Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Angajatul Vaticanului: Superman de… Mexico


Nu vă faceți griji, în curând și pe la noi (poate chiar cu tunurile de apă ale Jandarmeriei, cu nițel gaz lacrimogen pentru unitatea în diversitate), că vizita papei aduce cu ea tot tacâmul…

Nu vă mirați de „veșmintele” lui, doar deja șeful lui a făcut istorie în Italia, pe toate zidurile:

Singura diferență este că acolo în parohie majoritară este picimea, aici la români îl va întâmpina… plebea (adunată prin circulară la protopopiate)!

Redacția

Papa Francesco, idolul demonic ce crede că Răstignirea Domnului a fost un eșec…!


Lume multă, oraș mare, catedrală papistașă uriașă, era în anul 2015 și în centrul scenei (că altar nu e) un demonizat spune:

„Al nostru e a planta semințele.

dumnezeu (poate al lui, al nostru nu! – n.n.) caută la roadele muncii noastre.

Și dacă uneori eforturile noastre par să dea greș și să nu producă rezultate trebuie să ne aducem aminte că suntem următorii lui Iisus Hristos și viata Lui, omenește vorbind, s-a încheiat cu un eșec, eșecul crucii!”

Și lumea aplaudă îndelung…

Papă… blasfemii, nu ai ce căuta în România!

Redacția

Vremea firescului și epoca nebunilor

FEREASTRA OVERTON: Tehnologia “sădirii” în conștiința umană a ceea ce, aparent, nu poate fi inclus

Update: am primit pe mail:

Dragă părinte Ciprian,

Îngăduiți-mi, în completare, un modest punct de vedere, al omului de știință: conceptul de Fereastra Overton propus de sociologul Joseph Overton  trasează din punct de vedere al științei comunicării o împărțire (ea preexistă în mod inofensiv în orice societate ce comunică!, nu e un lucru rău, dar poate fi rău folosit! ) pe 6 nivele de exprimare și înțelegere între persoane și grupuri sociale: incompatibil (interzis de regulă prin coerciție în societățile totalitare), radical (la limita tolerării), rezonabil-acceptabil (moral social), popular (masele largi), politic-legal (public restrins)  –  am citat pe  cercetătorul în științe sociale Lucien Cerise  de pe link  https://www.youtube.com/watch?time_continue=5502&v=vKFLLo3xaG8   min 1,29-1,32 cu tabel).

Din acestea derivă una din consecințe (la care face referire siteul aparatorul.md), cea rău folosită, este vorba de ingineria socială negativă (ingineria socială pozitivă este de dorit, deoarece educă națiunea către valorile comune: Hristos, Ortodoxie, iubire de neam și de țară, națiune, suveranitate, libertate, istorie națională, identitate individuală și etnică etc).

În fapt, se aplică proceduri de manipulare și tehnici aferente (influențări, fake-news, sondaje etc), respectiv se fac pași pentru a impune norme de vorbire politically correct în societate.

Consecința va fi un sistem de control al maselor prin introducerea unei grile de lectură autocenzurate și acceptarea unor idei prefabricate în afara țării și diabolizarea altora, care sunt structuri de rezistență cognitivă tradițională, de regulă.

Rezultă o poliție politică a spiritului detestabilă, întrucât îngrădește drastic libertatea de exprimare a omului și însăși mărturisirea Adevărului.

M.

Viața veșnică este o realitate indubitabilă. Slăvit să fie numele Tău, Doamne Mult Milostive!

Pe o insulă din Marea Egee trăia cu ani în urmă un preot foarte evlavios. Sufletul lui era plin de iubire părintească pentru turma lui și mai ales pentru oamenii necăjiți. A venit însă ziua în care a fost și el încercat și a avut mult de suferit.

Fiica lui, o fată minunată, s-a căsătorit cu puțin timp în urmă cu un tânăr gospodar. Deci, a venit timpul să aducă în lume pe primul ei copilaș. În timpul nașterii, însă, ea a murit! S-a dus ca Mucenică să Îl întâlnească pe Creatorul ei, lăsând multă durere în urma ei.

Tatăl preot era și el foarte îndurerat de această despărțire, însă cu credință neclintită a adus rugăciune de slavă lui Dumnezeu pentru toate. Iar iubirea pentru fiica lui și-o exprima prin rugăciuni fierbinți pe care le făcea pentru sufletul ei și prin acte de milostenie de care nu știa nimeni.

Preotul avea un frate, care fusese căpitan de vas, acum veteran, trăind pe uscat pentru restul zilelor lui. Adunase multă avere și acum se bucura de strădaniile lui. Din păcate, însă, era cam necredincios, cu toate că avea o inimă bună.

Serile, când se adunau de obicei la casa primitoare a preotului, alături de alți prieteni, localnici cu inimă bună, care ajutau mereu la treburile bisericii, beau un ceai cald de salvie și stăteau de vorbă. Într-o seară, căpitanul l-a ironizat pe preot și i-a spus:

– Părinte, nu te grăbi cu afirmațiile gratuite, nu există viață veșnică și fiica ta nu vede ce facem și ce spunem noi aici!

Cu blândețe preotul a încercat să îl ajute să renunțe la necredință, pentru că știa că sufletul lui suferea datorită împietririi inimii. El însă nu părea să fie mișcat de cuvintele preotului.

Așadar, într-o noapte preotul a visat-o pe fiica lui. Era înveșmântată în lumină albă, era bucuroasă și i-a spus: „Tată, îți mulțumesc pentru toate: pentru iubirea ta, pentru rugăciunile tale, pentru milosteniile pe care le faci pentru sufletul meu. Te rog, să îi spui unchiului meu (căpitanul) că îi mulțumesc pentru peștele pe care mi l-a trimis!”

Acestea le-a spus zâmbind îngerește și apoi visul s-a stins…

Când s-a trezit dimineața preotul simțea o mare bucurie și emoție. Seara a povestit visul prietenilor lui. Toți au fost impresionați, numai căpitanul se uita cu neîncredere la fratele lui. Însă când acesta i-a spus că nepoata lui îi mulțumește pentru peștele pe care i l-a trimis și că el, preotul, nu poate să înțeleagă cuvintele ei, căpitanul a sărit brusc în picioare. Ochii i s-au umplut de lacrimi și mâinile au început să îi tremure. Buzele lui au mărturisit credința ascunsă a inimii lui:

„Dumnezeul meu!”, a spus el în șoaptă și a început uluit să se uite când în stânga, când în dreapta.

Toți l-au întrebat ce s-a întâmplat. De ce era așa de tulburat? După ce și-a revenit cât de cât, el s-a reașezat pe scaun și lăsându-și lacrimile să curgă pe chipul lui ars de soare a spus cu voce smerită:
– Da, este adevărat, sufletele trăiesc în veșnicie și ne văd! În ziua înmormântării nepoatei mele mă pregăteam să vin la biserică, pentru slujba prohodirii. Eram foarte îndurerat. Părinte, știi cât de mult o iubeam pe fiica ta. Era întotdeauna ca un înger…

În clipa aceea a ajuns la mine un prieten pescar de pe insula noastră, vecin cu mine. Îi spusesem că atunci când prinde pește bun, să îmi aducă și mie și eu îi plătesc cât vrea pe el.

Însă în ziua aceea m-a enervat prezența lui, pentru că avea și o sticlă de băutură agățată de brâu, într-o parte. I-am spus deci cu asprime:

– Astăzi nu vreau pește, nu vreau nimic. Astăzi este înmormântarea nepoatei mele!

Când a auzit, omul a înlemnit și mă privea tăcut. Mi s-a făcut milă de el și i-am spus:

– Uite, îți plătesc peștele, dar dă-l la un sărac, să fie pomană pentru sufletul ei!

Pescarul a luat banii, mi-a urat condoleanțe și a plecat repede. Întâmplarea respectivă nu am spus-o nimănui și chiar uitasem de ea. Însă sufletul nepoatei mele nu a uitat și mi-a trimis mulțumiri, a spus el și și-a șters lacrimile cu dosul mâinii.

Apoi căpitanul a zâmbit dulce, dar atât de dulce! În acest zâmbet preot a văzut zorii de ziuă ai credinței lui înviate. Noaptea necredinței trecuse

„Slăvit să fie numele Tău, Doamne Mult Milostive ”, a șoptit preotul și l-a îmbrățișat cu privirea pe fratele lui…

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/01/blog-post_865.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Satana este dumnezeul Vaticanului



 

Rugăciunea Sfintei Cruci

„Să învie Dumnezeu și să se risipească vrăjmașii Lui, să fugă de la fața Lui cei ce-L urăsc pe Dânsul.

Să piară cum piere fumul; cum se topește ceara de la fața focului, așa să piară diavolii de la fața celor ce iubesc pe Dumnezeu și se însemnează cu semnul Crucii și zic cu veselie:

Bucură-te, preacinstită și de viață făcătoarea Crucea Domnului, care alungi pe diavoli cu puterea Celui ce S-a răstignit pe tine, a Domnului nostru Iisus Hristos, și S-a pogorât la iad și a călcat puterea diavolului și te-a dăruit nouă pe Tine, cinstită Crucea Sa, spre alungarea a tot pizmașului.

O, preacinstită și de viață făcătoare Crucea Domnului, ajută-mi cu Preasfânta Fecioară, Născătoarea de Dumnezeu și cu toți Sfinții acum și în veci. Amin.”

Dialog cu un pustnic: dacă te plictisești la rugăciune

– Gheronda, de multe ori când încep să mă rog, îmi vin în minte o mulțime de treburi pe care le-aș avea de făcut. Ce să fac?

– Nu, fiul meu. Nu trebuie să te oprești atunci din rugăciune. Să îți amintești că prin toate acestea Dumnezeu „testează” dacă într-adevăr avem dispoziție sufletească sinceră spre a ne ruga.

Așadar, dacă te strădui și insiști în rugăciune, Dumnezeu îți vine în ajutor și împrăștie toate greutățile tale de a te ruga.

– Gheronda, de multe ori încep să mă rog și mă plictisesc!

– Fiule, toată această stare este de la diavolul, care se străduie să te omoare duhovnicește. Însă noi nu trebuie să încetăm a ne ruga. Ascultă această istorioară din Pateric:

Era un monah și de fiecare dată când voia să se roage, îl apucau frigurile și febra și îl durea capul.

Iar el zicea în sine: „Uite, sunt bolnav și sunt aproape de moarte. Să mă ridic din pat, așadar, înainte de a muri și să mă rog.”


Deci, cu gândul acesta el se întărea pe sine și se ruga. Și de îndată ce termina rugăciunea, nu mai avea nici febră.

Și tot prin acest gând bun monahul s-a opus mereu ispitei și s-a rugat și astfel a biruit – cu ajutorul lui Dumnezeu – pe satana…

Fiule, acesta este un exemplu bun pentru noi toți…

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/01/blog-post_500.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Sâsâit… interconfesional

S-a pus în mișcare propaganda primirii în România a înaintemergătorului antihristului. Am primit pe mail acest link (http://mobile.hotnews.ro/stirecom/22909732), de unde aflăm de la cel mai înalt „nivel” eretic papistaș (reamintim că nu există niciun capitol din teologie care să nu fi fost falsificat prin erezii de către papistași, având peste 110 erezii pe care le susțin ex cathedra – n.n.) că se pregătește venirea lui Francesco în România.

Reținem spre comentariu câteva idei:

1. Papa, numit în mod hulitor pentru Ortodoxie – „Sfântul Părinte”, el fiind de fapt opusul Sfinților Părinți (numai când aude de Sfinții Marcu Eugenicul, Fotie cel Mare și Grigorie Palama i se zdruncină crucea întoarsă pe care o are pe spătarul tronului papal), „îşi doreşte şi e foarte hotărât să vină în România.”

Comentariu: Va fi primit de toți ereticii, ca pe o mare „binecuvântare”, care nu că va aduce mânia lui Dumnezeu asupra noastră, ca popor, ci aceasta este mânia Lui!

2. „Vizitele Papei sunt analizate de o comisie care se ocupă de călătoriile lui şi, în funcţie de miză, de aşteptările populaţiei…”

Comentariu: Pentru ei Biserica se poate juca și la… pocher, oricum ei nu au absolut nicio legătură cu ea, nefiind nici creștini, nici botezați, ci doar niște închinători ai satanei.

3. Cei „75-80 de jurnalişti îl însoţesc permanent în toate vizitele…”

Comentariu: Nu mai este ca în Pateric, când îngerii stăteau lângă oameni, acum stau jurnaliștii lângă cel care va transforma România în „buricul pământului”, prin acest buric năvălind asupra acestui neam hoardele de demoni, ca pecetluire a necredinței unui popor apostat, iubitor de avorturi și hulitor de cele sfinte.

4. „…dialogul între catolici şi ortodocşi, o temă la inima papei, un dialog pe care doreşte să-l susţină, să-l revigoreze, să-i dea o nouă dimensiune.”

Comentariu: Această „dimensiune” este unirea în erezie, adică supunerea totală sub talpa iadului, adică a papei, chiar dacă „vicarul lui hristos” (intenționat l-am scris cu literă mică, pentru că hristosul lui nu este decât un idol umanist demonic) va avea un vicar, tot îmbrăcat în alb, la București. Dar cred că deja are… Domnul să îl lumineze, spre pocăință în Hristos!

5. Papa „e în vârstă, nici patriarhul Daniel nu mai e tânăr, deci sunt discuţii care privesc şi detalii. Spre exemplu, ne întrebăm „Acolo sunt scări? Da! Câte scări sunt acolo? 20, 40. Eh, hai să vedem altceva, poate găsim un ascensor, sau o altă locaţie.”

Comentariu: Aceasta este bună și de banc

6. Cea mai interesantă frază este referitoare la rugăciunile în comun și la noi, ortodocșii, care ne-am îngrădit de panerezia ecumenismului. Se pare că papa a auzit mai multe despre noi decât Patriarhia Română. Așadar, „în acest moment, în interiorul Bisericii Ortodoxe sunt anumite situaţii care invită la prudență. După Sinodul din Creta au intervenit nişte fracturi. Au apărut unii „mai catolici decât Papa”, s-au „radicalizat”, anumite parohii, grupuri, comunităţi, faţă de care actualele autorităţi religioase au o atitudine de prudenţă şi de atenţie. Noi înţelegem acest lucru, de aceea mergem „în vârful picioarelor” în această direcţie. Faptul că au renunţat complet la aceste forme de rugăciune comună trebuie analizat într-un anumit context şi nu putem emite judecăţi de valoare. Cred că Papa va da un impuls spre o apropiere faţă de astfel de momente, în care să ne rugăm împreună.”

Comentariu: Mai catolic decât papa este numai Lucifer! Ereticilor, puteți să mergeți și în vârful cozii, că noi nu acceptăm supunerea față de ereziarhul Vaticanului, nici vii, nici morți! Așa de „radicali” suntem, pentru că avem exemplu pe Sfântul Maxim Mărturisitorul și pe Sfântul Iustin Popovici, cel mai mare dogmatist ortodox al secolului al XX-lea! Dar este mare lucru dacă vă împiedicați de noi, cei puțini, dovadă că „vicarul” roman nu face cât Capul Bisericii. Mai mult, papa nici nu face parte din trupul Bisericii, scopul lui fiind doar acela de a pregăti înscăunarea antihristului.

7. Interviul cu prof. Wilhelm Dancă, decanul papistașilor din București se încheie cu cuvintele: „timpul este în favoarea noastră.”

Comentariu: Așa le tremură toate mădularele pentru că veșnicia este împotriva lor… Fac planuri, manipulează, mint, înșeală, dar sâsâitul lor va fi acoperit de glasul mărturisitorilor și va fi pecetluit de judecata lui Hristos!

8. Cineva spune trist, dar adevărat la comentarii: „Troc onest: România dă Occidentului creiere și forță de muncă, iar Occidentul ni-l dă pe papa și al său curcubeu special. De la vatican, din capul mesei!”

Nu uitați, vine papa!

Anathema!

Noi rămânem sub Crucea mărturisirii, după exemplul celui prăznuit astăzi:

SFÂNTUL MAXIM MĂRTURISITORUL

pr. dr. Ciprian Staicu