Ghenadie Scholarios, primul patriarh al capitalei Bizanțului după cucerirea acesteia de către turci (29 mai 1453), scria:
„Eu cred următoarele: cel care îl va pomeni pe papa sau va fi în comuniune cu cei care îl pomenesc sau va sfătui și va îndemna pe cineva să îl pomenească, îl voi considera exact cum a făcut Sfântul și Marele Sinod de la Constantinopol, care a cercetat dogma latină (papistașă) și i-a condamnat pe cei care credeau în ea, adică pe patriarhul Ioannis Vekkos și pe cei de un cuget cu el.
De asemenea, nu consider că pomenirea papei sau a oricărui alt episcop este un lucru neînsemnat. De altfel, comuniunea duhovnicească a celor de aceeași credință și supunerea lor desăvârșită față de adevărații păstori se exprimă prin pomenirea numelui lor.
Sinoadele și Sfinții Părinți au hotărât că trebuie să ne ferim de comuniunea cu cei de al căror cuget ne lepădăm. Mai presus de toate, însă, Domnul Hristos ne spune: „Oile nu urmează glasul străinului , ci fug de el, pentru că nu cunosc glasul lui.” (Ioan 10, 5)
Să nu cumva să se întâmple ca eu să fac să cadă în erezie Biserica mea, care este Mama Sfântă a ortodocșilor, acceptând pomenirea papei, căci papa mărturisește și crede cele pe care Biserica nu le acceptă.
Așadar, cel care vă mărturisi că papa învață acum drept cuvântul adevărului, mărturisește astfel că strămoșii noștri au fost eretici. Părerea mea a fost și este aceasta: urmând Sfinților Părinți, fără nicio îndoială nu voi fi vreodată în comuniune cu papa și cu cei care au comuniune cu el. Pentru că noi trebuie să imităm, să urmăm credința Sfinților Părinți, devreme ce nu avem sfințenia și înțelepciunea lor (ca să zicem că am putea face altfel – n.trad.).”
Sursa – https://synaksiorthodoxon.blogspot.com/2018/07/blog-post_13.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu