1 MAI 2018, o zi cu multe emoții și mult așteptata de creștinii ortodocși români ce locuiesc la Roma, în Italia: hirotonia noului arhiereu-vicar al Episcopiei Ortodoxe Romane a Italiei, P.S. Atanasie Rusnac.
O zi mult așteptată în același timp și de noi, de mine și de Maria (o soră duhovnicească în Hristos) pentru ceea ce doream să înfăptuim. Îngăduiți-mi, vă rog, să vă împărtășesc câteva impresii și momente din acestă zi de neuitat…
Ea a fost de neuitat nu pentru evenimentul pomenit la început (un eveniment al ecumeniștilor și nu al ortodocșilor care sunt în Adevărul lui Hristos), ci pentru ceea ce am reușit să facem (în Hristos și spre slava Sfintei Treimi), pentru emoțiile, bucuriile și sentimentele pe care le-am trăit, iar nu în ultimul rând pentru dezamăgirea și regretul pe care le-am simțit și pentru unii… care se cred creștini…
Aflând despre acest eveniment și așteptându-ne să fie prezenți mulți oameni, români aflați departe de țara lor, trudiți de osteneală, majoritatea dintre ei orbiți numai de munca pentru care au venit aici, printre străini, ca să-și câștige pâinea de toate zilele, dar încă cu o scânteie de credință și de speranță în Dumnezeu, pe Care L-au purtat în suflete cu ei de casă… ne-am zis: AR FI ACESTA UN BUN PRILEJ DE MĂRTURISIRE ÎMPOTRIVA ECUMENISMULUI? Ar fi o ocazie bună de informare a fraților noștri români despre ceea ce se întâmplă în Biserica lui Hristos, cu păstorii și cu duhovnicii noștri?
Aveam prilejul să împărțim informații (pe care cu siguranță mulți dintre români nu le știu) despre starea actuală a Bisericii, despre sinodul tâlhăresc din Creta și despre vremurile grele pe care le trăim. Și am început să ne pregătim… am alcătuit un fluturaș (atașat acestui articol), l-am trimis preotului duhovnic pentru corectare și pentru binecuvântare și l-am tipărit în 300 de exemplare (Bunul Dumnezeu să îi răsplătească pe toți cei implicați în redactarea finală și în tipărirea acestor fluturași).
Fluturas A4 pentru misiune ortodoxa
A sosit și ziua mult așteptată. Eu am ajuns numai aproape de ora prânzului, din motive personale. Am fost impresionată de numărul de mașini care erau parcate pe șosea (aproximativ doua-trei sute, în afară câteva autocare). Pentru că Maria a dorit să asculte până la sfârșit cuvântările rostite, mi-a revenit mie sarcina, pentru început, de a împărți pliantele…
Am uitat să menționez că luasem cu mine o iconiță a Maicii Domnului Pantanassa, știind că aceasta este SCUT ȘI ÎNGRĂDIRE DE DUȘMANI ȘI DE TÂLHARI.
Slujba s-a terminat (nu am participat la ea, ci am stat afară, îngrădindu-mă astfel de comuniunea de rugăciune cu ereticii ecumeniști), dar erau mulți invitați oficiali, printre care primarul Romei, ambasadorul român în Italia, invitați din Republica Moldova, care au luat cuvântul și l-au felicitat pe P.S. Atanasie Rusnac.
De la poarta bisericii până la scena unde se desfășura evenimentul erau vreo două-trei sute de metri, așa că am intrat pe alee, urcând încet, rugându-L în gând pe Mântuitorul Iisus Hristos să mă ajute, să se facă voia Lui…
Am scos din geantă un teanc mic de fluturași și, mergând pe alee, au început să apară bărbați și femei, câte doi-trei, unii și cu copii pe lângă ei, care se îndreptau spre ieșire. Am început în liniște să împart fluturașii…, aveam emoții mari. Nu știam ce să le spun oamenilor, dar deodată m-au trezind spunând simplu: HRISTOS A ÎNVIAT! Iar glasul îmi tremura de emoție… mă simțeam ca o copilă, inima îmi bătea mai tare ca de obicei, dar mă gândea oare de ce îmi tremură glasul? Sunt în general o persoană puternică, a împărți niște fluturași este o nimica toată… Așa, încet-încet înaintam pe alee și împărțeam… apoi emoțiile au dispărut și am început să observ reacțiile oamenilor.
Un tânăr, de îndată ce a luat fluturașul și până aproape de ieșire (cam vreo 50-100 de metri) nu și-a mai ridicat privirea, mergea cu capul plecat citind, așa era de absorbit, m-a impresionat interesul lui și m-am bucurat; un altul, care era împreună cu soția lui, după ce și-a aruncat privirea pe textul fluturașului și a făcut câțiva pași, s-a întors și mi l-a dat înapoi (Doamne, iartă-ne ignoranța!)… l-am primit zâmbind, dar mi-a părut rău că nici măcar nu a fost interesat să-l citească până la sfârșit… Un altul, un bărbat între două vârste, a luat fluturașul cu atâta ardoare de parcă mâinile lui păreau că nu se mai pot dezlipi de acea hârtie; m-am bucurat în sinea mea.
Și așa, încet-încet, cu HRISTOS A ÎNVIAT, inimile unora se deschideau și primeau cuvântul, alții ori nu luau fluturașul și treceau fără să-i intereseze câtuși de puțin despre ce este vorba, alții însă voiau mai multe pliante, ca să dea și vecinilor de acasă, unul m-a întrebat dacă am binecuvântarea PS Siluan pentru a da aceste informații scrise…
Timpul a trecut și s-au terminat cuvântările, iar între timp reușisem să împart câteva zeci de exemplare. A ajuns și Maria la locul unde eram, iar acum nu mai eram singură. În scurt timp aproape că am dat mai mult de jumătate de exemplare. Când oamenii întrebau ce sunt aceste informații, Maria le răspundea calm: sunt DE LA SFINȚII PĂRINȚI…
La un moment dat a apărut un grup de credincioase din Perugia. O parte dintre ele au luat fluturașul și chiar au cerut unul în plus, dar ar fi fost prea frumos să încheiem cu calm acestă misiune. A apărut din mulțime o femeie care a început să adune foile primite de grupul de credincioși cu care ea era și ni le-a dat înapoi; s-a iscat o mică ceartă între ele, iar pe noi, cu vocea ridicată, ea ne-a întrebat dacă avem binecuvântarea P.S. Siluan să împărțim aceste informații.
În acel moment s-a întâmplat ceva… cu toată cearta care stătea să se aprindă împotriva noastră, eu m-am uitat în ochii Mariei și ea la mine și o putere (Slavă ție, Măicuța Domnului Pantanassa!) ne-a ținut fără glas pe amândouă timp de câteva minute (cât s-a răstit la noi femeia respectivă), după care am zis cu voce tare: „Doamnă, pentru a da aceste pliante avem binecuvântarea duhovnicului nostru ortodox din România”, iar Maria a spus, aproape în același timp cu mine: „Doamnă, veți da socoteală lui Hristos pentru sufletele celor cărora le-ați luat din mână pliantul.” Apoi femeile respective s-au urcat în autocar și au plecat.
Majoritatea oamenilor se îndrepta spre ieșire, așa că repede am împărțit aproape tot ce mai aveam. Ne-am urcat și noi în mașină și am plecat la casele noastre.
Vreau să îi mulțumesc părintelui meu duhovnic pentru încurajare și pentru susținere, de asemenea îi mulțumesc Mariei cu care am săvârșit împreună această lucrare de informare a poporului despre ecumenism și sinodul tâlhăresc din Creta. Ceea ce am trăit acolo a fost un sentiment de unitate întru adevăr, completându-ne una pe alta; îmi vin în minte cuvintele Sfântului Apostol Pavel: „precum într-un singur trup avem multe mădulare și mădularele nu au toate aceeași lucrare, asa și noi, cei mulți, un trup suntem în Hristos și fiecare suntem mădulare unii altora.” (Romani 12, 4-5)
Am trăit o experiență nouă, minunată, eu păcătoasa, și mă rog Bunului Dumnezeu ca pentru rugăciunile Măicuței Sfinte, ale tuturor Sfinților și ale duhovnicului meu să mă învrednicească să dau mărturisire de credință ortodoxă la cât mai mulți creștini, care vor mântuire, luptând împotriva fiarei ecumeniste eretice.
Chiar dacă unii vor primi cuvântul lui Hristos, iar alții nu, datoria noastră în aceste timpuri este mărturisirea dreptei credințe, nu numai cu vorba, ci și cu fapta.
Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu, Căruia se cuvine slavă acum și în veci. Amin.
Roma, 3 mai 2018
Roaba lui Hristos și prima între cei păcătoși,
Carmen
