El de tot păcatul, de orice patimă, de moarte. Să ne elibereze de satana, ca să putem să fim cu adevărat icoane vii ale lui dumnezeu, ca omul să poată să fie pe pământ o măreție dumnezeiască.
Omule! Frate! Niciodată să nu uiți că ești un mic dumnezeu pe pământ! În pământul trupului tău tu ai icoana cea vie a lui Dumnezeu. Ai grijă cum trăiești. Ai grijă ce faci cu Icoana lui Dumnezeu care este înlăuntrul tău. Ai grijă, omule!
Căci viața noastră începe de pe pământ și ajunge la înfățișarea înaintea întreitei Persoane atotluminoase a lui Dumnezeu, ca să dăm acolo răspuns ce am făcut cu Icoana lui Dumnezeu atât timp cât am fost în această lume.
Mă rog ca Bunul Dumnezeu să dăruiască inimii fiecăruia dintre noi toate darurile cerești, toate virtuțile evanghelice: credința și iubirea și nădejdea și rugăciunea și postul și răbdarea și blândețea și smerenia, astfel încât să putem să rezistăm la toată această luptă cumplită pământească, să păstrăm în sufletul nostru chipul dumnezeiesc și să ne mutăm din această lume la Domnul Cel Înviat, în lumea cealaltă.
Însă până atunci, Sfântul Post să ne conducă spre Sfintele Paști, spre Sfânta Înviere a lui Hristos, ca să ne închinăm Lui, când mai suntem încă în acest trup, căci el este Domnul Cel Înviat, Biruitorul păcatului, al morții și al diavolului, Cel care ne-a câștigat Viața cea Veșnică pentru trupul nostru și pentru sufletul nostru.
Lui, numai Lui, exclusiv Lui I se cuvine slava și cinstea veșnică, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.”
Sursă – http://www.katanixis.gr/2018/02/blog-post_664.html
traducere din limba greacă de
pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu