Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Episodul 100 (FINAL): Despre sfințenia Preacuratei Fecioarei Maria, de Dumnezeu Născătoarea

Un creștin (adică un ortodox – n.trad.) era odată într-un cerc de protestanți, care vorbeau urât despre Maica Domnului și spuneau că ea nu este sfântă.

Ortodoxul se simțea foarte stânjenit de cele auzite, însă nu era așa de înaintat din punct de vedere duhovnicesc încât să le poată da răspunsul potrivit.

Deci, s-a rugat lui Dumnezeu să îl ajute, măcar să spună ceva, pentru că el însuși nu știa ce trebuia să facă în acea situație. Atunci, ca și cum a început să îi vorbească cineva înlăuntrul lui, i-a întrebat pe protestanți:

– Pe ce munte a avut loc Schimbarea la Față a Domnului Iisus Hristos?

– Pe Muntele Tabor, au răspuns aceia.

Și de ce a fost numit sfânt acest munte? a întrebat din nou ortodoxul.

– Pentru că Hristos a fost acolo (a mers, a pășit pe acolo), au răspuns aceia.

– Și atunci nu este sfântă Maica Domnului, care L-a avut pe Hristos nouă luni în pântecele ei? a fost răspunsul ortodoxului.

Aceasta este! Mi s-a întâmplat și mie. Atunci când nu știm ce trebuie să spunem într-o situație, noi să ne rugăm lui Dumnezeu cu credință și cu smerenie (făcând o mică rugăciune înlăuntrul nostru).

Dumnezeu îți va pune cuvinte în gură și vei vorbi așa cum trebuie, chiar dacă nu ești cunoscător al subiectului respectiv.

† Dimitrie Panagopoulos

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 99: Ce este fericirea? Ne răspunde Sfântul Vasile cel Mare

„Fericirea este atunci când te bucuri și Îl slăvești pe Dumnezeu pentru ceea ce ai și nu te neliniștești, nici nu te întristezi pentru cele care visezi că ar trebui să le ai.

Trăiește-ți fiecare zi a ta simplu, cu mulțumire, fără o grijă peste măsură (plină de tulburare) pentru viitor.

Nu îți imagina cele inexistente (pe care nu le ai), ci poartă de grijă să pui în valoare ceea ce ai acum.

Să fii cu mintea limpede, lucid, consecvent, harnic și prevăzător. Ai grijă de tine însuți (adică ascultă glasul conștiinței tale – n.trad.).

Încredințează-ți viața ta cu nădejde în purtarea de grijă a lui Dumnezeu, căci iubirea Lui ți-a dăruit existență și viață, aducându-te din neființă la ființă.

Pentru tine au fost create marea și pământul și tot ce există pe sau în ele. Ție, omule, își arată aerul, cerul și stelele rânduiala și armonia lor.

Pentru tine, omule, a fost Întruparea Fiului Lui.

Pentru tine este dăruirea (răspândirea) harismelor Duhului Sfânt.

Pentru tine este anularea sau biruirea morții și nădejdea Învierii.

Pentru tine este Împărăția Lui cea plină de fericire (atot-fericită) și cununile dreptății, dacă te strădui pentru dobândirea virtuții.”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2020/01/blog-post_856.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Episodul 99: Zis-a Avva…

„Există și avort duhovnicesc, adică uciderea Logosului înlăuntrul nostru de către mintea noastră cea egoistă și trupească…”

Sfântul Ierarh Nicolae Velimirovici spunea:

„Oamenii care nu pot să își stăpânească inima (adică poftele), cu atât mai puțin pot să își stăpânească limba (gura).

Oamenii care nu pot să își pună viața lor în rânduială, cu atât mai puțin pot să pună rânduială într-un stat (o țară).

Oamenii care nu pot să îi primească pe alții în inima lor, cu atât mai puțin pot să se vadă pe sine ca făcând parte din lume (ca fiind în rând cu ceilalți oameni).

Oamenii care nu pot să participe la durerea unui alt om, cu atât mai puțin pot să participe la bucuria lui.

Ține toate lucrurile la distanța potrivită de tine, numai sufletul tău apropie-l cât mai mult de Dumnezeu.

Dacă verși apă în foc, nu vei avea nici apă, nici foc.

Dacă dorești cele străine (ce nu este al tău), vei urî ceea ce ai deja și le vei pierde pe ambele (adică și ce ai și ce nu ai).

Dacă te apropii de slujnica (sau de colega de serviciu) ta la fel de mult ca de soția ta, nu vei mai avea nici slujnică (sau colegă), nici soție.

Dacă bei adesea în sănătatea altuia, ți-o vei pierde pe a ta.

Dacă numeri sau ții socoteala banilor altuia fără încetare, vei avea din ce în ce mai puțini bani ai tăi.

Dacă fără oprire numeri sau ții cont de păcatele altuia, ale tale se vor înmulți!

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

În loc de încheiere:

„Singura zi în care nu am greșit este… cea de mâine.”

Și un îndemn sfânt:

„Odată, fiind în pelerinaj în Sfântul Munte Athos, am ajuns și la Katunakia. Acolo era un om care ajunsese la o mare măsură de sfințenie. Semăna mai mult cu un înger decât cu un om. Chipul lui strălucea de harul lui Dumnezeu.

În călătoria mea aceasta spre Katunakia am avut împreună cu mine pe doi profesori de teologie și pe un student la Politehnică. Am ajuns la Gheronda după un urcuș greu. Ne-a primit cu o bucurie nesfârșită și cu dragoste.

Mă bucur tare mult, a spus el. Un preot a venit la chilia mea.

Ne-am așezat, iar unul dintre profesori l-a întrebat:

Gheronda (Părinte), puteți să ne spuneți ceva despre mireasma Duhului Sfânt?

Gheronda a devenit foarte serios și a întrebat:

Ce vrei să spui?

Gheronda, Sfintele Moaște și sfintele icoane nu răspândesc o anumită mireasmă?

Aaa…, a spus Gheronda și în timp ce se gândea ce să răspundă, și-a plecat capul și tăcerea s-a așternut peste tot locul acela.

Apoi o mireasmă a umplut tot acel loc. Mi-am ridicat privirea și i-am văzut pe ceilalți trei cu ochii plini de lacrimi, că se uitau la mine. Gheronda a rămas cu capul plecat. O dulceață ne-a umplut inimile, o stare care amintea de cuvintele Scripturii: ceea ce la inima omului nu s-a suit, după cum spune Sfântul Apostol Pavel.

Gheronda și-a ridicat capul, ca un copil rușinos, și ne-a spus:

Să mă iertați, nu știam cum să vă spun și I-am cerut lui Dumnezeu să vă arate (ce anume este mireasma Duhului Sfânt – n.trad.).”

Ieromonahul Luca Grigoriatul

98. Rugăciunea lui Iisus

Aveți o problemă? Spuneți: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

Aveți o ispită, o neînțelegere cu un alt om, cu vecinul vostru, cu prietenii voștri…? Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!” Rugăciunea vă va da soluția problemei voastre și vă va scoate din impasul în care vă aflați…

Să luăm, așadar, metanierul și să spunem: Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

Toți Sfinții Părinți spun că primul loc în viața fiecărui creștin (adevărat) îl deține rugăciunea. Vrei să rezolvi o situație? Roagă-te! Vrei să te mântuiești? Roagă-te!

Toate rugăciunile sunt bune și sfinte, însă rugăciunea minții (coborâte în inimă) este împărăteasa lor. Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-mă!”

De la această rugăciune mică, însă atotputernică au început Sfinții Părinți (viața lor în Hristos – n.trad.) și au devenit luminători ai Bisericii.

Spune-o continuu, de câte ori poți mai mult, zi și noapte, această rugăciune și ea te va învăța cele pe care le vrei, cele pe care nu le cunoști…

Redacția

Episodul 97: Câteva cuvinte patristice de mângâiere sufletească și de responsabilizare ortodoxă…

1. Sfântul Simeon Noul Teolog

a) Cel care Mă iubește, va păzi poruncile Mele și Eu îl voi iubi și Mă voi arăta lui. Așadar, când va avea loc arătarea Lui? Aici sau în veacul viitor (în veșnicie)? Este foarte clar că se va întâmpla aici. Într-adevăr, unde există păzirea cu strictețe a poruncilor dumnezeiești, acolo se va înfăptui și arătarea Mântuitorului și după această arătare se cultivă (crește) în noi iubirea desăvârșită.

b) Cel care atunci când are parte de necinstire și de injurii simte o mare durere în inimă, să știe din aceasta că poartă la sânul său pe șarpele cel vechi. Deci, dacă rabdă cu tăcere sau răspunde cu o mare smerenie, îl slăbește pe acest șarpe și îl paralizează. Însă dacă răspunde cu cuvinte amare sau vorbește cu nerușinare, îi dă putere șarpelui să își verse veninul în inima lui și să îi mistuie fără milă măruntaiele; astfel el (șarpele) se va face tot mai puternic în fiecare zi și va nimici schimbarea în bine și puterea sufletului lui nenorocit, iar ca rezultat va trăi de acum înainte pentru păcat, însă va fi cu totul mort față de virtute.

2. Sfântul Paisie Aghioritul

Tot numai condiții și drepturi (respectarea lor) punem pentru a-L cunoaște pe Hristos. O singură dată nu spunem: Hristoase, eu închid ochii și Tu ia-mă și du-mă unde vrei Tu! Fă-mă așa cum vrei Tu și cine vrei Tu să fiu!

Ce credeți că va spune Hristos, Care s-a răstignit pentru tine și pentru mine? Este lipsit de deontologie să îți încalc libertatea ta? Devreme ce te predai Lui, ce să mai zici?

Și dacă s-ar deschide iadul sub tine și s-ar năpusti asupra ta toate legiunile iadului, ca să te sfâșie, nu ești întotdeauna în mâinile lui Hristos? Îmi cer scuze că jignesc logica comună cea vrednică de cinstire, mândria comună și Carta drepturilor noastre, însă cu neclintire cred că astfel funcționează toată această situație.

3. Sfântul Issac Sirul

„Când te întâlnești cu cineva, străduiește-te (forțează-te pe tine însuți) să îl cinstești mai mult decât merită… Salută-l cu căldură. Laudă-l.

După ce va pleca, să spui despre el tot ce este bun și un cuvânt de cinste. În felul acesta îl vei face mai bun decât este.

Întotdeauna acest mod de a fi să te definească. Să fii întotdeauna un apărător și să dai cinstire tuturor.”

Pentru că războiul bate la ușă, iată o poză care trage un semnal de alarmă pentru cei care caută orice prilej pentru declanșarea lui:

Nici în multe familii nu mai este pacea lui Hristos, ci…:

Touch… the screen, but don΄t touch your child?

(Atinge… ecranul, dar nu îți atinge copilul?)

Redacția

96. Cât de mult ne iubesc Sfinții Îngeri pe noi, oamenii?

„Zis-a Avva cuiva așa:

– Să nu te mâhnești. Să îți faci rugăciunile, să Îi spui cuvinte dulci (frumoase) lui Hristos. Vei cere ceea ce dorești de la Dumnezeu ridicându-ți mintea spre El cu ajutorul sfinților îngeri („cine îmi va da mie aripi ca de porumbel, ca să zbor și să mă odihnesc?” conform Psalmul 54, 6).

Îngerii transmit sfințenie. Numai ei pot să Îl slăvească atât de mult pe Dumnezeu. Ei sunt lumini speciale, create de Lumina cea veșnică, care răspândesc Prima Lumină. Ei au însușirea de a slăvi pe Dumnezeu și însușirea de a sluji oamenilor („Cel ce face pe îngerii Săi duhuri și pe slujitorii Lui pară de foc” – Psalmul 103, 4).

„Îngerii oare nu sunt toți duhuri slujitoare, trimise ca să slujească, pentru cei ce vor fi moștenitorii mântuirii?” (Evrei 1, 14)

La ei să te gândești și pe aceștia să îi chemi în ajutor. Când îi chemi, ei vin. Este firea lor să ne iubească. Și se bucură când îi chemăm. Au o asemenea sensibilitate încât și în purtarea lor de grijă față de om ei vor să facă numai ceea ce vrea omul (adică binele pe care acesta și-l dorește a-l înfăptui – n.trad.)

Îngerii îi răspund diavolului:

Omul acesta m-a chemat și aleargă cu bucurie să ne ajute. Să îi chemați, pentru că este ceva foarte sfânt a face așa. Iubirea lor față de noi este și vindecătoare.

Când îți faci seara rugăciunea ta, să și psalmodiezi, iar când inima ta se umple de iubire, să chemi marile puteri îngerești și cerești: pe Maica Domnului, pe heruvimi – și să îi implori din toată inima: lăsați puțin raiul și veniți puțin și lângă mine.

Îngerii Îl imită pe Stăpânul Dumnezeu în dăruirea de bunătăți. Prezența lor răspândește o fericire și o bucurie nespusă și eliberatoare.”

Din Jurnalul unui ascultător (ucenic)

Sursa – site http://trelogiannis.blogspot.com/

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

94. Un monah grec aghiorit – microbiolog ca pregătire intelectuală – a scris un articol foarte bun despre vaccinul împotriva coronavirus-ului și a demitizat concepția despre un asemenea vaccin

Vaccinul împotriva coronavirus-ului și demitizarea lui

studiu alcătuit de monahul athonit Pavel, biolog, doctor în biologie genetică și moleculară

Cu durere și cu stupefacție urmărim cum se desfășoară un fapt inedit în istoria universală. În numele iubirii pentru cei vârstnici și vulnerabili se plănuiește vaccinarea tuturor oamenilor din lume, pentru ca să dispară de pe fața pământului vrăjmașul cel nevăzut și de neîmpăcat, ce se numește coronavirusul SARS-Cov2.

Vaccinarea obligatorie va fi cadrul legal necesar care va anula dreptul alegerii individuale și va „apăra” dreptul-bunul sănătății publice (conform legii 4675/2020 din Grecia). Puterea de stat a încercat în mod unilateral să impună aceasta.

S-a creat raportul cerere-ofertă pentru vaccin (prin dictatura și spălarea de creier săvârșită de mass-media, prin prezentarea de către acestea a dilemei, a necesității de a alege între vaccin și izolarea sau excluderea socială).

Finanțarea imensă pentru crearea vaccinului, pentru a fi testat clinic, pentru a fi oferit în cantități imense și pentru a fi transportat în fiecare parte a pământului, în dauna cercetării pentru descoperirea sau producerea unor medicamente anti-virale specializate – iată câțiva din pașii protocolului care deja se desfășoară pentru a ajunge la această realitate cristalizată deja.

Oameni de afaceri, ziariști, reprezentanți ai statului, organizații internaționale aproape zilnic fac propagandă pentru vaccin, ca și cum acesta ar fi o baghetă magică, cu ajutorul căreia omenirea va reveni la epoca de dinaintea coronavirus-ului.

Pe de altă parte, comunitatea științifică (în afara unei elite dedicată vaccinării, în mod total și maniac), în loc să combată această informare falsă, păstrează „o tăcere sau o muțenie de pește (totală)” referitor la ce va trebui cu adevărat să aștepte lumea de la vaccin. Desigur, în afara unor excepții luminate, precum este Prof. Dr. Ioannis Ioannidis. În realitate, pandemia aceasta de acum în niciun caz nu îndreptățește o vaccinare universală. Să vedem de ce:

1. Rata mortalității deosebit de scăzută a bolii, dar și răspândirea ei în funcție de categoriile de vârstă arată foarte clar că vaccinarea, atunci când va fi realizabilă împotriva acestei boli, va trebui să aibă o țintă clară. Rata aceasta de mortalitate este supraevaluată în mod nerealist în prezent (aproximativ 2, 5%), pe de o parte datorită reprezentării excesive a cazurilor celor grav bolnavi, care au fost testați pozitiv pentru acest virus, iar pe de altă parte datorită calculării la numărul de morți de coronavirus și a deceselor celor testați pozitiv cu acest virus, însă care au avut loc datorită unor alte boli deja existente (acei oameni nu au murit datorită sindromului respirator acut sever – SARS).

Studii recente care raportează numărul celor morți la numărul real al oamenilor expuși virusului, pe baza testelor cu anticorpi într-o regiune geografică anume, stabilesc faptul că rata aceasta de mortalitate este cea a categoriei de decese datorate gripei sezoniere, adică cu siguranță mai mică de 1%.

De notat faptul că și dacă epidemia va reveni, așa cum se întâmplă de obicei cu gripa, sistemul imunitar o va înfrunta mai eficient, datorită faptului că există deja o experiență de abordare a bolii (mai multe metode de aplicare și de acutizare a măsurilor de siguranță, centre medicale, spitale, exclusiv folosite pentru Covid19).

Așadar, nu se vor mai repeta greșeli „de tipul Italia”, conducând astfel la o scădere pe mai departe a ratei mortalității. Pe baza celor de mai sus, chiar dacă ar fi produs un vaccin sigur și eficient (ceva deosebit de greu pentru biologia coronavirușilor), este îndreptățit a fi oferit numai grupelor cu grad înalt de risc, așa cum se întâmplă și cu vaccinul gripei sezoniere.

Este de la sine înțeles că nu este justificat a fi dat vaccinul copiilor – care sunt asimptomatici în marea lor majoritate – și nici oamenilor care au fost expuși acestei boli și care au imunitate la virus (au rezultat pozitiv la testul de anticorpi), devreme ce deja au ceea ce le-ar oferi vaccinul.

2. Boala Covid19, spre deosebire de gripă, atacă mai ales persoane de vârsta a treia și a patra, la care apare fenomenul îmbătrânirii imunitare (immune senescense), adică al scăderii mărimii, calității și duratei răspunsului-apărării imunitare care poate să fie creată după o vaccinare.

Cu alte cuvinte, vaccinul – ca imunitate activă adăugată – poate să nu fie capabil să îi apere pe cei în vârstă, care sunt și ținta „prin excelență” a coronavirus-ului, de aceea ar trebui să fie pusă ca prioritate (dacă într-adevăr ceea ce se dorește este apărarea vârstnicilor) găsirea unui tratament antiviral.

3. Legat de cele de mai sus este și faptul că la bolnavii care se îmbolnăvesc grav apare o insuficiență respiratorie acută printr-un mecanism imunitar-patologic (o „furtună” de producere de celule citochine flegmonice (inflamatorii) și scăderea celulelor Τ, CD4 și CD8 – limfocite cu rol de coordonare a sistemului imunitar.

Există neliniști serioase că o vaccinare ar agrava acest blocaj imunitar în cazul unei infectări viitoare cu virusul și prin urmare va agrava starea clinică a pacientului. Ceva asemănător a fost observat cu vaccinul împotriva coronavirus-ului FeCoV, care atacă pisicile și le provoacă peritonită.

4. Logica eradicării unei boli contagioase prin intermediul unui vaccin universal presupune pe de o parte existența unui vaccin foarte sigur și foarte eficient, iar pe de altă parte și cel mai important, să nu existe în mediul înconjurător natural alte gazde ale virusului. Adică omul să fie singurul fel de gazdă pentru virus.

Acest lucru este valabil și este în desfășurare în cazul virusului poliomielitei, însă nu este valabil pentru coronavirus, pentru că toate studiile sunt de acord că acest virus provine de la lilieci. Rămâne necunoscută și controversată veriga de legătură (gazda) care a transmis virusul din peșterile liliecilor până în orașul Wuhan.

În orice caz, dispariția virusului prin vaccinare universală ar fi numai temporară, adică o strădanie cumplită în zadar și o risipire de eforturi, devreme ce în orice clipă virusul ar putea să se transmită de la gazda lui naturală (liliecii) sau de la veriga de legătură la populația umană, destul de mult schimbat (suferind mutații) pentru a ocoli bariera imunitară existentă și să pornească o nouă pandemie.

5. Coronavirușii, ca viruși ARN, suferă mutații rapid, dobândind o diversitate genetică, care mai ales în cazul coronavirușilor crește prin intermediul legăturilor de tip ARN. Deja în cazul virusului SARS-Cov2 au fost definite două tipuri ale lui: S și L.

Este îndoielnic faptul că un vaccin ar putea să ofere pe de o parte o acoperire egală pentru toate elementele virusului care vor apărea, pe de altă parte o apărare permanentă în timp, ceea ce subliniază încă o dată importanța și prioritatea de a fi găsite medicamente antivirale împotriva coronavirus-ului.

Așadar, cel mai probabil este ca odată cu trecerea timpului o vaccinare universală de acum să se continue cu vaccinări mondiale periodice. Oare nu cumva acesta este scopul? Oare coronavirusul nu este ocazia (pretextul) mult așteptată pentru a fi inaugurată trecerea universală la o biologie umană în care trupul omenesc va fi apărat, ocrotit și în final va depinde de tehnologii-platforme (de inginerie genetică, de conexiune digitală) prin vaccinări-actualizări succesive sau periodice?

De ce atâta grabă pentru un vaccin care nu numai că nu promite multe, dar și provoacă neliniște în comunitatea științifică, mai ales dacă va fi oferit în grabă și va fi aplicat în masă? În final industria pharma slujește omul sau poate este valabilă varianta opusă? (omul slujește industria pharma)

Realitatea este că aproximativ 99% dintre persoanele infectate cu coronavirus supraviețuiesc. Importanță (adică finanțare) trebuie să se dea la a se afla concret cum vor fi susținuți acei 1% care nu supraviețuiesc, folosindu-se de una dintre mulțimile de soluții farmaceutice existente deja (adică medicamente de întărire a sistemului imunitar, anticorpi etc).

Desigur, în cadrul unei strategii anti-virus se încadrează și crearea unui vaccin sigur și eficient. Însă, așa cum s-a analizat deja, nu este îndreptățită producerea lui pripită (un an, cum s-a anunțat, în loc de cel puțin 6 ani, cum ar trebui), cu atâtea lacune în cunoașterea biologiei coronavirus-ului, cu atât mai puțin este justificată aplicarea lui obligatorie în masă.

Constituie o greșeală științifică tragică (dacă nu chiar o absurditate, o nebunie), în epoca Biologiei Genetice, care are ca scop să înzestreze medicina cu tratamente specializate, micșorând orice fel de reacții adverse, să se ceară cu insistență intervenția asupra 100% a populației umane, pentru a fi „apărat” de o boală de tipul gripei 1% din populație, printr-o măsură farmaceutică suspectă.

Este foarte simplu de înțeles că abordarea aceasta este GREȘITĂ, fapt confirmat și de aceea că de atâția ani nu a fost realizată o vaccinare universală împotriva virusului gripei, care ar fi și mai nimerit, pentru că atacă toate categoriile de vârstă.

Omul, ca ființă cuvântătoare cu gândire critică, are capacitatea de a alege din proprie inițiativă tot ceea are folositor de recomandat medicina și biotehnologia pentru sănătatea lui, asumându-și în același timp și consecințele acestor alegeri, pentru că intervențiile asupra trupului omenesc sunt uneori însoțite de efecte secundare nedorite. Vaccinurile nu fac excepție de la această regulă.

Opțiunea cuiva de a nu se vaccina nu pune în pericol sănătatea publică, devreme ce nu anulează dreptul altuia da a primi vaccinul și împreună cu acesta și apărarea pe care acesta o oferă. Este prin urmare de la sine înțeles că hotărârea-responsabilitatea finală pentru primirea unui vaccin aparține celui (care ar urma să fie) vaccinat, devreme ce el va trebui să trăiască cu orice complicații ar putea apare.

