Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Consecințele nedorite, dar grave ale termenului neortodox: „nepomenitor”

(în practica grecească, sub Agneț se scoate doar o miridă triunghiulară, nu trei ca la noi; explicațiile le pot oferi specialiștii în liturgică)

Niciodată nu am fost de acord cu acest termen de „nepomenitor”. Am spus în repetate rânduri că nu este ortodox și că aduce numai confuzie. Termenul ortodox este „îngrădire de erezie.”

Voi încerca o analiză succintă, cu cuvinte simple, iar dacă greșesc undeva accept orice mustrare, spre îndreptare. Dar nu sub forma atacului la persoană, ci cu argumente teologice.

Așadar, în general există trei momente în care este pomenit episcopul eparhiot (nu altul, căci acea practică este una schismatică):

1. La ectenia mare (care începe cu cuvintele Cu pace Domnului să ne rugăm…) și la ectenia întreită (unde se răspunde la cereri cu Doamne miluiește de 3 ori), unde formula este la fel. Acest lucru este valabil nu numai la Sfânta Liturghie, ci și la Utrenie, Vecernie și la unele Sfinte Taine, cum ar fi Botezul.

2. La Vohodul Mare sau Intrarea cu Sfintele Daruri.

3. După Axion, la Sfânta Liturghie, cu cuvintele: Întâi pomenește, Doamne…

Dintru început trebuie spus că cei care reduc – pentru ei înșiși sau pentru alții – lupta cu erezia doar la întreruperea pomenirii nu au făcut aproape nimic, ba fac și mult rău. Lupta trebuie să cuprindă toate aspectele întinate de erezie, exprimarea răspunsurilor contra ideilor eretice trebuie făcută prin predică, în discuții publice sau particulare și prin scris. Aceasta presupune studiu continuu și ferirea totală de păreri proprii. Nu bâjbâim pe o cale nouă, ci mergem pe urma Sfinților Părinți, străduindu-ne să aplicăm la situația de față – panerezia ecumenistă – atitudinea ortodoxă a îngrădirii de erezie, cu toate aspectele ei.

La punctele 1 și 2 de mai sus se ia în discuție – să folosim cazul simplu al unui episcop (nu mitropolit sau patriarh, pentru scurtarea exprimării doar) – formula: Pentru Preasfințitul Episcopul nostru (NUMELE)… Așa se face când episcopul este ortodox. Însă acum episcopii noștri eparhioți – de care aparține fiecare – nu sunt ortodocși, ci eretici. Deci, cum facem?

a) În practica liturgică grecească se folosește aceeași formulă, însă NU SE SPUNE NUMELE EPISCOPULUI. Deci rămâne aceeași cerere la ectenie, dar numele este omis. Așa au făcut Sfinții la vreme de erezie. Toți.

b) La noi, însă, unii au sărit în sus că dacă facem așa, poporul nu va sesiza că am întrerupt pomenirea, deci trebuie să accentuăm cumva atitudinea noastră și atunci să spunem: pe toți arhiereii ortodocși care drept învață cuvântul adevărului…

Față de cei care folosesc această formulă sar alții în sus că este o formulă adogmatică și necanonică – nu poți să îi pomenești pe toți, căci nu aparții de toate eparhiile din lume, ci de una singură, concretă cu un nume.

Deci, unii nu sunt mulțumiți cu a), alții cu b). Și începe disputa cu privire la cine are dreptate. Stop, fraților! Deja am pierdut sensul luptei noastre. Ducem lupta cu erezia NU pentru că:

a) vrem să demonstrăm ceva;

b) vrem să fim cineva;

c) vrem să fim mai tari ca alții;

d) vrem să oferim soluții noi;

e) vrem să ne impunem;

f) avem alte planuri ascunse… de viitor.

Așadar, de ce ne-am îngrădit de erezie? Pentru că ea duce la moarte sufletească veșnică, adică la iad sigur. Așadar, această îngrădire și carantină cum se exprimă practic? Dăm foc spitalului infectat cu boala contagioasă, executăm toți bolnavii și personalul medical, nu îi mai considerăm capabili de vindecare pe cei bolnavi sau spunem că nu mai sunt oameni?

Nu, nu și iar nu. Noi ne îngrădim de boală, spitalul (Episcopia) nu va fi dărâmată, bolnavii însănătoșiți vor fi reprimiți în comunitate, doctorii însănătoșiți își vor putea continua liniștiți meseria lor, nu vor fi exilați undeva ca niște leproși incurabili etc.

Deci, ducem lupta cu erezia pentru că iubim pe Hristos și vrem să ne mântuim. Iar ecumenismul este buldozerul care împinge o lume întreagă în iad. Și atunci singurul lucru necesar este să NU POMENIM NUMELE ERETICULUI, adică să respectăm starea de carantină a spitalului, până boala e eradicată.

Vrem să zicem Pentru episcopul nostru…, fără nume și noi, ca păstori și poporul, înțelegem că nepomenind numele ne-am îngrădit și nimeni nu se smintește? E bine așa.

Este nevoie a se accentua că suntem în unire cu toți ortodocșii rămași? Spunem varianta b).

Dogmatic și liturgic vorbind, prima variantă este cea bună, însă dacă noi, majoritatea, nu știm deloc eclesiologie, trebuie să ne exprimăm în așa fel ca să nu smintim.

Alegerea este a fiecăruia. Dar să nu limităm lupta numai la un nume, că nu am priceput nimic. Nu este de ajuns să se însănătoșească cei bolnavi, ci trebuie eliminat virusul mortal. Iar virusul NU este episcopul, ci EREZIA.

La Vohodul Mare se aplică același raționament teologic.

După Axion, grecii spun (la vreme de îngrădire de erezie): Întâi pomenește, Doamne, toate episcopiile ortodoxe (πάσοις επισκοποίς ορθοδόξων)…, iar sensul este că, recapitulând în acel moment pomenirea tuturor Sfinților și a credincioșilor, făcută la Proscomidie, respectăm legea de bază că pe Sfântul Disc NU ARE VOIE SĂ FIE NICI UN NEORTODOX. Iar în acest moment pe Sfântul Disc este Hristos Însuși, deci nu putem face teatru, cum spunea neinspirat cineva, că e vai de noi.

Unii vor sări în sus că nu îi putem pomeni pe toți, că e adogmatic, suntem fii doar ai unei eparhii, nu ai tuturor.

Varianta a doua este: Întâi pomenește, Doamne, toată episcopia (cutare, de care aparținem), a drepcredincioșilor (a ortodocșilor)… Această formulă este foarte bună pentru că:

a) pomenim doar pe ortodocși, omițând numele episcopului, care și-a trădat slujirea de apărător și propovăduitor al Adevărului, de conducere spre mântuire a credincioșilor, dar nădăjduim să își revină;

b) arătăm că nu suntem în schismă, ci aparținem în continuare de episcopia din care facem parte jurisdicțional;

c) nu pomenim numele ereticului, căci este mare blasfemie să îi ceri lui Hristos ca întâi de toți să binecuvânteze cu sănătate, lungime de zile etc pe cineva care de fapt NU învață drept cuvântul adevărului, așa cum se spune în finalul formulei respective de după Axion.

În concluzie, oricum am face, IMPORTANT este să NU pomenim numele episcopului, pentru că în teologia ortodoxă NUMELE ARATĂ PREZENȚA PERSOANEI acolo, iar noi știm că nu avem voie să punem lângă Hristos pe cei care nu Îl mărturisesc ortodox.

Știu că și după acest mic articol vor fi mulți nemulțumiți. Le doresc să se biruie pe sine și să mărturisească ortodox, să ne facem cu toții datoria, nu să ne culcăm pe o ureche că noi suntem bine și nu ne mai pasă de alții, ci doar aruncăm cu noroi în ei.

Adevărul trebuie spus răspicat (fără iconomii lipsite de roade ortodoxe, ci care doar adâncesc în erezie), iar nădejdea întoarcerii de la erezie a fraților noștri să rămână pururea vie. Iar atenția noastră principală să fie la propriile noastre căderi sau suficiențe sau orice altă patimă, căci numai unite, ortodoxie (dreaptă credință) și ortopraxie (viață curată) putem rezista în lupta pentru mântuire.

Blagosloviți și iertați!

Cu respect,

pr. Ciprian Staicu

PS – pentru cei care nu vor avea răbdare să citească tot articolul de mai sus și vor sări în sus, repet că scopul lui NU este întoarcerea la pomenirea ereticilor. Dimpotrivă. Dar așa se întâmplă când unii, deși știu a citi pe românește, nu văd ce scrie tot pe românește.

11 Responses to Consecințele nedorite, dar grave ale termenului neortodox: „nepomenitor”

  1. Baltag Lica says:

    Nu sunt teolog, dar cea de-a doua varianta mi se pare mai utila intrucat nu mai putem fi acuzati de schisma. Nu ca am fi facut(provocat) noi vreo schisma, dar prin pomenirea episcopiei ortodoxe aratam ca nu ne-am ingradit de ea ca institutie, deci n-am facut schisma, ci doar de clerul si mirenii neingraditi inca. Ii asteptam pe toti, cler si mireni, dar fara a fi in comuniune de credinta cu ei pana la momentul cand se vor intoarce la Adevar. Ambele variante sunt bune, dar varianta b) pare mai clara. Aceasta este parerea mea referitoare la explicatiile Parintelui Ciprian. Ce va fi pe parcurs vom vedea, caci se impune ca fiecare dintre noi sa fie veghetor. Pentru moment stam bine, desigur ca din punctul meu de vedere. Doamne ajuta tuturor !

      • Baltag Lica says:

        Parintele Xenofont spune simplu si foarte clar ca unire intre cei ingraditi de erezie, adica unirea noastra, a acelora care mergem dupa Parintii Sava Lavriotul si Staicu Ciprian-Ioan, cu cei care l-au ales pe Chirila, autointitulatul teolog, ca purtator de cuvant nu se poate face fiindca urmam cai diferite. Noi urmam calea Sfintilor Parinti pe cand Chirila nu urmeaza Sfintilor Parinti, ci unor interese neortodoxe. In timp ce calea noastra presupune jertfirea de sine, adica renuntarea la prietenii politice(pozitii sociale de varf in ierarhia lumeasca), calea lor este una care-i impaca pe asa-zisii ingraditi cu cei care nu s-au ingradit (inca), adica merg dupa o lege nescrisa: ,,daca tu te porti frumos cu mine, am si eu grija de tine ca sa n-o duci rau”. Aceasta e iconomia celor reprezentati de Chirila. Imi pare rau pentru ei, dar acesta-i adevarul in ceea ce-i priveste. La ei nu exista zicala: ,,ori e alba, ori e neagra, din doua una”, ci la ei situatia e gri, adica si alba si neagra. Parintele Xenofont a fost categoric in raspuns: nu ne putem uni formal sau de suprafata, sau de vazul lumii, pentru ca urmam cai diferite, cai din care doar una este sigur mantuitoare, anume aceea care nu accepta compromisuri, iar Chirila nu tine aceasta Cale. Fiecare dintre noi, cei ingraditi de erezie, facem cum ne dicteaza constiinta. Insa care constinta poate spune vreodata ca sa nu urmam Calea Sfintilor Parinti? Niciuna. Atunci de cine asculta Chirila si cei cate l-au promovat purtator de cuvant(reprezentant)? De compromis. Daca Hristos a facut(incheiat) vreun compromis cu preotii Anna si Caiafa, atunci si Chirila urmeaza lui Hristos, insa noi stim ca Hristos n-a facut niciun compromis. Logica e simpla dar darama edificiul celor care oscileaza intre alb si negru si care de fapt au ales drept culoare reprezentativa culoarea gri. Asta este parerea mea, una conforma cu a Parintelui Xenofont prezenta in adresa: ,, estemaitarziudecatcredeti… 19-08-2018”. Doamne ajuta !

  2. admin2 says:

    Recomandăm, spre luare aminte de către noi toți. Iertați.

    https://stranaortodoxa.wordpress.com/2018/08/21/cu-durere-si-cu-dragoste/

  3. Cosmin D. says:

    O stramba:De ce nu spunem ,,Intai pomeneste toata episcopia VACANTA a…..(ca sa respectam legislatia bisericeasca).Nu trebuie publicat comentariul,neaparat.Vreau un raspuns.

    • admin2 says:

      Nu e vacantă, pentru că în Biserică mai e har, ci este condusă de un pseudo-episcop căzut în erezie, iar noi nădăjduim în pocăința lui. Asta patristic vorbind, fără… strâmbe.

  4. Mihail says:

    Un articol trist : -https://adevarul.ro/news/societate/de-preotii-ortodocsi-nu-protesteaza-bor-nu-si-apara-poporulp-1_5b712794df52022f7555296b/index.html
    A nu se lua in seama afirmatiile eronate ale publicistului asupra altor religii ce nu sunt comentate ca erezii.
    Alt articol recent, in EVZ, ce undeva in final, acuza viata athonita, pe adevaratii monahi: https://evz.ro/grecia-rusia-vize-anulate.html . Este o mare nedreptate pentru cei ce stiu adevarul despre viata monahala jertifitoare si sfintitoare din Sfantul Munte, a celor ce vor sa ramana ortodocsi in aceste vremuri grele, neecumenisti, prigoniti, ei „de care lumea nu este vrednica”.

  5. Mihail Clucer says:

    Poezia este scrisa de Mina Ianovici si face parte din volumul „Aproape de Ingeri” nicidecum nu e scrisa de Emil Cioran !

  6. Mihai R. says:

    In rugaciunile ortodoxe sta scris asa despre Dumnezeu, ca este nepomenitor de rau, in rugaciunea de calatorie ! Mai exact „Nepomenitorule de rau” !
    Sa nu fie ortodoxa rugaciunea din cartea mea sau chiar cartea cu totul ?!

    Dovada in fraza din rugaciunea de calatorie, de care va spuneam :
    ” Aşa ne rugăm Ţie, Împărate Atotputernice şi nepomenitorule de rău, Doamne auzi-ne pe noi smeriţii pentru bunătatea Ta şi treci cu vederea greşalele noastre; îmbogăţeşte-ne pe noi cu Darul Tău şi plini de Dansul ne arată, împodobindu-ne cu Dumnezeiasca Ta blagoslovenie, cu mila şi cu bunătăţile cereşti şi pământeşti, ca astfel călătorind, să ne întoarcem cu bine, lăudând şi binecuvântand bunătatea Ta cea nemărginită. ”

    Mantuire mai inainte de toate !
    Pace in Duh si Adevar
    Mihai – Craiova

    • admin2 says:

      Adică să primească pocăința noastră și să nu își aducă aminte de păcatele noastre la judecată.
      Sau se arată prin expresia aceasta că Dumnezeu este Binele, nu e ca diavolul, care este „pomenitor de rău”, care tot timpul ne ispitește cu răul și ne aduce aminte de relele făcute, ca să ne arunce în deznădejde etc etc.
      Deci cartea nu are nicio problemă, din acest punct de vedere.
      Pr. Ciprian