Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Partidul „poliția bunelor moravuri” și al părtășiei la erezie

La Tesalonic, pe când era profesor de Patrologie și îndrumător de doctorate, pr. Teodor Zisis a avut parte de studenți iluștri, foarte buni cunoscători ai operelor patristice, traducători de greacă veche etc. A crescut generații de ortodocși și a fost un reper fundamental în teologia greacă a secolului al XX-lea. Eu nu m-am numărat printre elite, dar am învățat de la profesorul meu că dragostea de adevăr se manifestă nu numai prin faptă sau scris, ci prin viață și mărturisire.

Din păcate, pr. Teodor a fost foarte uimit de faptul că membri Sinaxei de la Volos nu au întrerupt pomenirea după sinodul din Creta, erau câteva zeci de părinți. După aproape un an a făcut-o și sfinția sa, însă a avut ispita conștiinței încărcate – cu toate că nimeni nu îl luase la rost, dar el însuși mărturisea mitropolitului Antim că dacă l-ar mai pomeni ar fi în continuare și el eretic – și decât să treacă peste acest moment și să mărturisească adevărul, a introdus formula părtășiei la erezie, care l-a adus apoi din nou la comuniunea cu ecumeniștii sau cu cei care îi pomenesc pe eretici (în Grecia, în România sau în Ucraina). Eu mă rog pentru sfinția sa și știu că orgoliul se poate depăși fără a fi șifonat nimeni.

Ceea ce vreau să accentuez în acest articol este că la ora actuală părintele s-a procopsit cu doi noi ucenici români: pr. Matei Vulcănescu și M.S. Chirilă. Unul dintre cei mai în măsură să știe cine sunt cei doi cu adevărat este fratele Vasile Vieru, alias saccsiv, care în ultimele zile le-a dat arama pe față. Dar acești doi români, un preot și un mirean, au reușit să coalizeze în jurul lor pe câțiva părinți români. Unii dintre ei sunt oameni cu verticalitate, alții nu prea.

1. Într-un comentariu adresat unui român (ale cărui 5 comentarii însă nu s-au publicat), pr. Claudiu Buză vorbea și despre mine; nu știu cum am ajuns eu iar în discuție. Citez: „…Ați denigrat și ponegrit pe toți cei care NU au ascultat de „atotputernicul” și „invincibilul” doctor în teologie, corijent al bunului simț și repetent al bunelor moravuri.” În genere nu iau în seamă calomniile, că deja s-ar fi strâns vreo două volume groase în ultimii doi ani, însă nu pot trece adevărul sub tăcere, de aceea îi răspund – așa cum am pus pe site-ul lui Chirila, dar nu s-a publicat: „îi mulțumesc pr. Claudiu pentru cuvintele duhovnicești și mă rog lui Dumnezeu să îl țină sănătos. Hristos a înviat!” De asemenea, aș dori să analizez cuvintele sale:

a) niciodată nu am afirmat că aș fi puternic sau invincibil. Că nu au reușit să mă doboare calomniile este din mila lui Hristos. El este Cel Atotputernic și Invincibil;

b) că sunt doctor în teologie poate fi o acuzație numai dacă aș fi eretic, precum ecumeniștii, dar nu sunt. De altfel, cred că mereu m-am exprimat în termeni teologici, cu argumente și am cerut un singur lucru: dacă cineva vede vreun argument greșit, să mă corecteze, nu vreau să greșesc. Din partea partidului lui Chirilă nu am avut parte – alături de părintele Sava – decât de noroaie. Slavă Domnului! Dacă a fi doctor în teologie ortodoxă este ceva rău atunci ce ne facem cu pr. Teodor Zisis? Dar cu Sfântul Justin Popovici? Nu mi-am etalat diploma, ci mi-am făcut datoria față de Adevăr, cu responsabilitate;

c) părinte Claudiu, am fost colegi de an la Facultate; dacă ne-am uita în catalog nu știu care dintre noi doi a fost mai aproape de corigențe, iar și iar… Dar este drept că au trecut mulți ani de atunci. Dacă v-am jignit cu ceva, vă rog să mă iertați;

d) cât despre „bunele moravuri”, nu știu la ce vă referiți: la familia mea, la onestitatea mea, la modul de slujire. Da, sunt „repetent” la cele pe care le face duhovnicul dvs, pr. Grigorie Sanda, căci eu nu las Sfânta Împărtășanie în căni să se împărtășească mirenii singuri, fără preot. A, că ați alcătuit o triadă: Macarie-Grigorie-Claudiu, trecută prin filtrul bocaist-visarionist-dorobanțist și vreți să băgați lumea în iad, îndopată cu Împărtășanie, este deja de notorietate. Acolo nu mai vorbim de moravuri, ci de blasfemie, a cărei pedeapsă canonică este una singură: caterisirea;

Să o luăm și nițel matematic: la o conferință la București a pr. Sava vin cam 150-200 de persoane. Dacă mai face una în Moldova, mai vin 200, la Satu Mare iar cel puțin 200, la Arad vreo 100. Faceți calculul. Dacă voi v-ați adunat la Botoșani și ați strâns în medie 250 de semnături (având la dispoziție o parohie precum Orășeni și participanți din întreaga țară), adică de participanți la ea, care „mișcare” este pe ducă? Că tot asta trâmbițați de luni de zile de s-a înfundat trompeta!

Ne-ați acuzat că suntem schismatici. Numai corijenții la teologie ortodoxă nu știu că a fi în schismă se referă strict la a recunoaște o autoritate ecleziastică nelegitimă. Care ar fi aceea, în cazul nostru, al părinților români sau greci pe care ne împroșcați cu invective și minciuni? Care? Ați auzit ca noi să pomenim alt episcop, că ne căutăm ierarh nou etc? Faptul că marșați pe aceeași gogonată cu vlădica Artemie este ca un șut prin care voi ziceți că ați trimis mingea în gol, dar ea este în tribune. Rău este când stă omul cu ochii larg închiși!

Și vă puneți femeile să trimită mesaje execrabile pe telefon, ca să mai stoarceți vreun răspuns după care să alcătuiți un articol? Vă dau eu răspunsul: sunteți eretici, sunteți pe ducă, nu vă mai cred oamenii, v-ați ridicat împotriva Sfinților, spumegați a neputință! Ați uitat că Hristos a înviat? Atunci de ce slujiți duhul compromisului? Că vă este frică de gura „teologului”? Lui Dumnezeu nu îi este frică de ea. Nici nouă.

Să ne vedem cu pace la conferința de la București. Vă invităm. Fără condiții, cum ați cerut voi. Aceea va avea două aspecte fundamental deosebite de adunările voastre, rare spre extincție: va fi în duh patristic și nu se va feri să răspundă la orice întrebări. De ce? Pentru că slujim lui Dumnezeu, iar îngrădirea de erezie este unica soluție a nimicirii unei erezii. Cine pune mâna pe manualul de seminar sau de Facultate numit Istoria bisericească cu siguranță se va lămuri. Dacă s-a lămurit – de muuuultă vreme, doar citind – și un taximetrist din Iași, cu siguranță dacă nu veți mai huli pe Hristos, ambalându-l în cutiuțe sau uitându-L în căni, să mucegăiască, vă va lumina și pe voi.

HRISTOS A ÎNVIAT!

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu