Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Deja mi-e plin podul de calomnii… va trebui să îl măresc

Am încercat să pun acest răspuns pe site-ul menționat mai jos, dar mi-a cerut autentificare și am renunțat să le dau datele personale, că doar n-or fi de la… SRI. Sau mai știi?

Așadar, a apărut acest articol:

Ce spun Sfintii Parinti despre nevaliditatea tainelor (preotie, calugarie, casatorie) la cei cu botezul prin stropire sau turnare?

Dreptul la replică ortodoxă

„Pentru că ați menționat numele meu, după ce ați ieșit din dormitarea de luni de zile (a inactivității site-ului dvs), permiteți-mi să vă răspund:

1. Nu toți preoții din Ardeal batjocoresc Botezul, făcând prin stropire sau turnare.Personal, am fost botezat – desigur, în pruncie – prin întreită afundare, fiind chiar primul botez al preotului respectiv, care le-a spus părinților mei că nădăjduiește să se împlinească și cu mine tradiția nescrisă, dar bazată de experiența de veacuri a poporului, că voi ajunge și eu preot (adică tradiția că primul băiat botezat de un preot ortodox să ajungă și el preot – faină tradiție). Pr. Floroiu era un om al acriviei, nu știu dacă mai trăiește, dar cu siguranță am fost botezat prin întreită afundare (în parohia ortodoxă Hăghig, județul Covasna, în mai 1978).

2. Atât eu, ca ardelean, cât și mulți preoți ardeleni – unii îngrădiți, alții eretici ecumeniști la ora actuală, am săvârșit întotdeauna Botezul prin întreită afundare. Așa că argumentul că „așa fac ardelenii” este valabil zero. Deși este adevărat că multora le transpiră ceafa când se gândesc cât au suferit în istorie ardelenii pentru dreapta credință, în timp ce alții au stat „în siguranță.” Că în Ardeal, sub influența ecumenismului, mulți preoți fac stropire sau turnare este osânda lor. Nu ne băgați în aceeași oală cu ei, doar de dragul scandalului.

Găsiți pe net inclusiv filmare cu PS Siluan al Italiei, ardelean din județul Brașov, care cu toate că este mare ecumenist și prigonitor de ortodocși, totuși face fain și ortodox Botezul, prin întreită afundare (eu mă refer la o filmare existentă pe youtube în care, cu toate că este îmbrăcat în toate veșmintele arhierești, nu pregetă să își afunde brațele cu tot cu prunc, până la coate; că face mereu așa sau nu este o altă discuție, pentru care cei interesați pot contacta Episcopia Română a Italiei).

Așa că hai să lăsăm – în această zi de prăznuire a Sf. Ciprian – când mi s-a semnalat articolul dvs (ca de obicei nesemnat de nimeni) – ponegrirea deoparte și să vă vedeți de treabă (cum se zice la noi în Ardeal). Sau, dacă nu ați citit cărțile menționate în articolul dvs, sârguiți-vă, fiți harnici!

Cele scrise de mine mai sus nu aduc atingere asupra conținutului în rest al articolului dvs. Mă bucur că ați ieșit din amorțire. Păcat că ați făcut-o… cu fața la cearșaf.

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Nota 1 – titlul de doctor în teologie l-am primit, după șase ani de muncă, în anul 2008, pentru o teză ortodoxă în Teologie Morală, despre Înțelepciunea dumnezeiască (sub conducerea Pr. Prof. lie Moldovan, la Sibiu), așa că îl port cu bucurie, cu responsabilitate și cu cinste. Măcar știu cum mă cheamă și pe Cine slujesc. Iar când scriu ceva, o fac argumentat, nu după… fazele lunii.

Nota 2 – cât privește câte argumente este nevoie pentru a susține ceva în teologia ortodoxă, unii (precum pr. Spiridon, de exemplu), stau și citesc toată cartea, autorii articolului denigrator comentat mai sus extrag doar un citat; pr. Spiridon probabil se referă la consensul Sfinților Părinți, fundamental în teologie, denigratorii din culise sunt maeștrii… într-un citat. Nu îi mai întreb dacă ei cunosc cumva măcar alfabetul limbii grecești sau ce au citit „de la Sfinții Părinți” o fi luat direct de pe net sau cine știe de unde, din ce cărți (scrise, traduse, corectate, publicate de cine știe cine și cu ce intenții etc), cu posibilitatea sau nu de a verifica autenticitatea și corectitudinea textului respectiv, așa cum face un ermineut în teologia ortodoxă).