Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

O jumătate de oră de cateheză ortodoxă și mărturisire de credință patristică cu Gheron Sava Lavriotul, prietenul nostru drag

Înainte de Săptămâna Patimilor, Gheron Sava a fost invitat la postul de radio al Cretei, la emisiunea „Spunem totul”, de către realizatorul Pantelis Spiridakis, vorbind în cele două părți ale înregistrării (disponibile pe net, atașate mai jos) despre viața duhovnicească în Ortodoxie, despre nevoia de a ne cunoaște și a ne apăra credința, dar și despre sinodul din Creta și situația actuală a Bisericii.

Partea întâi:


 

Partea a doua:

Idei principale din ambele părți:

– emisiunea este dedicată mai ales acelor creștini care nu prea merg la biserică și care atunci când începe Săptămâna Patimilor totuși aleg să participe la duhul acesteia, pentru a nu serba Paștile altfel decât învață Tradiția Bisericii.

– invitatul emisiunii a fost ales a fi Gheron Sava Lavriotul, pentru că are două însușiri care îl recomandă (din punct de vedere al realizatorului): este originar din Creta și este un Gheronda aghiorit, cu bogată experiență duhovnicească.

– Gheron Sava este rugat să ofere câteva date autobiografice și iată-le:

a) este originar chiar din orașul Hania (unul dintre cele mai mari din insula Creta);

b) apropierea deosebită de credință a avut-o nu de mic copil, ci în armată, când s-a spovedit la un preot militar, iar acest lucru l-a marcat profund; acolo, în armată, alături de mulți prieteni de-ai lui înrolați, Gheron Sava spune că L-a cunoscut pentru prima oară cu adevărat pe Hristos;

c) de mic copil mergea la biserică, dar în armată a realizat că relația cu Hristos nu se poate reduce numai la un creștinism de duminică și la câteva rugăciuni personale;

d) a studiat muzica, a fost profesor de muzică clasică, a învățat și muzică psaltică, dar s-a ocupat înainte de armată și cu alte lucruri legate de muzică;

e) între colaboratorii din viața muzicală a avut și oameni a căror religie era necreștină (hinduiști, mahomedani, budiști etc) și astfel a putut compara Ortodoxia cu celelalte religii, realizând adevărul Ortodoxiei și sensul pe care ea îl dă vieții omului, toate acestea apropiindu-l și mai tare de Hristos;

f) Gheron Sava a înțeles de atunci că Ortodoxia oferă răspuns la absolut toate întrebările și că este singurul adevăr din lume;

g) în 1997, după terminarea serviciului militar obligatoriu, l-a cunoscut în Hania pe Gheron Evstratios, duhovnic la metocul de aici al Marii Lavre din Athos; l-a impresionat acest părinte și i-a devenit duhovnic;

h) s-au cunoscut în august 1997, iar după trei luni s-au dus împreună în Athos; pentru Gheron Sava era prima dată când pășea în Grădina Maicii Domnului; iar în octombrie 1998 a devenit monah;

i) acum Sfântul Munte, ca și Biserica în general a fost cuprins de un duh al globalizării, însă Gheron Sava a avut ocazia de a cunoaște bătrâni din generația dinainte, care au avut înainte povățuitori care au trăit 60-80 de ani în Athos, deci au fost ucenici ai părinților din secolul al XIX-lea, când viața athonită era întru totul ortodoxă;

j) a primit o moștenire pe care a îmbrățișat-o (ca mod de viață) și a încercat literalmente să o trăiască, după modelul părinților dinaintea lui;

k) Gheron Sava răspunde la o întrebare referitor la care este programul unui monah în Sfântul Munte și împarte răspunsul în două cazuri diferite:

1) programul zilnic obișnuit (când nu este sărbătoare, atunci programul duhovnicesc intensificându-se) al unui monah din mănăstire: trezirea este noaptea la ora 2, poate chiar mai devreme, la 1 sau la 12 noaptea, apoi își face canonul în chilie până la ora 3 jumătate, apoi merge la slujbă în biserică, slujba se termină pe la 7.30; apoi urmează un mic dejun (în zilele de dulce) sau un ceai (sau post negru în zilele de post: luni, miercuri și vineri), o oră-două de odihnă și apoi monahul se duce la ascultări (muncă); la prânz este o perioadă de odihnă, la ora 15 este slujba Vecerniei, care durează cam o oră, apoi urmează masa de obște, urmează Pavecernița Mică și apoi timp liber (studiu, odihnă etc)

2) programul zilnic al unui pustnic: își începe privegherea mai devreme, la 11-12 noaptea, ea durând până la 7 dimineața; ziua lucrează rucodelie (metanii, sculptură, pictură de icoane etc), după-masă face slujba Vecerniei, apoi mănâncă și se odihnește, pentru a putea priveghea toată noaptea.

– cel mai rău lucru care există acum în Biserică este neștiința sau lipsa de catehizare;

– majoritatea nu știm care este sensul Jertfei pe Cruce a lui Hristos, nu cunoaștem sensul vieții noastre, suntem necatehizați;

mesajul meu pentru fiecare creștin este să citească măcar Noul Testament, apoi și cel Vechi;

– dacă nu citim, pentru a afla care este credința noastră, în Cine credem, nu putem să înțelegem sensul vieții noastre, nu pricepem de ce se întâmplă de fapt cele din prezent, nu știm încotro mergem, de ce suntem aici, în această lume, care este scopul vieții noastre, cum trebuie să ne purtăm atât față de aproapele, cât și față de Dumnezeu etc;

– realizatorul emisiunii întreabă: Ce să facă oamenii azi, au atâtea treburi, probleme, mediul politic, social, economic este foarte neprielnic etc? Gheron Sava dă un exemplu din Athos: când veneau pelerini la Marea Lavră, unii se plângeau de problemele lor, iar părinții le spuneau să meargă până la cimitirul mănăstirii și să citească ce scrie pe plăcuța de la intrare, iar apoi să se întoarcă să stea de vorbă. Oamenii se întorceau rușinați, căci pe tăbliță scria: „și noi am avut multe treburi, dar le-am lăsat deoparte” (sensul adânc este: chiar dacă există această problemă a traiului zilnic pentru fiecare dintre noi, alături de toate celelalte probleme familiale, sociale, economice etc, toate acestea nu ne dau o perspectivă veșnică asupra vieții, toate acestea vor rămâne în urmă, aici pe pământ, când noi murim; noi suntem făcuți de Dumnezeu ca să fim în continuă legătură cu El și numai așa ajungem ajunge la desăvârșire).

– așa cum părinții le plătesc copiilor lor studiile, meditațiile, cărțile și le oferă toate cele necesare, cerând de la copii doar să fie silitori la învățătură, la fel și Hristos ne cere ca grija noastră principală să fie dobândirea Împărăției cerurilor și toate celelalte ne va ajuta să le obținem, ca să nu ducem lipsă de nimic.

– nu înseamnă să stăm pe scaun și să nu facem nimic, așteptând să plouă hrană din cer, ci vom munci și ne vom strădui, având nădejde în binecuvântarea lui Dumnezeu.

– azi omul are grijă de toate, dar de ceea ce este important nu. Adică nu mai are grijă de sufletul lui.

Maria, sora Martei – „și-a ales partea cea bună”, adică să stea lângă Hristos, să asculte cuvântul Lui și să încerce să împlinească mereu voia Lui.

– nu trebuie să devenim toți monahi, nu trebuie să ne abandonăm familiile, dar trebuie ca prima noastră grijă să fie cea față de sufletul nostru.

– Săptămâna Patimilor este o șansă să înțelegem care este sensul Evangheliei, din ce motiv S-a răstignit Hristos, de ce El înviază, care este sensul Învierii? Acela că există viață veșnică.

– dacă nu există viață veșnică atunci ești și lipsit de omenie, nu îți pasă de aproapele tău și nici la sufletul tău nu te gândești.

– despre situația actuală și de ce părinții aghioriți ortodocși sunt prigoniți și alungați din Sfântul Munte:

a) există această globalizare în lume astăzi, iar în cadrul ei există ecumenismul, care dorește ca în mod ilicit să facă unirea tuturor religiilor, nu numai a tuturor confesiunilor creștine;

b) și noi vrem unirea cu cei care sunt în erezie, dar nu să devenim una cu credința lor, ci ei să renunțe la erezii și să se întoarcă în sânul Bisericii celei Una, Ortodoxia; pentru aceasta noi suntem ecumenici (vrem unirea tuturor în Adevăr), nu ecumeniști (care vor unirea tuturor în minciună și distrugerea Ortodoxiei);

c) ecumenismul vrea să absoarbă în sine Ortodoxia și ea să dispară; noi, ca părinți aghioriți, nu suntem de acord cu așa ceva, pentru că nici Sfinții Părinți nu au fost de acord cu vreo relativizare a credinței ortodoxe;

d) noi urmăm Tradiția Bisericii, facem ceea ce am moștenit de la părinții noștri din Sfântul Munte;

e) nu vrem să pierdem Ortodoxia, pentru că ea este singura credință care mântuiește și ne opunem la tot ce este străin de duhul Ortodoxiei și împotriva ei;

f) dacă credința noastră va fi diluată, schimbată, nu ne vom mai putea mântui.

– nu suntem de acord cu hotărârile eretice ale sinodului din Creta, nici cu episcopii care le-au semnat, noi nu acceptăm trădarea Ortodoxiei.

– noi spunem adevărul și nimeni nu poate dovedi că noi nu spunem adevărul; noi cerem dialog public, în fața poporului, dar culmea este că în vreme ce ecumeniștii poartă dialog cu toți ereticii și cu toate religiile, cu noi, care suntem, ortodocși, nu vor să dialogheze, pentru că nu au nici un argument prin care să stea împotriva adevărului pe care noi îl mărturisim, nu ca ceva care este al nostru, ci ca pe moștenirea cea sfântă a Ortodoxiei primită de la Sfinții Părinți.

– noi nu suntem fanatici, talibani etc, ci suntem cei care nu acceptăm trădarea Ortodoxiei, nu avem nimic al nostru, nu facem nimic nou, nu suntem în afara Bisericii, ci suntem doar ortodocși care țin la credința lor ca la lumina ochilor.

– putem să dovedim cele spuse de noi în dialog cu oricine, oricând și oriunde, numai să fie public, pentru ca poporul să afle adevărul.

mesajul meu de final, spune Gheron Sava, este să trăim mai profund legătura noastră cu Hristos, să iertăm celor care ne-au greșit și să înțelegem sensul adânc al Evangheliei și al vieții noastre.

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

 

Notă – am ales a traduce azi acest interviu pentru a începe ziua liturgică de 18 aprilie (când anul acesta împlinesc 40 de ani, din mila Domnului și spre slava Lui) alături cu sufletul de prietenul meu și al nostru, Gheron Sava, căruia îi mulțumim cu toții.

Rog pe Dumnezeu să mă ierte pentru tot ce am greșit, Îi mulțumesc pentru toate și mai ales că sunt ortodox și nădăjduiesc tot ortodox să mor. Cer iertare și celor cărora le-am greșit și rog pe Hristos să îi ierte pe toți cei care m-au mâhnit, binecuvântându-i mai întâi pe ei toți și apoi pe membrii familiei mele trupești și ai celei pastoral-duhovnicești.

Hristos a înviat!