Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

Preasfântă Maică și Fecioară, câți oameni te privesc în acest ceas? (se referă la slujba numită Heretismi, în care se cântă Acatistul Buneivestiri, câte un sfert în fiecare vineri din Postul Mare – lucru care s-a cam pierdut la noi, dar l-am reactivat, iar în Săptămâna a cincea a Postului se cântă tot Acatstul în cadrul unei Denii, vineri seara – n.trad.)?

Câți oameni ți se roagă cu ochii plini de implorare și de nădejde?

Ei au nădejde în tine, pentru împlinirea acestei minuni personale și mult dorite de ei (adică mântuirea proprie, cu mijlocirile Maicii Domnului – n.trad.)…

Zi și noapte, oameni de toate vârstele se roagă ție, iar tu, ca Mamă iubitoare și plină de afecțiune iei în brațele Tale rugăciunile și cererile credincioșilor, ca pe niște mărgăritare, pentru a le duce Fiului tău, care este Creatorul întregii lumi.

Tu Îl rogi cu lacrimi în ochi pe Fiul tău și Mântuitorul nostru ca să asculte rugăciunile și să dea bucurie oamenilor și dezlegare problemelor lumii.

Tu ești Mijlocitoarea întregii lumi. Tu mijlocești la Hristos spre folosul nostru. Tu ești Nădejdea și Sprijinul nostru, ajutorul în furtunile pe care le are viața omului.

Orice greu apare în viața noastră, fără să ne dăm seama strigăm: Măicuța Domnului, ajută-ne!

Tu ne auzi, mai ales pe mine, cel dintâi dintre păcătoși, și niciodată nu mă lipsești de prezența ta alături de mine. Întotdeauna mi-ai fost alături, iar orice ți-am cerut tu ai împlinit, ca o Mamă Dulce și mi-ai făcut hatârul de a mă asculta întotdeauna, mereu mi-ai dat ceea ce ți-am cerut.

Preasfântă Fecioară, te rog să fii și acum alături de mine și ca o Mamă să mă iei de mână și să mă călăuzești pe calea cea bună și bineplăcută lui Dumnezeu.

Îți mulțumesc din adâncul inimii mele!

Tu ești Mama mea, Prietena mea, Apropiata mea. Tu știi tainele mele, problemele mele, gândurile mele.

Ție îți destăinui toate! (desigur, nu se referă la spovedanie – n.trad.)

Numai tu poți să îmi dai ceea ce îți cer, știu că numai tu mă vei asculta, doar tu îmi vei oferi soluția problemei care mă preocupă! (în sensul că ea duce la Hristos toate cererile noastre – n.trad.)

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

„Zis-a Avva: gândurile rele, pesimiste veștejesc viața interioară sufletească… Dacă vrei să devii pustiu pe dinăuntru, gândește negativ…”

Dacă nu vrei să te veștejești, atunci ai, suflete, ca Primăvară dulce pe HRISTOS!

Redacția

https://www.activenews.ro/stiri/Copii-fara-copilarie.-Cum-arata-mainile-unui-baietel-de-11-ani-care-culege-si-vinde-urzici-pentru-a-si-ajuta-mama-si-fratii-155006

Notă: site-ul este ecumenist, nu îi facem reclamă. Dar copii aceia merită o pâine pe masă. Mulțumim. (pr. Ciprian)

În Sfântul Munte primele trei zile ale Postului Mare au alte dimensiuni și sensuri. Acolo nu există petreceri lumești și înălțări de zmeie de hârtie, ci sunt momente duhovnicești de desfătare și de înălțare din inimă a rugăciunii către ceruri.

Noi aici, afară în lume, ne-am obișnuit ca atunci când ne referim la cele trei zile din jurul Lunii curățirii (prima zi a Postului Mare) să ne referim la sâmbăta și duminica dinaintea ei, precum și ziua de Luni însăși, mai ales că este și o perioadă de trei zile libere pentru majoritatea funcționarilor publici și nu numai pentru ei.

Ne referim la petrecerile care încep sâmbătă seara și culminează duminică seara cu defilări de carnaval și se încheie cu ziua de luni, în care funcționarii publici și toți angajații de stat nu merg la muncă, dar are loc sărbătoarea deja împământenită a înălțării zmeielor de hârtie.

În Sfântul Munte Athos această perioadă de trei zile are alte dimensiuni și sensuri. Ea nu începe sâmbăta de dinaintea Lunii curățirii, ci începe chiar în ziua de Luni, odată cu Postul Mare și ține trei zile, adică până miercuri pe la prânz (în funcție de tipicul fiecărei mănăstiri).

Toți părinții din mănăstiri și cei de la chiliile de sine stătătoare, duminică seara, după Vecernia iertării și săvârșirea slujbei Pavecerniței mici, se închid în chiliile lor și ies numai pentru ceea ce este absolut necesar. Masă de obște nu se pune în aceste trei zile, numai pelerinilor li se oferă puțin ceai și pâine uscată.

Vreme de trei zile părinții ies din chilia lor numai pentru a merge la biserică la slujbe. În aceste zile nu mănâncă nimic, cu excepția celor cărora starea sănătății le impune să ia puțină hrană.

Timp de trei zile unii dintre ei nu beau nici apă (poate că acest lucru pare cuiva exagerat, dar este adevărat și mulți dintre noi am trăit aceasta în vizitele noastre în Athos în aceste zile).

Trei zile părinții tac, nu vorbesc, sunt mai adunați (interiorizați) decât de obicei. Vreme de trei zile pe cât este omenește posibil ei nu dorm deloc sau aproape deloc.

În aceste trei zile ei se roagă încontinuu, unii în picioare, alții îngenuncheați, toți cu metanierul în mâini, chiar și cei neputincioși, care nu se pot coborî din patul lor de suferință, au în mâini metanier și rostesc în șoaptă rugăciunea, una care cuprinde în ea întreaga lume.

Este o rugăciune care pornește de pe buzele lor muritoare și ajunge sus în ceruri și pretutindeni!

Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă pe mine păcătosul! Preasfântă Născătoare de Dumnezeu, roagă-te pentru (sau mântuiește-ne pe) noi!

Și vine dimineața zilei de miercuri și atunci toți ies din chiliile lor și se îndreaptă spre biserică. Săvârșesc din nou Laudele și apoi Dumnezeiasca Liturghie (a darurilor înainte sfințite).

După aceasta tăcerea lor este dezlegată și ei redevin oamenii dinainte și intră în programul pe care inima lor li-l impune în perioada Postului Mare și se îndreaptă spre trapeză, unde mănâncă frugal ceva fără ulei.

Vreme de trei zile se depășesc pe ei înșiși și devin vase din care se revarsă rugăciune fierbinte și neîntreruptă, nu ca și cum în alte zile de peste an ei nu ar încălzi natura prin rugăciunea lor, însă aceste trei zile sunt deosebite, se sfărâmă legăturile omenești și părinții se înalță mai presus de nevoile acestea omenești care sunt cu totul necesare omului, adică nevoia de hrană și de apă.

Ei nu se hrănesc cu hrană materială, ci cu rugăciune și astfel hrănesc întreaga creație cu mila lui Dumnezeu, rugându-se ca măcar în această perioadă a anului sufletul omenesc să găsească Lumina cea Adevărată și luptând împotriva patimilor care ne fac robi, dorindu-și să învieze și să meargă pe calea păcii, a luminii și a adevărului pentru tot restul vieții lor.

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/03/blog-post_659.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu