Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Să ne amintim de Petre Ţuţea… Cum gândeau românii de altădată… Şi ce bine gândeau… şi făptuiau ceea ce gândeau…

„Fiecare popor asimilează în cursul istoriei sale valorile spirituale ale fiecărei epoci, împrumutându-le pecetea duhului său. Când un popor imită servil, atunci suportă istoria, iar când asimilează și transformă valori, clădindu-și un univers propriu, în acest caz din urmă face istorie.” (Proiectul de tratat, p. 96, Editura Thetis)

„Popoarele sunt forțe colective colosale, întreguri naționale, și nu sunt o simplă sumă aritmetică de energii individuale. Așa trebuie înțeles rolul personalităților în istorie, o personalitate devine istorică în sânul unui popor când păstrează caracterul de exponent al intereselor lui și când nu se situează în mod arbitrar în afara corpului social al națiunii. Simion Bărnuțiu a făcut  două afirmații care sunt esențiale pentru dezvoltarea României moderne: nu există libertate individuală fără libertate națională și mergeți cu poporul, ca să nu rătăciți.” (Ibidem, p. 97)

„Revenind la spiritul veacului care, într-un fel, determină acțiunile politice interne și externe ale poporului român, ne permitem să afirmăm că acest spirit nu ne poate încorpora prin absorbție, suveranitatea și autonomia noastră spirituală permițându-ne să alegem, să încorporăm și să asimilăm tot ceea ce este universal valabil și, în același timp, compatibil cu firea și cu interesele noastre vitale.” (Ibidem, p. 97)

Sensul istoriei noastre naționale este determinat de veacurile de luptă trăite aci de poporul nostru, din ghinda câtorva legiuni romane dezvoltându-se un stejar viguros în noul climat.” (Ibidem, p. 97)

„Gustav Adolf, regele suedezilor, a definit suveranitatea în acești termeni: între coroana mea și Dumnezeu nu există nimic. Când între coroana mea și Dumnezeu s-a interpus spada cuceritorului, a încetat suveranitatea.” (Ibidem, p. 85)

Dragi români ortodocși, judecați singuri unde ne aflăm în momentul de față și ce este de făcut…

Căci țelul neamului nostru nu este viața, ci ÎNVIEREA!

Pr. Andrei Cojoacă