Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pronia dumnezeiască, omul simplu și… iarna

Înțelepciunea și experiența populară depășesc cu mult orice prognoză meteo și adeveresc lucrarea neîncetată a Proniei Dumnezeiești în natură; iată o dovadă:

Odată eram la țară și m-am întâlnit pe marginea unui drum de munte cu un cioban bătrân, care își păștea caprele.

Astfel de oameni, obișnuiți cu singurătatea plină de pace a munților înalți sunt întotdeauna dispuși să vorbească cu dragă inimă cu un om și nu scapă nicio ocazie de a schimba două vorbe cu cineva, atunci când se întâlnesc cu el în calea lor.

Astfel era și bătrânul cioban din istorioara aceasta. Vorbind printre altele despre viața lui la munte, el s-a referit și la starea vremii. Atunci a făcut o prognoză, că vom avea o iarnă foarte grea, cu multă zăpadă. L-am întrebat de unde știe aceasta, devreme ce până la începutul iernii mai erau două-trei luni. Nici Institutul de Meteorologie nu ar putea să facă o asemenea prognoză.

Există „semne”, a răspuns el zâmbind.

Adică? l-am întrebat eu din nou.

Uite, vezi această tufă? Mi-a arătat un arbust mare pe un povârniș, care semăna oarecum cu un pomișor fructifer sau ceva asemănător.

Îl văd, i-am spus eu.

Vezi că este plin cu aceste fructe (ca niște biluțe) roșii?

Da, i-a răspuns eu, încercând să înțeleg care ar fi legătura între pomișor și starea vremii.

Ei, acest pomișor a făcut anul acesta mai multe fructe din acestea roșii decât în toți anii anteriori, mi-a spus el.

– Și ce dacă? l-a întrebat eu și mai nedumerit.

– Ei, uite, pentru că anul acesta iarna va fi foarte grea, Dumnezeu a mărit rodul acestor pomișori. Astfel, atunci când va veni iarna, va exista hrană și păsărelele vor găsi ceva de mâncare, ca să nu moară de foame, chiar dacă zăpada va acoperi tot pământul pentru multe zile.

Mărturisesc că mi-a plăcut punctul lui de vedere despre acest subiect. Nu era vorba despre o autoreglare de vreun fel anume a naturii, ci de intervenția Proniei Dumnezeiești, care asigură fiecărei creaturi condițiile existenței ei. Ciobanul a dat dovadă de spirit de observație, de sensibilitate și de gândire ancorată în realitate, cu toate că era un om simplu. M-a impresionat ce mi-a spus, însă pe moment nu l-am prea luat în serios.

După câteva luni a venit iarna și a fost într-adevăr foarte grea. Statistic vorbind, frecvența și cantitatea căderilor de zăpadă a fost mai mare comparativ cu ultimele decenii. A nins chiar și în luna martie, chiar și la Atena. A fost o coincidență sau adeverirea prognozei bătrânului înțelept? Nu știu, dar nădăjduiesc că a doua varianta. În orice caz, mi-am adus aminte de ele și toate câte îmi spusese atunci.

Mi-am amintit, de asemenea, de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos din Predica de pe Munte: „Priviți cu lare aminte la păsările cerului: nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și totuși Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește.” (Matei 6, 26)

 

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/01/blog-post_710.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!