Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Îngrădirea de noii eretici visarioniști și adepți ai părtășiei nevinovate la erezie

Notă: în ultimele zile, după ce am aflat de sminteala cumplită produsă de comuniunea perpetuă cu ereticii visarioniști a unor clerici frați mincinoși, cumulată cu lipsa lor totală de deschidere la a discuta problemele apărute, prin adoptarea unui duh mut exprimat prin mesaje seci pe mail, urmată apoi de diverse articole ale fiilor duhovnicești ai clericilor căzuți în erezie (analizate, alături de alte aspecte, în predica de mai sus), azi, 14 februarie 2021, m-am îngrădit de preoții Ghervasie și Andrei, pe motiv de erezie, aceștia fiind de aceeași mărturisire cu urmașii ereticului ierodiacon Visarion Iugulescu.

Nu este vorba de nicio supărare omenească, dimpotrivă, este o mare durere. Este acea durere că primul dintre ei (ucenic al celui de-al doilea și viceversa, se vede că pe principiul menționat biblic: orb pe orb…) a primit la potir, ANI DE ZILE, pe eretici visarioniști, fără că aceștia, atunci sau acum, să se lepede de ereziile și de idolul lor. Așa ceva este INADMISIBIL și batjocorește toată încrederea pe care am avut-o în lucrarea lor, crezând că este una ortodoxă, dar dovedindu-se prin realitatea palpabilă că este o lucrare eretică perpetuă. Ne-au sfâșiat inima cei doi preoți eretici, însă în numele lui Hristos le răspundem așa cum merită trădarea Ortodoxiei de către ei, nădăjduind în îndreptarea lor (doar acesta și este sensul îngrădirii, nu altul)!

Apelul lor telefonic către părintele Sava Lavriotul – căruia i-au spus doar cât adevăr le-a convenit (că „a apărut” o problemă undeva) – a avut și urmări: i-am spus eu de fapt cum aceștia au stat în comuniune cu ereticii ani de zile și părintele și-a pus literalmente mâinile în cap. Toți ne dorim pace, dar nu băgând sub preș comuniunea cu ereticii a unor oameni care mărturisire de credință ortodoxă oficială nu au avut, de prigoană nu au avut parte, tocmai de aceea nu pot să schimbe pe eretici în bine.

Părintele Sava, de îndată ce a aflat cine a fost ierodiaconul Visarion și care este învățătura lui a luat atitudine și a scris un răspuns la ereziile visarioniste, care urmează să fie publicat. Cei doi preoți eretici de ani de zile țin la sân erezia, pozând în ortodocși și mărturisitori, smintind pe ortodocșii care au drept Mântuitor pe Hristos, nu pe idolul de sine Visarion.

Pocăința schimbă și întoarce! Plânsul de milă rămâne doar patetic. Împotriva activității apostate a duhovnicilor ereticilor visarioniști ne facem foc și pară, până la reala și profunda lor pocăință. Să auzim de bine!

pr. Ciprian Staicu

PS – azi la finalul Sfintei Liturghii a venit un ortodox la mine – care de curând a început să vină la slujbă la paraclisul Sfântului Iustin Popovici și al Sfântului Mare Mucenic Efrem cel Nou – și mi-a zis: „părinte, după ce fusesem 3 ani membru la visarioniști, în urmă cu 26 de ani m-am lepădat de comuniunea cu ei!” Mare este Dumnezeu! Deci se poate, doar să ai coloană vertebrală. Acest lucru îl dorim tuturor, în primul rând celor doi preoți eretici de care azi ne-am îngrădit în mod oficial.