Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Zâmbet și vis nevinovat…

„Zis-a Avva: știu că vremurile sunt grele: a dispărut zâmbetul, nu mai este cumsecădenie, s-a pierdut demnitatea, de asemenea și puritatea. Știu însă că încă ne mai facem vise. Să nu ne oprim… Cu zâmbet să mergem înainte…”

Redacția

A împlini cuvântul bun…

„Să îi înveți pe alții ceva este la fel de ușor ca a arunca pietricele din turnul clopotniței…

Să împlinești cele bune pe care le spui altora este ca și cum ai urca pietre mari în turnul clopotniței…

Atât de mult se deosebește a învăța pe alții de a împlini ceea ce îi înveți pe ei…!”

(Sfântul Serafim de Sarov)

Cu duhul fiți fierbinți!


Și emisiunea la care făceam referire, pentru a se vedea modul de viețuire al patriarhului Irineu (la minutul 7.48 îi arată cum, unde și cu ce slujește Sfânta Liturghie, fiind închis în acea clădire):

Atunci și acum:

  

Să îl țină Dumnezeu sănătos și mai ales ortodox până la sfârșit, să nu se folosească ereticii de el pentru planurile lor!

Redacția

 

La Îngroparea Domnului…


Minunat, nu?

Acum să facem câteva observații, ca să nu ne ia valul de atâtea acorduri muzicale, în miros binecuvântat de tămâie și în cadență sfântă de metanii mari (foarte bune, de altfel):

1. Locul desfășurării: Lavra Peșterilor din Kiev, loc minunat, plin de sfințenie și de Sfinți. Acolo, lângă ceilalți 200 de Sfinți, se află și Cuvioasa Teodora din Carpați (de la Sihla), ale cărei moaște au fost vândute de români rușilor pentru niște… veșminte arhierești. Clar, nu? Cam aceștia suntem…

2. Protosul slujbei este vlădica Onufrie. Trece acum prin momente grele, datorită schismaticilor din Ucraina. Se spune despre el că este foarte duhovnicesc. Atunci de ce nu s-a îngrădit de ecumenism, de ereziarhul Chiril I al Moscovei? Și de ce se roagă la „Ziua Ucrainei” cu toți ereticii și păgânii? Nu așteptăm noi răspuns, dar Dumnezeu da.

3. Specific spiritualității rusești este și fastul. Normal, ei se cred noua, a treia Romă sau noul Bizanț și acolo este nevoie de fast. Cei care intră într-un asemenea mediu trebuie să fie cuceriți, să se simtă mici, lipsiți de importanță, extaziați dacă cineva le… aruncă o binecuvântare etc. Adică se cultivă emoția, un alt tip de dependență, care în niciun caz nu se identifică cu viața în Hristos.

4. Un aspect minunat, pe care l-am trăit în anul 2009, în această Lavră: înainte să se împărtășească, cei ce se pregătiseră prin spovedanie au venit la toți cei din biserică – fie că îi cunoșteau, fie că nu – și și-au cerut creștinește iertare. Sunt mulți credincioși ruși cu viață sfântă, dar prea puțini clerici demni de asemenea credincioși.

5. Mi-a povestit Gheron Sava Lavriotul că s-a dus acum vreun un în Siberia, să cunoască un părinte, care se îngrădise de erezie cu mult timp în urmă și fusese alungat acolo de autoritățile ecleziastice. Parcă Sebastian îl cheamă. Drum lung, mii de km, cu pericole mortale repetate. Când a intrat părintele Sava, gazda l-a întâmpinat și înainte de orice – cu toate că nu îl cunoștea dinainte – i-a spus despre el cele ce trebuia să le îndrepte în viața sa și i-a răspuns la nelămuririle care se adunaseră în suflet poate de ani de zile. Iată unde își ține Dumnezeu oamenii plini de har: ascunși de ochii lumii, nu la marginea drumului, să te duci și să îți rezolvi „problemele” și să nu pierzi nici meciul de la prânz sau filmul favorit.

Să ne dea Domnul gândul cel bun, că tare bate vântul uneori prin mintea… ortodocșilor (de eretici nu mai vorbim, că acolo altcineva ține frâiele minții lor).

Pr. Ciprian

Un citat despre eroism și despre sfințenie…

„Mulți vor să ajungă eroi, însă puțini vor să devină sfinți…! De ce? Pentru că eroismul are un anumit caracter public (te face cunoscut tuturor) și o falsă nemurire („nu te vom uita niciodată”), în vreme ce calea spre sfințenie este o cruce zilnică…”

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Redacția

Un alt fel de vacanță în… Grecia

Dolphin & Dog playing In Greece

Dolphin & Dog playing In Greece

Publicată de Ich bin Grieche pe Vineri, 28 iunie 2019