Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Arvuna Duhului Sfânt și mărturisirea credinței adevărate în Hristos

http://romanortodox.info/arvuna-duhului-sfant-si-marturisirea-credintei-adevarate-in-hristos-cuvant-de-invatatura-al-pr-ciprian-ioan-staicu-la-un-hram-ortodox-noiembrie-2018/

Câteva gânduri la Evanghelia de azi:

– pilda samarineanului milostiv este esența Evangheliei;

– cei doi – preotul Vechiului Legământ și levitul, „teologul” Legii – nu au vrut să se expună, să se mânjească cu sânge, ajutând pe aproapele rănit, nu cumva să fie acuzați că ei i-au făcut rău;

rănile celui căzut între tâlhari sunt consecința „coborârii”, adică a decăderii de la Ierusalim – comuniunea cu Dumnezeu, la Ierihon – comuniunea cu satana sau subjugarea față de acesta, prin păcat, compromis, letargie, împietrirea inimii, fățărnicie, erezie, trădare etc; oricine deschide televizorul și se uită la programele televiziunilor românești care și-au pus de curând, în București, statui cu dracul în fața sediului săvârșesc un act de închinare satanică urmărind programele lor, indiferent de conținutul acestora, iar efectele vor fi reale, vizibile și de nedorit;

Biserica este Una, nu sunt mai multe; slujitorii adevărați ai Bisericii sunt cei care nu tâlhăresc pe nimeni, așa cum se întâmplă astăzi aproape peste tot. Biserica este o instituție dumnezeiască-omenească, nu omenească și comercială;

– Hristos promite că va veni și va „achita” tot, așadar și panerezia ecumenismului își va lua plata ei, atât pe pământ, cât și în veșnicie; cei care s-au rebotezat (adepții lui Miron, membri acum ai bisericii ortodoxe după sfânta tradiție – culmea, aceștia ignora, prin neștiință și lipsa lecturii, învățăturile Tradiției patristice) sunt schismatici și hulitori ai Sfintelor Taine, însușirea lor fundamentală fiind fanatismul și delirul religios;

Învățături pentru actualitatea pe care o trăim:

1. Samarineanul Hristos este alături de noi, în mărturisirea dreptei credințe și opoziția față de tăvălugul ecumenist.

2. Să nu atacăm pe aproapele nostru, să nu facem parte dintre tâlhari, dar nici să nu îl lăsăm în drum, ascunzându-ne în spatele autosuficienței.

3. Preoția este foc, nu doar pangar.

4. Hristos a pus untdelemn – care alină durerea, și vin – care ustură, dezinfectează, contribuie la procesul de curățare și vindecare. Cuvântul preoților ortodocși – împreună cu arhiereii ortodocși care s-au îngrădit real de inepțiile eretice aprobate în Creta (2016) – trebuie să fie fără niciun compromis, fără teamă, căci Judecata bate la uși, nu mai este vreme de amânare, nici pentru cei care vor să se ascundă în spatele propriilor lor sutane.

5. „Ce să fac să mă mântuiesc”? Să trăiesc în Ortodoxie, să trăiesc ortodox, să mă rog ortodox, să cuget ortodox, să „nu mai trăiesc eu, ci Hristos să trăiască în mine” (conform Galateni 2, 20)

6. Citiți cum a scos din iad Sfântul Paisie cel Mare un suflet și cum Hristos a făcut o „repetiție generală” a Judecății din urmă, ca să mântuiască un suflet pentru care s-a rugat un om sfânt, pe care „l-a durut inima” pentru un om păcătos și nepocăit, pe care niciodată însă nu îl cunoscuse personal.

7. Să dăm slavă lui Dumnezeu că nu trăim în întunecimea ereziei! Și să nu ținem pentru noi această comoară, ci să dăm o mână de ajutor aproapelui căzut între tâlharii ecumeniști!

Slavă, mulțumire și închinare înaintea lui Dumnezeu pentru toată dragostea Lui!

pr. Ciprian