Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Anafură = antidoron = în loc de dar, adică pâine sfințită prin atingerea de Sfântul Disc, după prefacerea Cinstitelor Daruri, și dată ca mângâiere ortodocșilor care nu s-au împărtășit la acea Sfântă Liturghie…


(Ultimele minute ale filmării sunt… cireașa de pe tort)

Mai întâi au primit anafură copiii, apoi ortodocșii maturi au trebuit să aștepte, căci patriarhul ecumenic Bartolomeu s-a deplasat spre frații lui eretici, să le dea și lor. Primii – lutherani ai locului – au părut foarte surprinși, cardinalul papistaș știa deja „obiceiurile”, monofiziții i-au sărutat mâna… Ce „familie” unită, întru diversitatea „tradițiilor proprii”…!

Nu va da înapoi acest patriarh până când antihristul nu își va pune labele pe noua religie mondială (să ne ierte animalele pentru folosirea cuvântului care desemnează membrele lor).

Vă dați seama, să ciugulească ereticii anafura, nu cumva să dea vreo fărâmitură pe jos?!

Iată ce s-a întâmplat la Stochkolm, zilele trecute, 29 septembrie 2019. Să se bucure ecumeniștii de papa răsăritului, care de fapt nu este decât un slujitor-model al luceafărului azvârlit în iad.

Redacția

Iată bărbile care slujesc satanismului ecumenist sincretist:

În duhul Ortodoxiei cu adevărat mărturisitoare și patristice…

Traducerea din limba greacă

(transcrisă inițial în original de Gheron Sava, datorită greutății de înțelegere a redării din partea părintelui athonit rus care traducea din limba rusă în limba greacă):

Părintele Rafail Bereștov: Iubiți părinți, iubiți frați și surori (din România), trebuie să fim uniți, să luptăm împreună contra ecumenismului, a globalizării și a satanismului (adică a tuturor celor care aparțin sferei de influență a satanismului).

Noi, cei care ne-am îngrădit de erezie și am întrerupt pomenirea ierarhilor eretici, să nu ne certăm între noi și să nu ne acuzăm unii pe alții, ci să păstrăm pacea și iubirea, pentru că noi toți suntem împotriva ecumenismului, a globalizării și a satanismului în general și trebuie să apărăm Ortodoxia (adică învățătura cea dreaptă, adevărată) în Biserică.

Suntem botezați în numele Sfintei Treimi și trebuie să ne îmbrăcăm în Hristos, așa cum spune Sfântul Apostol Pavel: Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat. Adică noi am fost botezați ca ucenici ai lui Hristos, în numele Sfintei Treimi, și trebuie să ne înveșmântăm în El, să avem pace și iubire, să îi iubim pe toți (să nu avem resentimente față de nimeni – n.trad.).

Acum ne aflăm în vremuri foarte grele și peste puțin timp antihristul își va face public apariția, el deja trăiește pe pământ și va apare foarte curând, de aceea noi trebuie să ne păstrăm credința, să rămânem credincioși lui Iisus Hristos, pentru că sioniștii-masoni vor născoci multe ispite ca noi, creștinii, să ne pierdem sufletele. Dar totuși Domnul nostru Iisus Hristos ne spune în Cartea Apocalipsei: fii credincios până la moarte și îți voi da ție cununa vieții.” (Apocalipsă 2, 10)

Trebuie să luptăm împotriva panereziei ecumenismului, a globalizării, care fac parte din satanism. Ca să facem aceasta trebuie să ne rugăm neîncetat cu Rugăciunea inimii: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul, să avem credință și să ne iubim unii pe alții.

Gheron Sava Lavriotul: Adică trebuie ca viața noastră duhovnicească în Hristos să fie puternică și statornică, pentru a putea să rezistăm în epoca antihristului.

Părintele Rafail Bereștov: Da, exact.

Gheron Sava Lavriotul: Gheronda, vă mulțumim mult pentru acest cuvânt.

Părintele Rafail Bereștov: Trebuie ca toți ortodocșii: greci, ruși, italieni, sârbi, români, moldoveni, georgieni etc să fie credincioși lui Iisus Hristos și, așa cum am spus mai sus, să avem în minte cuvântul: fii credincios până la moarte și îți voi da ție cununa vieții.

Gheron Sava Lavriotul: Vă mulțumim, părinte Rafail, pentru iubirea sfinției voastre.

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Dacă unii sunt slugile sionismului antihristic nu înseamnă că România a renunțat la a fi o țară născută ortodoxă, pentru care au murit atâtea sute de mii de ortodocși în Holocaustul din România, declanșat împotriva poporului român ortodox

La Judecata din urmă, săvârșită de Unicul și Adevăratul MESIA, Fiul lui Dumnezeu întrupat, Mântuitorul Iisus Hristos altfel se vor distribui aplauzele și chinurile…!

CU SIGURANȚĂ!

Har și sinergie, adică împreună-lucrare Dumnezeiască-omenească

IMPORTANT!

Traducere din limba engleză a fraților Adrian și Petru din Arad:

Sfântul Sfinţit Mucenic Marcu, episcop de Serghiev Posad

(+1938)

Din 1922 și până la sfârșitul lui 1927, episcopul Marcu a scris o serie de douăzeci de „scrisori către prieteni”, care constituie una din cele mai importante contribuții la ecleziologie în teologia secolului al XX-lea.

