Despre parastase
(Sfântul Ioan Damaschin)
„În ceea ce privește cuvântul profetului: „în iad cine se va pocăi înaintea Ta” (Psalmul 6, 6) am spus deja că amenințările lui Dumnezeu-Atotțiitorul sunt, desigur, înfricoșătoare, însă în final ele sunt anulate de iubirea Lui de oameni incomensurabilă. De altfel, și după acest cuvânt al profetului a existat fără îndoială pocăință în iad.
Mă refer la pocăința celor care au crezut în iad atunci când Domnul Hristos a coborât (cu sufletul – n.trad.) acolo, ca să îi mântuiască. Însă Dătătorul de Viață nu i-a mântuit pe toți cei din iad, ci numai pe cei care au crezut în El. Acest lucru nu înseamnă că această profeție este anulată. Nu, niciodată.
Doar că se dovedește că Domnul Cel Atotbun este biruit de iubirea Lui față de om. Același lucru s-a petrecut și cu cuvântul profetic al lui Iona: „Ninive va fi distrusă” (Iona 3, 4). Și totuși această cetate nu a fost distrusă, pentru că bunătatea lui Dumnezeu a biruit dreptatea Lui. Și lui Iezechia i-a spus Dumnezeu prin gura profetului Isaia: „Pune în ordine treburile casei tale, pentru că vei muri.” (IV Regi 20, 1) Și totuși el nu a murit atunci.
Dumnezeu l-a trimis de asemenea pe profetul Ilie la regele Ahaab, ca să îl avertizeze: „îți voi trimite nenorociri” (III Regi 20, 21). Și nu i-a trimis. De ce? Motivul i l-a explicat Dumnezeu profetului: „l-ai văzut pe Ahaab cum s-a pocăit? De aceea nu voi trimite nenorociri asupra lui cât trăiește.” (III Regi 20, 29)
Adică din nou bunătatea Lui a biruit hotărârea lui, așa cum s-a întâmplat și în alte foarte multe alte situații și așa cum se va întâmpla până la sfârșitul lumii, atunci când se va termina petrecerea pe pământ, când nu va mai fi vreme de ajutor din partea cuiva, ci fiecare om se va afla singur cu încărcătura sau povara lui.
În timp ce acum este încă vreme pentru lucrări, schimburi, efort, alergătură și luptă. Și fericit este cel care nu este epuizat, nici nu și-a pierdut nădejdea. Dar mai fericit este cel care a luptat pentru sine și pentru aproapele său.
Însă vine cineva care nu este de acord și spune: dacă este așa, atunci toți se vor mântui și nimeni nu va fi osândit în iad!
Adevărat. Și bine ar fi să fie așa. Este ceea ce își dorește și vrea Domnul Cel Atotbun, este ceea ce Îi oferă bucurie și mulțumire, ca nimeni să nu fie lipsit de darurile Lui dumnezeiești.
Oare răsplătirile și cununile cerești le-a pregătit pentru îngeri?
Oare a venit pe pământ și s-a întrupat din Fecioara și S-a făcut om și a pătimit și a murit ca să mântuiască puterile cerești?
Oare îngerilor va spune: „Veniți, binecuvântații Tatălui Meu, să moșteniți împărăția care v-a fost pregătită” (Matei 25, 34)?
Nu poți ca tu, contestatarule, să susții că se va întâmpla așa ceva. Devreme ce Hristos a suferit toate pentru om, de aceea și toate le-a pregătit Hristos pentru om. De altfel cine, după ce i-a chemat pe prietenii lui la o masă bogată, nu vrea să vină toți și să se sature mâncând din bunătățile oferite de el?
Adică pentru ce scop a pregătit petrecerea dacă nu pentru a se îngriji și a-i bucura pe prietenii lui? Deci, dacă noi vrem aceasta, nu o va vrea cu mult mai mult Dumnezeu Cel Dăruitor de daruri mari, care din fire este Atotbun și Iubitor de oameni și Care împărțind și dând daruri, se bucură și este mulțumit mai mult chiar decât cel care le primește pe acestea?
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/03/blog-post_54.html
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
