Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Din dragoste față de Gheronda Gavriil Cutlumușiatul, părintele mărturisitor de Hristos

Îndrăznesc, cu mare nevrednicie, dar cu responsabilitate preoțească, să aștern aici câteva gânduri referitoare la Gheronda Gavriil Cutlumușiatul.

1. De când l-am cunoscut, acum 10 ani, nu l-am ocolit niciodată când am fost în Sfântul Munte și îndrăznesc să spun că ne-am împrietenit, în Hristos. Mi-a dat de curând o carte, spre traducere, cu rugăciuni de slavă închinată Sfintei Treimi. Are 400 de pagini, format mai mare ca A4 și este de o finețe și adâncime teologică ce m-a impresionat profund, parcă citeam o operă patristică de genul scrierilor Sfântului Simeon Noul Teolog. Iar pe copertă, la locul destinat autorului, scrie: un monah aghiorit. L-am întrebat dacă poate fi publicată în limba română, dacă mai trebuie să cer binecuvântare de la acel „monah”, a recunoscut că el este, dar s-a smerit și a adăugat că doar a adunat în acea carte ceea ce a auzit… de la alții.

2. Arhondaricul părintelui Gavriil este plin de cărți, reviste și hârtii dactilografiate – toate cu mesaje ortodoxe, patristice, anti-ecumeniste și anti-masonice. Cine caută pe acest site mai în urmă va găsi multe detalii referitoare la acestea, doar prin accesarea numelui de „Gavriil”.

3. Părintele Gavriil a întrerupt pomenirea ereticului Bartolomeu, iar părintele Irineu, francez de origine, alungat de ecumeniștii de la mănăstirea Vatopedi, slujește la Chilia Sfântului Hristodul în duh ortodox, fiind găzduit de Gheronda Gavriil.

4. Din spusele părinților athoniți ortodocși (Epifanie, Alipie, Avacum, Sava, Hariton etc) în jurul părintelui Gavriil, la chiliile vecine sunt părinți care nu au întrerupt pomenirea sau au făcut-o în duh de iconomie. Presiunea exercitată asupra părintelui Gavriil, zilnic și din toate părțile, este uriașă. Numai Maica Domnului îl ține.

5. Părintele Gavriil era foarte bolnav acum câteva săptămâni, când l-am văzut ultima oară am observat că pe frunte, acolo unde avusese în trecut o excrescență neagră (pe care a operat-o), acum toată fruntea era neagră și părintele nu se simțea deloc bine. Să ne rugăm pentru el.

6. Faptul că vor să îl dea afară din Sfântul Munte este o realitate, dar și un test și o amenințare clară pentru toți cei care vor să rămână ortodocși.

7. În articolul publicat azi la adresa http://trelogiannis.blogspot.com/2018/09/blog-post_993.html, autorul pe nume Isaac Aghioritul (pe care eu nu îl cunosc) spune chiar la început așa: „când l-am întrebat (pe părintele Gavriil) despre pomenirea patriarhului (Bartolomeu), nu mi-a spus că nu se mântuiesc cei care îl pomenim! (în original: όταν τον ρώτησα για την μνημόνευση του Πατριάρχη δεν μου είπε ότι δεν σώζονται όσοι τον μνημονεύουμε)”. Apoi se spune că părinții de la Cutlumuș (adică ereticii, care au alungat deja din mănăstire pe părinții ortodocși, cum a fost și monahul Iosif, german de origine) s-au dus la chilia lui Gheronda Gavriil și i-au spus să nu își facă griji, nu va fi dat afară.

8. Observăm din exprimarea de mai sus că părintele Isaac face parte dintre cei care îl pomenesc pe ereticul Bartolomeu, căci folosește verbul „a pomeni” la modul indicativ, timp prezent, persoana I, număr plural. Deci nu s-a îngrădit de erezie.

9. Că părintele Gavriil a spus sau nu cuvintele de mai sus nu putem știi decât atunci când îl vom întreba personal. Dacă a spus așa ceva – o dată sau de mai multe ori – înseamnă că a căzut în capcana părtășiei la erezie sau, mai grav, a neacceptării că pomenirea numelui ereticului se face spre osândă, iar cine este sub osândă oare cum se va mântui?

10. Toți cei cu nume mare au ispite mari. Este și normal, satana vrea să îi surpe prin toate mijloacele posibile. Problema principală a părintelui Gavriil nu este a fi dat afară din Athos, ci grija sfinției sale și a noastră a tuturor este a ne mântui.

11. Ceea ce otrăvește într-o oarecare măsură lupta antiecumenistă este teama de prigoană. Dacă citim scrierile Sfântului Teodor Studitul vom vedea că această teamă nu are nicio valoare mântuitoare, ci ea este dovada inexistenței mărturisirii autentice ortodoxe.

În concluzie:

a) cel prigonit, alungat, amenințat, bătut, omorât pentru Hristos are șansa să ajungă din Mărturisitor, prin suferință, Mucenic. Ce este rău în asta? Sinaxarul este plin de creștini care își doreau din toată inima prigoana și moartea pentru Hristos. Astăzi domină atitudinea axată pe… scuze.

b) tot pământul este al lui Dumnezeu. Ca să ne smerim toți, să ne amintim de Sfântul Grigorie Teologul: acesta a murit singur, în pustie, de abia s-au găsit doi oameni, care au aflat trupul lui la câteva zile după moarte, ca să îl îngroape. Și nu era oricine, ci „vulturul teologiei ortodoxe.”

c) cine se gândește că a trăit mulți ani în mănăstire și nu vrea să fie alungat din ea este în înșelare. Exemplu de mărturisire îl au pe Gheron Evstratie Lavriotul, duhovnicul părintelui Sava Lavriotul, care a fost alungat de ecumeniști din Marea Lavră după 50 de ani de viețuire acolo. Și Dumnezeu are o misiune cu sfinția sa în continuare.

d) cine pomenește pe eretici este și el eretic. Cine nu se îngrădește de eretici este și el eretic. Nu există nimic între adevăr și minciună. Noi nu acuzăm pe nimeni, ci spunem doar adevărul răspicat, iar fiecare hotărăște așa cum îl îndeamnă conștiința; fiecare vom da seama de faptele noastre, fără excepție.

Dumnezeu să îi rânduiască părintelui Gavriil încă vreme de mărturisire curată și ortodoxă, să îl ferească de toți vrăjmașii văzuți și nevăzuți și să ajungă la sfințenie, netemându-se de nimeni și nimic decât de Bunul Dumnezeu, spre mântuire!

Cu dragoste în Hristos,

pr. Ciprian