Astfel, în 1925 el a scris: „Voi spune câteva cuvinte pentru a arăta calea pozitivă a lui Hristos, care, fără îndoială, a fost uitată de către socialist-revoluționarii din Biserică [predecesorii renovaționiștilor] și acum a fost respinsă în mod deschis de către bolșevicii din Biserică [renovaționiștii].

Întâi de toate, ambele (grupări – n. trad.) se raportează la Biserică ca la o instituție omenească, motiv pentru care termenul „redeșteptarea Bisericii” (revival of the Church) ocupă primul loc în vocabularul lor. După cum reiese clar din scrierile și acțiunile lor, ei presupun că este necesară doar forță umană, pe de o parte, și o serie de schimbări externe în organizația Bisericii (Church organization), pe de altă parte, pentru ca trupul paralizat al Bisericii să se redeștepte și să înceapă să funcționeze corect.

Sursa redeșteptării Bisericii (Church revival) este în chiar activiștii din biserică. Ceea ce este necesar este o alegere abilă de activiști energici care să reînvie, să dea aripi și să pună în mișcare organizația moartă numită Biserica. Repet: acest punct de vedere este comun atât renovaționiștilor cât și majorității a ceea ce vom numi vechii credincioși / clerici(Old Churchmen).

Niciuna dintre grupări nu bănuiește în ce junglă de erori religioase rătăcește, încotro merg ei înșiși, și încotro îi conduc pe alți oameni neatenți departe de adevărata și autentica predică a lui Hristos.

„Pentru a vorbi cu semnificație despre reînvierea parohiei sau a comunității Bisericii (Church society) în general (dar a Bisericii în nici un caz, deoarece ea însăși este sursa vieții nepieritoare) este întâi nevoie să se dea un răspuns clar la întrebarea: Ce este viața în sensul creștin al cuvântului?

„Viața autentică este viața veșnică, și este în Domnul Iisus Hristos, sau Domnul Însuși, Fiul lui Dumnezeu, Care în Sfânta Evanghelie este numit Viața Veșnică. Prin urmare, reînvierea Bisericii este reînvierea în Domnul Iisus Hristos, este mai mult sau mai puțin o afundare în viața veșnică – Hristos Fiul lui Dumnezeu, sau primirea ei (a vieții veșnice – n. trad.) în lăuntrul nostru. În această dobândire a vieții veșnice, sau, vorbind cu cuvintele Sfântului Apostol Petru, în această părtășie la firea divină, sau în îndumnezeirea omului, stă scopul principal al vieții creștine.” (Scrisoarea 1)

Una dintre cele mai importante contribuții ale vlădicăi Marcu la gândirea teologică a fost distincția pe care a făcut-o între Biserica-organism și Biserica-organizație:

„Este necesar să facem distincția între Biserica-organism și Biserica-organizație. Pentru că Apostolul ne-a învățat: „Voi sunteți Trupul lui Hristos și mădularele sale fiecare în parte” (I Corinteni 12, 27).

Biserica-organism este o persoană vie și precum celulele trupului nostru, pe lângă a avea propria viață, au viața care este comună trupului nostru și legăturile dintre ele; deci un om în Trupul lui Hristos începe să trăiască în Biserică, în timp ce Hristos începe să trăiască în el. De aceea Apostolul spune: „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine.” (Galateni 2, 20)

„Fundamentul afirmării Bisericii-organism este iubirea pentru Hristos. Însuși Domnul a văzut fundamentul Bisericii Sale exact în iubirea pentru El. L-a întrebat pe Petru: L-a iubit? Și a adăugat El: Paște oile Mele. Biserica lui Hristos este unitatea iubirii reciproce a credincioșilor (Cu legătura dragostei fiind legați și dându-se pe sine lui Hristos Domnul, Apostolii au fost spălați și curățiți – Canonul din Joia Patimilor). Doar în Biserica ca organism pot adevăratele democratism, egalitate și frățietate să existe. Suntem egali și frați doar dacă suntem părți din unul și același trup viu. În organizație nu sunt și nu pot fi egalitate și frățietate „organice.” (Scrisoarea 5)

„Doar la Biserica-organism putem aplica titluri precum cele întâlnite în Cuvântul lui Dumnezeu, de exemplu: „luminați, sfinți, fără prihană” (Efeseni 1, 4); „Mireasa Mielului” (Apocalipsa 19, 7; 21, 9); „Trupul lui Hristos” (Efeseni 1, 23; Coloseni 1, 24); „stâlpul și temelia adevărului” (I Timotei 3, 15).

Aceste concepte sunt inaplicabile la Biserica-organizație (sau aplicabile doar cu mari restricții); ele îi aduc pe oameni în perplexitate și sunt respinse de ei. Biserica-organism este neprihănita „Mireasă” a lui Hristos (Apocalipsa 21, 2), însă Biserica-organizație are toate defectele societății umane și întotdeauna poartă însemnele infirmităților umane…

Biserica-organizație deseori prigonește Sfinții lui Dumnezeu, dar Biserica-organism îi primește în sânul ei…

Biserica-organizație îi respinge din mijlocul ei, îi privează de scaune episcopale, în timp ce ei rămân cele mai luminate mădulare ale Bisericii-organism. Este posibil ca cineva să aparțină (în cele-n.trad) din afară de Biserica văzută (organizație), în timp ce cineva aparține doar (în cele-n.trad) din lăuntru de Trupul lui Hristos (organism), iar măsura apartenenței cuiva este determinată de măsura sfințeniei sale.” (Scrisoarea 18)

Va urma

Le mulțumim pentru râvnă și osteneală și să ne fie tuturor de folos!

Redacția