Marele dogmatist grec, părintele Ioannis Romanidis, spunea în urmă cu câteva decenii:
Subiectul „Sfânta Tradiție și alte tradiții” este important, pentru că în vremea noastră circulă multe tradiții, pe care trebuie să le identificăm și să le analizăm din prisma Sfintei Tradiții. Voi accentua cele mai importante elemente ale Sfintei Tradiții a Bisericii.
Dumnezeu Se revelează pe Sine oamenilor îndumnezeiți, iar aceștia exprimă prin rațiunea lor, în limba lor, revelația pe care au avut-o.
Dacă Dumnezeu vorbea numai într-o anumită limbă omenească, atunci în ziua Pogorârii Sfântului Duh nu ar fi auzit nimeni pe Apostoli vorbind în propria lui limbă, însă aceasta a fost una dintre Tainele lui Dumnezeu revelate la Cincizecime, adică experiența îndumnezeirii.
În cadrul experienței îndumnezeirii, în Arătarea sau Revelarea lui Dumnezeu, rațiunea omului este inspirată să traducă în limba lui experiența pe care a avut-o. Această inspirație dumnezeiască este cea care îl inspiră pe fiecare cu propriile lui cuvinte și sensuri, pe care el le înțelege.
Experiența luminării prin care și a îndumnezeirii se transmite în scris și oral, în măsura în care ea poate fi astfel exprimată…
De fiecare dată când se sărbătorește Cincizecimea creștină avem cea mai înaltă formă de inspirație dumnezeiască, fie scrisă, fie nu. Inspirația dumnezeiască poate fi și nescrisă.
Se poate ca cineva să aibă această experiență și să nu scrie nimic despre ea. Altul o poate avea și scrie despre ea. Altul, care are numai experiența luminării și nu a îndumnezeirii, scrie și el ce a trăit și este un om luminat de Dumnezeu.
Oamenii îndumnezeiți se numesc Profeți, atât în Vechiul Testament, cât și în cel Nou. Această experiență a vederii dumnezeiești se transmite celorlalți prin folosirea limbii.
„Când vorbesc despre experiența îndumnezeirii pe care o au Profeții, Sfinții Părinți sunt datori să folosească o anumită limbă, pentru a transmite mesajul îndumnezeirii și al iluminării de la cei care o au această experiență la cei care nu o au.”
Din pricina nevoilor fiecărei epoci și mai ales pentru că ereticii încearcă să schimbe teologia ortodoxă, oamenii îndumnezeiții „traduc” experiența pe care au dobândit-o prin harul Sfântului Duh în termeni, imagini și nume pe care le preiau din creație. Iar când experiența lor este transpusă în scris, de atunci revelația sau experiența îndumnezeirii nu mai poate să fie înlocuită cu nimic altceva (de către ereticii respectivi – n.trad.).
Sensurile sau cuvintele Vechiului și Noului Testament niciodată nu vor fi înlocuite cu altceva, nici revelația, nici experiența îndumnezeirii.
Ele arată clar care este calea pe care trebuie să pășească omul pentru a ajunge de la curățirea de patimi la iluminare și la îndumnezeire. Acesta este scopul cuvintelor Vechiului și Noului Testament. Ele nu au niciun alt scop.
Oamenii îndumnezeiții transmit în scris sau oral experiența lor fiilor lor duhovnicești, ca să îi conducă pe aceștia la trăirea aceleiași experiențe.
Acesta este nucleul Sfintei Tradiții Ortodoxe.
„Esența Sfintei Tradiții este transmiterea acestei experiențe.”
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/02/blog-post_494.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
