Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Noi „mărturisitori”

La adresa de mai jos a apărut azi o scrisoare de mărturisire, a cărei analiză o vom face, din datorie de conștiință ortodoxă.

Mărturisire de credință a Părintelui Lavrentie Srăchinaru

Lăsând la o parte greșelile de gramatică și de exprimare, care puteau fi corectate de administratorul site-ului (pentru varianta de publicat), există mai multe probleme care fac din această mărturisire cu totul altceva decât se pretinde a fi.

Dar mai întâi să vedem despre ce realitate vorbim: un monah – Lavrentie – din cadrul Episcopiei Covasnei și Harghitei, a vrut să întrerupă pomenirea ierarhului său, Andrei, așa cum am făcut și eu (în anul 2016). Slavă Domnului, bine ar fi fost! Dar știa că va urma prigoana; deja avusesem parte de ea atât eu, cât și părintele Onisim Banu, al cărui apropiat era, ambii din aceeași Eparhie.

Însă a folosit următoarea stratagemă: s-a lăsat hirotonit preot, fără a spune nimic de Creta și de ecumenism, apoi și-a cerut transferul la Constanța, a stat acolo o perioadă, iar apoi a întrerupt pomenirea.

Pentru că a urmat o perioadă lungă în care părintele Lavrentie afirma că a întrerupt pomenirea, dar nu avea dovezi că a și făcut-o, a apărut această mărturisire.

Cu durere observăm, la citirea ei, următoarele:

1. Părintele Lavrentie nu face diferența între cei care au semnat în Creta și cei care au fost de acord cu ei. Este drept, toți sunt ecumeniști, dar nu putem afirma în scris că episcopul Covasnei și Harghitei a participat la sinodul din Creta, căci nu este adevărat, nu a făcut parte din delegația română.

2. Întreruperea pomenirii se face strict referitor la episcopul eparhiot, pentru că pe acesta îl pomenește preotul la sfintele slujbe, nu pe altul.

3. Dacă părintele Lavrentie ar fi întrerupt pomenirea episcopului Andrei, cât era în Eparhia Covasnei și Harghitei, acesta l-ar fi oprit de la slujire și nu ar mai fi ajuns în Eparhia Tomisului. Nici acolo nu l-ar fi primit nimeni dacă se știa că lupta împotriva ecumenismului. Dacă nu a făcut-o, atunci când a ajuns acolo nu a mai putut întrerupe pomenirea episcopului Andrei, nefiind episcopul lui eparhiot. Dar susține că așa a făcut. Așadar, în eparhia de Tomis a pomenit, până s-a îngrădit, la slujbe doi ierarhi: Andrei și Teodosie, ceea ce înseamnă schismă și se pedepsește cu caterisirea. Deci scrisoarea de mărturisire publicată azi este dovadă clară că avem de-a face cu un ieromonah care și-a provocat caterisirea pe drept. Desigur, până la judecare are harul preoției, dar mărturisitor ortodox nu este. de prigoană nu am auzit încă să aibă parte…

4. Ca să fie „acoperire totală” s-a folosit, bolduit, această exprimare (a se vedea link mai sus). Îmi pare rău, însă concluzia mea este că avem de-a face cu un om care s-a folosit de taina preoției, ca să o primească, să plece din eparhie, să spună că a întrerupt pomenirea în altă eparhie și în final să avem o astfel de scrisoare.

Nu mă aflu în comuniune liturgică cu părintele Lavrentie. Iar folosirea numelui părintelui Sava este doar la impresie, căci acestuia nu i s-a adus la cunoștință dinainte conținutul acestei scrisori, altminteri cele spuse de mine aici i-ar fi aparținut lui, ca unul care nu se joacă cu mărturisirea ortodoxă, ci o face așa cum trebuie: ortodox, patristic.

Îi trimit și părintelui Sava acest text, iar concluziile sfinției sale le vom afla cu siguranță.

Pr. Ciprian Staicu

Notă și update: nu am afirmat niciodată, nici în acest caz, că nu recunosc hirotonia părintelui Lavrentie, pentru că ar fi post-Creta. Se pare că unii au ajuns un fel șamani în ortodoxie și se ocupă cu ghicitul și cu interpretarea astrelor. Ghicitul respectiv este anticanonic și se numește vrăjitorie. Pidalionul stabilește clar care sunt epitimiile pentru practicile păgâne.

Referitor la nota la mărturisirea părintelui Lavrentie, observăm că a ajuns să se jure pe numele lui Dumnezeu, ceea ce este contrar Sfintei Scripturi, care spune: ceea ce este da, da, ceea ce este nu, nu, iar ce este mai mult decât aceasta este de la diavolul.

În plus, vorbește de pomenirea în taină la proscomidie a episcopului care l-a hirotonit, fapt care nu are nicio legătură cu lupta antiecumenistă, este doar o diversiune. Există și preoți mărturisitori ortodocși în vârstă, care au fost hirotoniți demult, poate că ierarhii respectivi au și trecut în viața cealaltă. Noi ne referim la întreruperea pomenirii episcopului eparhiot, nu amestecăm lucrurile.

În concluzie, refuz orice comuniune liturgică cu un om care nici a doua oară nu știe ce spune. Personal nici nu cred că sunt cuvintele lui. Cum îi va călăuzi pe oameni? Întru derivă? Să nu fie! Mai întâi ne facem lecțiile, învățăm de la Sfinții Părinți cum se duce lupta cu erezia și apoi pornim la luptă, spre a nu sminti și pe alții care vor să se mântuiască (pr. Ciprian)