Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Un cuvânt luminat, chiar două…

Zis-a Avva: „majoritatea umbrelor din viața noastră sunt create de poziția noastră față de soare…” (adică în funcție de cum ne raportăm noi la Dumnezeu – n.red.)

„Eu sunt numai neputință și decădere. Dumnezeu este puterea mea. Această convingere a mea este înțelepciunea sau filosofia cea mai înaltă care face ca viața mea să fie binecuvântată.” (Sfântul Ioan de Kronstadt)

Ah, părinte, este bună și Spovedania, dar lumea nu ne lasă să ne mântuim…

Părintele Dionisie de la Mănăstirea Dionisiou, din Sfântul Munte Athos, spunea (referitor la o discuție cu un fiu duhovnicesc – poza cu femeia folosită mai sus este doar sugestivă pentru spovedanie):

„ – Ah, părinte, este bună și Spovedania, însă lumea nu ne lasă să ne mântuim. Ieși de la spovedit și din nou vezi și auzi aceleași lucruri, te smintești, te mânii, urăști, judeci pe alții…

– Tu nu vorbești cum trebuie. Hristos a spus că dacă ochiul tău te smintește, scoate-l, nu a spus să scoți ochiul celuilalt om. Vezi o femeie îmbrăcată provocator, este treaba ei, tu ai treaba ta. Scoate-ți ochiul înseamnă să îți cobori privirea, să nu privești prea mult în jur.

Dacă ești atât de neputincios și nici acest lucru nu îl faci, atunci nici nu da vina pe alții. Să spui către tine: nenorocitule, iubitorule de plăceri, desfrânatule, deci îți place păcatul! Omul desăvârșit, duhovnicesc vede și nu se smintește.

Cel care luptă împotriva ispitelor fuge cât poate de departe de cauza care le provoacă.

Cel nepăsător de a lui mântuire intră singur în locul păcatului și apoi… ceilalți sunt de vină pentru căderea lui. Justificarea… ca și Eva (șarpele m-a pus).

Știi câte astfel de situații am întâlnit, în care cu prilejul unei ispite oamenii înșiși au învățat să se roage și trăind în rânduială și cu răbdare i-au câștigat și pe ceilalți?

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/04/blog-post_310.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Cine este Hristos?

Sfântul Justin Popovici ne învață:

„Fără Domnul Iisus Hristos nu există om desăvârșit.

Fără Hristos niciun om nu se poate desăvârși, nici să se înduhovnicească prin ceva bun, drept, dumnezeiesc și veșnic.

Fără Domnul omul cade, se împiedică, se poticnește, se rostogolește, se prăvălește până acolo unde prăbușirea nu are sfârșit, adică la starea de neom.

Da, fără Hristos, Dumnezeu-Omul, nu există om adevărat.

Fără Hristos orice om devine sub-om, om inferior, om fără însușiri omenești, devine jumătate om sau neom.

Așadar, Hristos este TOTUL pentru om!

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

O lecție foarte bună pentru fiecare dintre noi…

„Zis-a Avva: învață să taci. Nu îi lăsa pe ceilalți să vadă ce ții în mâini (adică ce lucrare bună săvârșești – n.trad.). Lucrezi pentru Cel Nevăzut. Să fie și lucrarea ta nevăzută (de ceilalți, adică ne îndeamnă să ne ferim de mândrie – n.trad.).

Când cineva împrăștie fărâmituri în jurul său (adică vrea să iasă în evidență – n.red.) se adună păsările pe care le trimite diavolul, spun Sfinții. Ai grijă la satisfacția de sine. De aceea Sfinții dau următorul sfat: să acționezi cu discernământ.

Te afli undeva și ți se oferă ceva (de mâncare). Alege bucata cea mai mică. Însă dacă cineva vede ceea ce faci, atunci proferă să alegi calea de mijloc care ar provoca cea mai mică impresie asupra celorlalți.

Adică străduiește-te în orice fel să rămâi neobservat. Să trăiești cât poți de mult mai nebăgat în seamă. Să respecți acest lucru ca pe un canon întotdeauna.

Nu vorbi despre tine însuți, despre cum ai dormit, ce ai visat, ce ți s-a întâmplat. Nu îți spune părerea la vreme potrivită sau nepotrivită, fără să fi întrebat.

Nu purta discuții despre nevoile și problemele tale. Când vorbești continuu despre acestea își hrănești narcisismul din belșug prin compătimirea de sine.

Învață să fii nevăzut… ca Dumnezeu să te vadă și să te binecuvânteze.”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/
Redacția