Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Apărătorul sau ocrotitorul celor păcătoși (spre a le oferi șansa îndreptării vieții)

„Textele imnografice nu îl prezintă pe Sfântul Nicolae numai ca un mustrător al celor fărădelege, dar și ca apărător al păcătoșilor (desigur, spre îndreptarea lor), după exemplul Celui care a apărat-o pe femeia adulterină de uciderea cu pietre, pe desfrânata care i-a uns capul cu mir a ferit-o de batjocorirea celorlalți, iar pe vameșul Zaheu nu l-a respins.

Vrednicul de pomenire Gheron Ghelasie Simonopetritul a relatat spre apusul vieții sale pământești următoarea istorioară, pe care am auzit-o din gura lui și vom încerca să o redăm din memorie, la aproximativ 30 de ani după aceea:

Gheron Ghelasie obișnuia să îl cinstească pe Cuviosul Ioan Casian, care este prăznuit de Biserică în data de 29 februarie și de aceea este cinstit numai o dată la patru ani. Gheronda povestea sub formă de istorioară cu tâlc următorul lucru: Cuviosul Ioan Casian s-a plâns în fața Tronului Dumnezeirii pentru prăznuirea lui numai o dată la patru ani, în vreme ce alți Sfinți au mai mult de o dată de prăznuire în fiecare an.

Atunci Dumnezeu a poruncit îngerilor să îl cheme pe Sfântul Nicolae. După o îndelungă căutare, Sfântul Nicolae a venit în fața Tronului Ceresc obosit și ud tot, din cap până în picioare.

La întrebarea: Nicolae, unde ai fost? Răspunsul a fost: au avut nevoie de mine niște oameni în timpul unei furtuni, erau în pericol de moarte!

Întorcându-se spre Cuviosul Ioan Casian, Dumnezeu i-a spus: Acum înțelegi de ce Nicolae este cinstit nu numai de două sau de trei ori pe ani, ci în fiecare săptămână? (joia)”

Notă: desigur, această istorioară trebuie înțeleasă cum trebuie, în sensul că Sfinții fac numai ceea ce Dumnezeu le poruncește, nimic de la sine, însă autorul a vrut să arate bunăvoința și dragostea Sfântului Nicolae, care vrea ca toți păcătoșii să se izbăvească din primejdii și să se mântuiască întru Adevărul lui Hristos!

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/12/blog-post_30.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu