Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Am uitat doina și balada, am uitat cine suntem de fapt…

Unora poate le pare desuet și demodat acest subiect, însă, descoperind de curând în lumea satului românesc , „din pură întâmplare“, câteva doine, balade și cântece bătrânești de o rară frumusețe și valoare, am realizat, eu nevrednicul, ce nestemate de suflet zac în uitare, departe de orice efort de a fi puse în valoare și făcute cunoscute lumii.

Acolo, în inima bătrânilor de la țară, uitați de societatea contemporană secularizată, încă strălucesc aceste mărgăritare de patrimoniu național, nealterate de trecerea vremii și neschimbate.

Acolo la sate, unde „s-a născut veșnicia”, unde mai sunt oameni nevirusați, neatinși de păcatele strigătoare la cer ale societății contemporane, acolo mai găsim așa ceva. Și numai acolo. Acolo unde încă este Dumnezeu, unde încă este credință adevărată, unde este valoare autentică creștină, acolo unde nici nu gândești, acolo unde nu și-a făcut cuib raționalismul contemporan, venit din mândria luciferică, acolo unde credința a rămas statornică precum în urmă două mii de ani.

Și ce puțini sunt bătrânii aceștia, și ce curând nu vor mai fi. Nu vor mai fi pentru că nu vrem să mai fie, pentru ca îi ignorăm, pentru că lăsăm praful anilor și uitarea să se așeze peste lucruri dumnezeiești.

Copiii noștri nici nu mai știu ce este o doină, sau o baladă, sau un cântec bătrânesc. Copiii noștri nici nu cunosc adevărata istorie a acestui neam, căci nu are cine să le-o spună. Copiii noștri nu au patrie, neam, repere de viață, valori. Pentru că nu le dăm, și pentru că noi cei de azi nu le căutam.

Dacă ar ști copiii noștri că o mare parte din istoria și sufletul românesc este cuprins în aceste balade, dacă ar ști copiii noștri ce oameni viteji au trăit pe aceste meleaguri, ar fi mândri de țara lor și nu ar mai părăsi-o. Dacă ar ști copiii noștri care le este chemarea lor în lume, sensul și rostul lor- care este mântuirea și învierea și nu deșertăciunile acestei vremelnice vieți,- atunci s-ar schimba lucrurile.

Dacă le-am spune că sunt făcuți pentru cer și nu pentru păcat și că Dumnezeu îi iubește și s-a jertfit pentru ei pe cruce, atunci i-am sensibiliza și responsabiliza. Dacă le-am da de mici, o educație sănătoasă în cel mai pur duh ortodox, al marilor valori creștine, atunci alta ar fi fața României.

Dacă ne-am ocupa de ei și nu am alerga într-o drăcească grijă a zilei de mâine pentru trup și cele ale trupului, atunci i-am pregăti pentru Rai. Altfel, noi, pentru iad îi pregătim, cum spre iad ne îndreptăm cu toții, dacă nu luăm aminte. Nesfârșită este dragostea lui Dumnezeu pentru oameni, dar Domnul nu ne primește oricum în Rai, murdari și iresponsabili, ci fără de păcat, căci este și drept Domnul.

Omul este o ființă duhovnicească nu una doar consumistă, destinată trupescului. Omul este hărăzit celor duhovnicești și nu materiei și materialismului din ce în ce mai promovat de societatea de azi.

Dacă ar ști copiii noștri că au existat oameni ca Pintea, Toma Alimoș, Corbea, Horea, Baba Novac, Iancu Jianul și alți multi eroi reali, împlinitori ai dreptății dumnezeiești pe acest pământ, atunci s-ar schimba radical unghiul de vedere al lucrurilor. Căci nu există metru de pământ românesc, pe care să nu se fi născut o baladă sau o doină de haiducie, de vitejie sau de luptă.

Așa a fost țăranul român, nu a știut carte dar a avut simțul valorii autentice și a avut conștiința că e dator să creeze în cinstea eroilor neamului, care s-au jertfit pentru dreapta credință și dreptate, aceste balade și doine. Noi cei de azi avem studii înalte dar nu mai avem conștiință. Nu mai avem datorii sfinte față de înaintași, nu mai avem nimic sfânt în noi. Avem numai griji și dorințe deșarte egoiste și pline de mândrie, care nu duc departe.

Frați români, treziți-vă din somnul conștiinței. Dumnezeu Bunul ne așteaptă, dar treziți- vă! Treziți-vă odată, căci este încă vreme. Amintiți-vă că aveți o patrie, un neam, un Dumnezeu și că suntem fiii lor. Și orice fiu are, pe lângă drepturi, și niște sfinte datorii de împlinit. Iată pe final un crâmpei de baladă care atât de frumos sugerează veșnicia și de ce nu ÎNVIEREA:

“Pintea-al nostru n-o pieritu
Num-un pic o hodinitu
Și-n loc-unde-o adurmitu
Floricele-o răsăritu.”

Și o poezie aromână (în transcriere în limba română) a lui Constantin Belimace care mustră starea jalnică în care ne complacem ca neam:

„Părintească blestemare
Porunceşte cu foc mare
Fraţi de-o mumă şi de-un tată
Noi, Aromâni din vremea toată
De sub lespezi de morminte
Strigă ai noştri buni părinţi
«Blăstem mare să aibă în casă
Care de limba lui se lasă.
Care îşi lasă limba lui
Arză-l-ar para focului
Chinui-s-ar de viu pe locu
Frige-i-s-ar limba în focu
El în vatră părintească
De copii să nu se fericească
De familie cununi să nu sărute
Prunc în leagăn să nu înfaşe
Care fuge de a lui mumă
Şi de părintescul nume
Fugi-i-ar dorul Domnului
Şi dulceaţa somnului!»“

Cu drag,

Pr. Andrei Cojoacă

3 Responses to Am uitat doina și balada, am uitat cine suntem de fapt…

  1. Gabriel says:

    «Sfârşitul este aproape, iar lumea continuă să vândă şi să cumpere…»
    O vedenie a creştinei Anna

    https://traditiaortodoxa.wordpress.com/2009/08/10/%C2%ABsfarsitul-este-aproape-iar-lumea-continua-sa-vanda-si-sa-cumpere%E2%80%A6%C2%BB/

  2. Mihai says:

    Cel puțin în județul Alba dar s.a județe din țară, acestea nu mai există, au dispărut, aceste zone de o valoare inestimabilă, pe de altă parte, ce n-au reușit alți de mii de ani cu război și sabie sa acapareze, iată că trădători de neam și țară le-au făcut cadou străinilor