Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Lirică ortodoxă mărturisitoare

Ridică-te, popor român!

 

Tu ești creștin de-atâta vreme,
De când Andrei Apostolul te-a creștinat
Și fost-ai izbăvit tu de blesteme,
Căci prin credință Hristos te-a ridicat!

Cum de nu-L vezi tu oare-acum,
Când iar te cheamă să-L urmezi
Pe drumul cel mai bun?
Trezește-te, popor român, tu să veghezi!

Și-ascultă trâmbița ce sună,
Nu mai e timp de somn și de dormit!
Ridică valul ceții ce-ți sugrumă
Nobilul glas al Adevărului puțin mărturisit!

Ridică-te, clerule, și voi mireni,
Popor creștin, urmaș de bravi români,
De Ștefan, de Mihai, de Brâncoveni,
Ai devenit popor păgân, vândut pe la străini!

Tu știi că Adevărul e doar unul
Și una e Biserica cea sfântă,
Biserica ce mântuiește pe creștinul
Ce cu curaj mărturisește, fără frică!

Ce nu înțelegi, române drag?
Că o biserică ești tu și eu și orișicare,
Dacă mărturisim vădit pe Domnul drag
Și nu ne temem, nu ne-ascundem între ziduri fiecare!

Trezește-te, Ilie și Gheorghe și Ioane
Și ieși din dulcea-ți amorțire,
Că iadu-i plin de lași, sunt milioane
Care-au crezut că mai au timp de amăgire!

Ridică, Doamne, neamu` acesta sus și tare
Din adormirea grea cu care satana l-a-mbătat!
Dă, Doamne, ochi deschiși la fiecare,
Să cearnă Adevărul de minciuna cu care l-a înfășurat!

Tu, Maică Sfântă și Fecioară,
Ai milă tu de-acest popor,
Și îl trezește iar din adormirea
În care-a fost indus, cântând în cor!

Cei care te adorm: „că mai e vreme”
O socoteală grea ei vor plăti
Și vor vedea atunci că nu era „devreme”
Să se trezească pe Hristos a-L mărturisi!

21 noiembrie 2018

Prof. Mihaela Cristina Popa

Fericire și smerenie sau smerenie și fericire

„Zis-a Avva: Așadar, ca să fii fericit, află cine ești cu adevărat. Ca să ajungi la fericire încetează să îți mai compari viața ta cu vieților altora.

Ca să fii fericit, trebuie să Îl găsești pe Dumnezeu, dar și pe aproapele tău. Cu toate că pentru fericire nu există rețete magice, experiența vieții și înțelepciunea Sfinților ne sfătuiesc – ca să fim fericiți – să dobândim smerenie.

Smerenia va aduce echilibru și pace în inima noastră. Atunci fericirea poate să vină și în folosirea echilibrată sau cu discernământ a nefericirii noastre.”

 

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Slujba de azi de la catedrala națională nu a fost numai o „sfințire” a unui altar, ci recunoașterea ca PAPĂ a ereziarhului Bartolomeu

S-a întâmplat azi, 25 noiembrie 2018:

Observăm în articolul de la adresa:

https://www.activenews.ro/stiri-social/S-a-incheiat-Slujba-de-Sfintire-a-Catedralei-Nationale.-Marea-Unire-Nationala-Zeci-de-mii-de-romani-au-participat-la-acest-eveniment-unic-din-istoria-poporului-roman-FOTO-153606

Articolul cuprinde și un link al unei transmisiuni în direct a Trinitas TV referitoare la sfințirea altarului catedralei naționale. Din această filmare nu lipsește rânduiala sfințirii Sfintei Mese.

Când a venit momentul așezării Sfântului Antimis pe masa altarului, patriarhul Daniel al României l-a desfăcut și a semnat, în colțul din dreapta. Apoi i-a făcut semn cu mâna ereziarhului Bartolomeu, care a venit și a semnat și el. Două semnături de arhierei pe același antimis? De când se face așa ceva în practica liturgică ortodoxă?

Am făcut câteva capturi de ecran din filmarea respectivă: A fost nevoie să întorc imaginea cu 180 de grade, pentru a se înțelege textul.

 

 

Dar să vedem mai exact ce scrie pe acest antimis:

„Cu harul Sfântului Duh a fost sfințit acest antimis de noi, +Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, în anul 2017, luna iunie, ziua 18 și s-a dat bisericii cu hramul Înălțarea Domnului și Sf. Andrei ocrotitorul României… din catedrala mântuirii neamului…”

Observăm că textul este agramat, acolo unde scrie ziua 18, cuvântul „ziua” este scris altfel, doar am dedus că este vorba de zi; dacă am merge pe succesiunea cuvintelor ar ieși …Înălțarea Domnului și din catedrala mântuirii neamului +Κώνσταντινουπόλεως Βαρθολομαίος Sf. Andrei ocrotitorul României.”

„+Κώνσταντινουπόλεως Βαρθολομαίος” înseamnă „Bartolomeu al Constantinopolului”.

Dacă încercăm să păstrăm o logică a textului ne întrebăm: dacă acest antimis a fost dat bisericii cu cele două hramuri, de ce apare după ele prepoziția „din”, urmată de „catedrala mântuirii neamului”? Această biserică face parte „din” catedrală? Nu ESTE Catedrala?

Mai departe: patriarhul țării semnează într-un colț și invitatul semnează în centru? Care este sensul? Simplu: este recunoscut Bartolomeu ca papă în Ortodoxie, ca cel care este primus sine paribus (cum a afirmat el, adică „primul fără egali”), care vine într-o Biserică Ortodoxă Autocefală și îl pune „la colț” pe patriarhul țării, iar el semnează în centrul antimisului, acolo unde este locul semnăturii episcopului eparhiot.

Așadar, patriarhul B.O.R. recunoaște prin proprie semnătură că se supune papei Bartolomeu și că acesta din urmă este „primul fără egali.”

Aceasta nu este ortodoxie, ci este batjocorirea ei, iar și iar! Pentru aceasta au stat în frig afară peste 30.000 de români? Pentru ca Biserica Ortodoxă Română să renunțe de facto la caracterul ei autocefal și să se declare doar o dioceză a Constantinopolului?

Ei bine, așa este în ecumenism. Tot ceea ce ține de ortodoxie este aruncat la gunoi și rămân doar mormintele văruite, îmbrăcate frumos, pline de aur și de argint, ca și mormintele mumiilor egiptene. Aceasta este realitatea evenimentului epocal de azi: pierderea autocefaliei Bisericii noastre străbune!

Nu a fost timp, din iunie 2017, să fie sfințit acest antimis nou? El este pus pe un altar în noiembrie 2018, dar a fost sfințit cu un an și jumătate înainte? Care este logica? Sau oamenii sunt considerați doar niște oi „fără de minte”, care trebuie să facă ascultare totală de securea gâdelui?

După cuvântul „neamului” toată fraza se încheie. Deci este punct. Ce caută numele patriarhului Bartolomeu acolo, fără nicio introducere, fără niciun sens? Sau a fi papă este mai presus de logică și de sens?

Nădăjduim că cei veniți cu cele 700 de autocare au ajuns cu bine acasă. Și-au bătut joc de ei și de bieții lor preoți parohi cei care L-au vândut pe Hristos în Creta (iunie, 2016), iar acum au vândut și Biserica noului papă al „ortodoxiei” ecumeniste românești.

Concluzia: ierarhii români, în frunte cu patriarhul, au vândut Biserica Ortodoxă Română, iar bieții credincioși au rămas în ceață la propriu și în erezie, tot la propriu.

Pr. Ciprian-Ioan Staicu

Notă: am primit pe mail acest link:

Mesajul adresat de Patriarhul Ecumenic ierarhilor Bisericii Ortodoxe Române (Text Integral)

Un paragraf sună așa:

„Este cunoscut faptul că, din cele 14 Biserici autocefale Ortodoxe Răsăritene, ultimele 9 au primit de la Patriarhia Ecumenică autocefalia, iar unele și vrednicia Patriarhală. Opt dintre ele, dintre care și Biserica Ortodoxă Română, fac parte din însuși trupul Bisericii Mamă a Constantinopolului.”

Comentariu: autorul acestor cuvinte pline de neadevăr, adică ereziarhul Bartolomeu,  nu cunoaște deloc eclesiologie ortodoxă, dar un lucru știe sigur: vrea să fie papă al ortodoxiei. Da, au primit autocefalia de la Constantinopol, dar aceasta nu înseamnă în niciun fel subordonarea lor față de acesta, căci atunci autocefalia lor ar fi doar o iluzie.

Fiecare primește de la Dumnezeu ceea ce i se cuvine

„Sunt diferite: Pronia lui Dumnezeu, de ajutorul Lui, de apărarea lui, de mila Lui și de mângâierea primită de la El.
Pronia lui Dumnezeu este întinsă asupra întregii creații,
De ajutorul Lui au parte oamenii credincioși,
De apărarea Lui se bucură cei cu adevărat credincioși
Mila El și-o trimite asupra celor care Îl slujesc,
Iar de mângâiere au parte cei care Îl iubesc.”
(Sfântul Ioan Scărarul)
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/11/blog-post_933.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu