Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Babilonia… pan-religioasă pandemică versus Minunea Sfintei Lumini

Adică este ca râia:


Fiecare în legea lui, fiecare cu dumnezeul lui, iar ceea ce fac ei împreună numesc… rugăciune. Ferească Dumnezeu! (ultimul, cel cu mască, este și nițel… constipat, probabil de la covid19)

Nu insistăm mai mult. Că nu merită. Dar la numai câteva zile după primirea Sfintei Lumini, ca patriarhul Ierusalimului să se lase convins a face cele de mai sus este absolut de neînțeles. De neconceput nu mai poate fi, căci iată: s-a întâmplat.

Îmi cer iertare, nu vreau să smintesc pe nimeni, dar cred că a venit momentul să spun și câteva cuvinte – nu de la mine (ci doar traducând cele apărute în spațiul public grecesc) – referitor la cele întâmplate acum câteva zile:

Sfânta Lumină sau… altceva?

Niciodată nu am negat minunea Sfintei Lumini (și nu o voi face), ci dimpotrivă, am mărturisit-o mereu. Ea este – cum spunea cineva – semnătura pe care o pune Hristos pe Învierea Sa. Ea vine numai la rugăciunea ortodocșilor.

Anul acesta – 2020 – praznicul ortodox al Învierii Domnului a fost precedat de:

a) închiderea bisericilor, cu acordul sinoadelor autocefale (?), în Grecia și în România, în Rusia și în Serbia, dar NU și în Georgia sau Bulgaria;

b) hotărârea multor primării din Grecia să nu preia Sfânta Lumină de la Atena (adusă cu avionul de astfel de „emisari” plini de (ne)credință ca cei de mai sus – probabil că în timpul liber sunt jandarmi);

c) atribuirea de însușiri negative Sfintei Împărtășanii, chipurile că prin lingurița cu care ne împărtășim s-ar (putea) transmite boli.

Zilele trecute am citit în limba greacă o mărturie cutremurătoare, a unui jurist pe nume Nikos Iatridis din Atena (la adresa: http://trelogiannis.blogspot.com/2020/04/t.html):

a) de la început el spune – către administratorul site-ului – că nu este un om necredincios și că nu neagă minunea pogorârii Sfintei Lumini;

b) anul acesta – 2020 – au fost câteva elemente foarte ciudate, verificabile însă, datorită transmiterii în direct (disponibilă și înregistrată pe net) a acestui eveniment pascal;

c) transmiterea live a evenimentului a început devreme, dar patriarhul Teofil a intrat în Sfântul Mormânt numai după o oră și jumătate, mai exact la 13.45, rugându-se pentru pogorârea Sfintei Lumini (de obicei cam atât dura până intra, dar exista motivul că era puzderie de lume… acum a fost pustiu);

d) s-au aprins numai cele două mănunchiuri de lumânări ținute de el în mână, nimic altceva; toți mascații – cu rasă sau fără – prezenți au luat lumina de la el (erau foarte puțini); apoi în avion unii și-au pus și viziera, să nu se… nu știu ce;

e) mult mai îngrijorător este că pentru prima oară – niciodată nu s-a mai întâmplat așa ceva – au lipsit întru totul acele raze albastre de lumină sau globuri ca de foc, care umplu întreaga biserică a Învierii în fiecare an cu ocazia Sfintei Lumini și care îi bucură pe toți (mărturii în acest sens sunt de ordinul miilor);

f) aceste raze aprind ele însele candelele și lumânările unora dintre credincioșii prezenți. Acum credincioși nu erau, ar spune cineva… Da, dar nu numai că anul acesta au lipsit cu totul, dar mai mult: cele trei rânduri de candele aflate deasupra intrării în Sfântul Mormânt au rămas stinse atât la momentul venirii Luminii, cât și mult timp după aceea. În înregistrarea video se vede apoi cum un monah s-a suit apoi pe o scară și a aprins rând pe rând toate candelele, operațiunea lui durând chiar mult timp după ce patriarhul Teofil și însoțitorii lui plecaseră de acolo.

Mai trebuie menționat și faptul că ecumeniștii s-au lăudat că venirea Sfintei Lumini arată (nu neapărat numai realitatea Învierii Domnului, pe care niciunul dintre noi nu o contestă sau caracterul minunat al Sfintei Lumini) că Dumnezeu a fost de acord cu toate măsurile de carantină, de mascare a fețelor, de închidere a bisericilor, de amendare a credincioșilor, de hulire a Sfintei Împărtășanii etc etc – care cu adevărat sunt nemaivăzute în istoria neamului omenesc.

L-am întrebat pe părintele Sava Lavriotul ce crede despre cele de mai sus. Mi-a zis – și sunt de acord cu el – că nu putem afirma că Sfânta Lumină nu a venit – acest lucru sigur îl știe numai patriarhul Teofil, intrat în mormântul Domnului. Dar nici nu putem să acceptăm minciunile ecumeniștilor, îndrugate de aceștia la foc automat în 2020, că Dumnezeu este de acord cu închiderea bisericilor, că slujbele online (ca și împărtășirea la cutiuță) sunt minunate și să ne mulțumim cu ele, iar de stat și de măsurile luate de el să ascultăm nu numai fără crâcnire, dar și fără gândire.

Hristos a înviat!

Iată câtă bucurie aduce Hristos, prin Lumina Sa Dumnezeiască:

Atenție la 2.13.10 și 2.13.50 din filmare!

A se vedea și articolul: https://www.aparatorul.md/rabinii-presupusul-patriarh-ortodox-si-musulmanii-s-au-rugat-impreuna-la-ierusalim/

pr. Ciprian Staicu