Niciuna dintre despăgubirile ulterioare nu poate să repare daunele ireversibile asupra sănătății trupești și sufletești a omului. Prin urmare, este condamnabilă orice obligativitate, care condamnă sau înfierează atitudinea unui om de a trăi într-un trup liber, lipsit de vaccinuri dubioase și transformă societatea dintr-una democratică în o turmă de ființe fără voință și consumiste.

Se înțelege din cele menționate până aici că legea vaccinării obligatorii și propaganda pentru vaccin, cu ocazia bolii Covid19, nu au un fundament și o cauză științifică. Nu este apărată, ci mai degrabă se sabotează bunul sănătății publice și această propagandă slujește unor interese economice imense implicate și agendei întunecate a anumitor „frați mari”, cu dorințe de dominație și stăpânire.

La urma urmei, legea vaccinării obligatorii se opune libertății duhului și trupului omului. Datorită acestui fapt ea ar trebui să fie respinsă la nivel științific, legal (juridic) și mai ales duhovnicesc.

Atmosfera în care se dezvoltă și se înstăpânesc aceste planuri viclene este frica. Mass-media creează și susțin cu insistență acest climat. Frica este o putere interioară foarte puternică a omului, care poate să îi paralizeze voința, poate și să îl facă să se încordeze (să se opună). Problema este în ce direcție o va îndrepta. Dacă o va face spre Dumnezeu, Singurul față de care trebuie să avem frică (în sensul de strădanie de a nu ne lipsi de iubirea Lui – n.trad.), conform Luca 12, 4-5 („vă spun vouă, prietenii Mei: Nu vă temeţi de cei care ucid trupul şi după aceasta n-au ce să mai facă. Vă voi arăta însă de cine să vă temeţi: Temeţi-vă de Acela care, după ce a ucis, are putere să arunce în gheena; da, vă zic vouă, de Acela să vă temeţi.”), atunci va primi în schimb luminare, tărie și curaj, potrivit cuvântului scripturistic: „Îndrăzniți, Eu am biruit lumea” (Ioan 16, 33). Dacă rămâne orientată spre fricile veacului acestuia, va primi în schimb mai multă agonie, tulburare și lașitate, potrivit cuvântului: „Acolo s-au temut de frică, unde nu era frică.” (Psalmul 13, 5)

Nu este întâmplătoare desacralizarea dorită a Tainei Sfintei Împărtășanii. Se încearcă să se obțină și să se provoace frică, ca să se susțină mitul vaccinului, așa cum s-a întâmplat de-a lungul timpului cu toate miturile care erau lipsite de fundamente raționale.

De fiecare dată când se vorbește despre salivă, despre lingurițe și cele legate de acestea, de către cei care au luat ca țintă Sfânta Împărtășanie, îmi vine în minte minunea vindecării orbului din naștere (Ioan, capitolul 9). Atunci Domnul Iisus Hristos, cu o mișcare „inacceptabilă din punct de vedere igienic”, i-a făcut ochi orbului! Hristos a amestecat saliva Lui (salivă umană, care este în general mijloc de transmitere a virușilor și a bacteriilor) cu pământ (care este sursă de milioane de microbi) și „l-a uns” pe orb pe adânciturile unde nu avea globi oculari, adică într-un loc potrivit de intrare a unor microbi și de declanșare a unei boli). Ce a urmat, știm, precum cunoaștem și faptul că nicio știință nu poate să facă așa ceva din nou, precum a făcut Hristos.

Doar că dacă ar fi făcut aceasta astăzi, în afara fariseilor de atunci, între acuzatorii lui Iisus ar fi și unii virusologi și microbiologi cu minte îngustă. Mă rog din inimă ca Dumnezeu să îi învrednicească să trăiască Puterea Tainei Sfintei Împărtășanii. Domnul este acolo și îi invită la El. Niciodată El nu va rămâne dator la chemarea cuiva…

Varianta pdf a acestui studiu minunat:

Studiu monah athonit Pavel despre vaccinarea obligatorie

Sursa – http://aktines.blogspot.com/2020/05/blog-post_352.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu