Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Cu durere în suflet pentru frați, dar cu responsabilitate și cu iubire pentru Ortodoxia neamului românesc

Întru dorul de nevinovăție, esența Ortodoxiei:

 

M-a scos oare necuratul din Biserica lui Hristos?

 

Cu durere în suflet,

Pentru toți frații împreună-luptători pentru dreapta credință și neam,

Frăției Ortodoxe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință

și pentru toți ortodocșii,

 

Constat că argumentul final adus împotriva necesității și obligativității mărturisirii adevărului prin între-ruperea pomenirii episcopului eretic, respectiv participarea doar la slujbele unde preoții s-au îngrădit de erezie este acela al rămânerii în Biserică. Doresc să vă lămuresc pe scurt acest aspect printr-o analogie simplă.

După cum bine știți, Biserica Ortodoxă nu este reprezentată de construcții, ci de mulțimea tuturor celor botezați canonic ortodox, prin întreită afundare, indiferent dacă aceștia participă activ sau nu la viața Bisericii. Noi, cei botezați, cu toții constituim Trupul tainic al lui Hristos sau Biserica Sa, după cum spun Sfinții Părinți, nu eu, iar Capul Bisericii este Hristos, nu episcopii.

În momentul în care apare o erezie în cadrul Bisericii este ca și cum a apărut o boală într-un trup sănătos. Atât partea sănătoasă, cât și cea bolnavă rămân părți integrante ale aceluiași trup până la vindecarea părții bolnave (prin pocăință și revenire la adevăr) sau prin „intervenție chirurgicală”, adică hotărârea sinodală ortodoxă, care va extirpa partea bolnavă, anathematizând-o. Acesta a fost rostul tuturor Sinoadelor Ecumenice (nu ecumeniste, cum a fost cel din insula Creta, iunie, 2016), de a condamna erezia și a îndepărta din Biserică pe cei afundați în erezie, precum chirurgul extirpă partea bolnavă. Anatemele sinoadelor, precum actele chirurgicale, sunt extrem de dure-roase, dar necesare supraviețuirii trupului.

Dacă veți cerceta operele Sfinților Părinți precum: Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Maxim Mărturisitorul sau Sfinții contemporani cu noi: Sfântul Paisie Aghioritul, Sfântul Justin Popovici și mulți alții, veți vedea că singura metodă de luptă împotriva ereziei este îngrădirea de aceasta prin oprirea pomenirii episcopului eretic de către preot, la fel cum cineva s-ar feri de o persoană care suferă de o boală contagioasă, se întrerupe orice legătură pentru a nu lua boala contagioasă asupra sa. A considera că ești mai tare decât boala contagioasă, sau „imun cum a spus cineva este un act de imensă aroganță și chiar lipsă de firească și dreaptă cugetare.

Dacă deci ar fi așa cum spuneți voi, fraților, că m-a scos necuratul din Biserică, pentru că nu mai particip la slujbele unde se pomenesc ereticii episcopi, aceasta ar însemna în primul rând că și Sfinții sus-menționați, care s-au îngrădit de erezie și au trecut la cele veșnice fiind în îngrădire de erezie și care au fost prigoniți în tot felul pentru a înceta a mai spune adevărul, deci ar înseamna că și aceștia au fost scoși de necuratul din Biserică. Verificați sinaxarele dacă îi regăsiți între Sfinți! Așa că să nu hulim numele lor, căci vom huli pe Hristos, Capul unic al Bisericii Lui.

Fac o paranteză aici și legat de pacea mincinoasă pe care o tot invocați, vă dați seama ce mult deranja Sfântul Maxim Mărturisitorul de i-au tăiat mâna dreaptă și limba? A zice că le-a luat pacea e puțin spus. Mai sunt și alte exemple de mărturisitori care s-au „aprins” astfel, Sfântul Nicolae și Însuși Mântuitorul când a răsturnat tarabele comercianților de la templu. Ce este mai grav, a vinde diverse lucruri în fața templului sau a vinde pe Însuși Mântuitorul adevărat și unic al lumii, pentru o pace ecumenistă totală cu toți ereticii condamnați de către toți sfinții? Oare nici ei nu au avut dragoste? Ce bătaie de joc față de adevăr este când cineva îndrăznește a afirma așa ceva!

Revenind, dacă veți face cum spuneți acum, că veți ieși la mărturisire când „va fi nevoie”, oare atunci nu vă va scoate necuratul și pe voi din Biserică? Ce scuză ecumenistă veți mai inventa atunci? Dar vă mai întreb ceva: când credeți că „va fi nevoie” de mărturisirea voastră? Poate aveți impresia că o veți face pentru apărarea Bisericii? Biserica este cea care vă apără pe voi, nu invers, trebuie mărturisit adevărul pentru a nu ajunge în derivă voi înșivă, nu când credeți că este mai avantajos pentru „salvarea ei”. Dacă „încă nu este momentul”, după cum spune Pr. Amfilohie Brânză, atunci „când va fi” o să mai cunoașteți oare ortodoxia, devreme ce deja vă asumați argumentele ecumeniștilor? Ce semne așteptați și de la cine ca să ieșiți la mărturisire? Poate veți mărturisi când se va arăta antihrist? Sau poate când va sta cineva să vă aplice pecetea? Dar dacă nu prindeți zilele acelea? Treceți la Domnul din viața aceasta fiind ortodocși sau eretici?

Concluzia este aceasta: atât noi, cei îngrădiți corect ortodox (netrecuți la stiliști sau altele), cât și voi, cei care ați rămas în comuniune cu episcopii eretici, care vă împărtășiți spre osândă (nu că nu ar fi Taine, sunt, și sunt luate cu nevrednicie, datorită păcatului ereziei), care abia așteptați o slujbă arhierească, care sărutați mâna acestor trădători ai adevărului, acești masoni vrăjmași ai lui Hristos, TOȚI, până la întrunirea unui Sinod Ortodox Adevărat ne aflăm în continuare în Biserică, facem parte din Trupul Tainic al Lui Hristos. Măcar de aceasta lămuriți-vă. Iar preoții care vă spun altfel decât Sfinții Părinți și Sfintele Canoane vă mint cu nerușinare ecumenistă și de frică să nu fie caterisiți, iubind cele ale lumii și urând de fapt pe Hristos.

Cu durere în suflet fraților, acesta este adevărul. Vă așteaptă Hristos, căci știu că Frăția este un duh care transformă fierbinte bărbații în vajnici oșteni și fete plăpânde în tari mucenițe, cu gândul la Domnul din cer. Amin.

Iertați-mă, dacă vă simțiți jigniți, dar nu eu, ci adevărul batjocorește erezia la care mi se pare tot mai mult că aderați.

 

12.08.2018

Marcel-George Dologa

Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!

Varianta pdf:

Cu durere in suflet pentru frati, dar cu responsabilitate si iubire pentru Ortodoxia neamului romanesc

11 Responses to Cu durere în suflet pentru frați, dar cu responsabilitate și cu iubire pentru Ortodoxia neamului românesc

  1. Marius says:

    Parinte, mie mi se pare ca dl Marcel greseste cu ceva: dansul zice frumos ca organismul asteapta sa se vindece rana, iar daca nu se vindeca (prin pocainta), trebuie extirpata (prin sinod). Dar eu nu vad lucrurile asa! Aveam aface o tumora externa de cca 300 de kg, care ar trebui sa se autoextirpe. Cum putem sa credem ca (operatia) sinodul facut de tumora o sa fie posibil? Ati vazut tumora care sa se autoextirpe? Longhin a zis ca nu se va face niciun sinod panortodox, si se vede ca niciunul local, ortodox, Serafim are amenzi de platit, tace, cine sa faca sinod? Bartolomeu si Daniel? Apoi, dl Marcel mai zice ca asteapta un sinod care sa dea anatemei, culmea, pe cei dati deja, pe toti cei ce propovaduiesc credinta stramba, de parca acest sinod din Creta nu ar fi spre anatema celor ce l-au facut si a celor ce-l aproba. Cum sa spun, as vrea sa va intreb: sfintia voastra nu vedeti tumora ca fiind alcatuita din cei ce au facut sinodul la Creta si din cei ce direct sau indirect il aproba continuu? Si as mai vrea sa va intreb ceva: daca maine ar fi Parusia, ce statut au cei neingraditi pana maine? Ortodocsi (crestini), sau apostati (descrestinati)?

    • admin2 says:

      Dvs nu gândiți patristic, ci după logica personală. Ceea ce e greșit. Și neortodox. Niciodată Biserica nu a gândit așa.
      Referitor la întrebarea finală, cine moare în erezie, chiar și necondamnat sinodal, nu se mântuiește. Asta e problema și alegerea lui, nu a noastră.
      Dar noi, ca membri ai Bisericii, nu extirpăm pe nimeni, căci lucrarea chirurgicală o face sinodul, doar dacă nici la sinod ereticii nu se pocăiesc.
      Biserica nu este – „taie în carne vie” – ci încearcă să se mântuiască toți.
      O dovadă? Hristos nu i-a refuzat trădătorului Iuda împărtășirea în Joia Mare, cu toate că acesta Îl vânduse cu o zi înainte și luase banii.
      Așa că să ne ferim de ispita neoprotestantismului, a părerilor proprii, de patimă în a extirpa pe alții și să facem așa cum ne învață Sfinții Părinți.
      Lucrarea noastră ACUM este îngrădirea de erezie, CARANTINA. Atât. Nimic mai mult.
      Pr. Ciprian

  2. Pingback: ADEVĂRUL ESTE PERSOANĂ

  3. anador says:

    Ieșirea la mărturisire ”când va fi nevoie” mă duce cu gândul la…”poate nu va mai fi nevoie” ! Asta se așteaptă?
    Și ce se va întâmpla dacă între timp vine Hristos și unii sunt plecați după ulei pentru candele? Vor continua să aștepte în fața porții închise. În zadar.
    Ce se va intâmpla dacă mor între timp, cum îi va socoti Hristos, mărturisitori?
    Există un alt argument foarte des folosit de cei care au rămas între ziduri: iubirea. Înainte de orice altceva ți se spune ca trebuie să îi iubești pe toți semenii tăi : pe părinți, pe copii, preotul, episcopul, vecinii, rudele, prietenii, neprietenii…etc.
    Si cum spui că o iubești dacă ”ieși din biserică” ?
    De acord, trebuie să îi iubim pe toți, dar cum rămâne cu iubirea pentru Hristos? El nu mai conteaza în ecuatie?
    Așa Îl iubim noi, cu jumătăți de măsură, numai ”când(dacă) va fi nevoie”?
    Așa ne iubește El, tot pe jumătate?
    Chiar nu înțelegem că doar atât putem face să ne arătăm iubirea pentru El, să mărturisim aici și acum pentru că ”mâine” s-ar putea să nu mai fie?
    Ce fel de credință e asta dacă nu una foarte …căldicică! Cum credeți că o va privi Cel care s-a răstignit pentru noi?!

    • admin2 says:

      De acord.
      Excepție face expresia „dintre ziduri”; ca și „nepomenitor” – astea sunt lipsite de bază patristică și eclesiologică. Marca… politicii de partid a știm noi cui. Să ne ferim de ele și de autorii lor.

  4. Pingback: Cu durere în suflet pentru frați, dar cu responsabilitate și cu iubire pentru Ortodoxia neamului românesc | ortodoxiadreaptacredinta

  5. Pingback: Cu durere în suflet pentru frați, dar cu responsabilitate și cu iubire pentru Ortodoxia neamului românesc | cugeteortodoxe

  6. Marius Sebastian says:

    Fostul pastor protestant Nagy Attila a trecut de curand la ortodoxie. A fost botezat la manastirea Plăviceni, primind numele de botez Mihai.

  7. Mihai says:

    Mai sunt cate uni (nu mai are rost să dam nume că deja sunt cunoscuți) în care Sf Canoane care deranjează sunt categorisite schisma, în special Canonul 15 l-ll de la Constantinopol, noi le dorim să-și vina în fire

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *