Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Minciuna are picioare scurte

În mai multe dintre conferințele-omiliile sale în România (2018-2020), Gheron Sava Lavriotul a accentuat faptul că îngrădirea de erezie respectă și este expresia celor două porunci mari: Să iubești pe Domnul Dumnezeul tău… și Să iubești pe aproapele ca pe tine însuți.

Așadar, când ne îngrădim de erezie, când întrerupem comuniunea bisericească cu un eretic sau cu mai mulți punem în practică modul patristic al iubirii de Dumnezeu și de aproapele. Căci așa arătăm că iubim pe Dumnezeu și adevărul revelat de Acesta despre Sine mai mult decât orice altă învățătură străină și că îl iubim pe aproapele, dorindu-i mântuirea, și tragem semnalul de alarmă că el este în erezie, că se îndepărtează de calea mântuirii și că noi vrem întoarcerea lui și nu pieirea lui, iar ca să nu pierim și noi, până revine la Ortodoxie, nu ne rugăm cu acea persoană, însă stăruim rugându-ne pentru acea persoană.

Așadar, în cazul ereticilor visarioniști împărtășiți cu anii de către cei doi preoți de același cuget cu ei, se impunea întreruperea comuniunii liturgice, spre întoarcerea lor. Asta îi doare acum, că a ajuns cuțitul la os, că nu mai pot sta liniștiți în erezie, cu preoți dispuși să le facă hatârul, ci a ieșit adevărul la iveală.

Dacă nu exista părintele Florin Coman, ușor le era să arunce iar și iar cu piatra în mine. Dar acesta le-a spus adevărul, i-a atenționat cu luni de zile în urmă, în mod repetat, a întrerupt legătura cu visarioniștii nepocăiți și idolatri, adică a fost patristic în atitudine și soluții. De aceea l-a ridicat Hristos acum, de curând, în 2020, la mărturisire, pentru că Hristos nu mai suporta hulele visarioniștilor și împreună-rugăciunea preoților eretici Andrei și Ghervasie cu ei.

Eu niciodată nu am împărtășit vreun visarionist, nici măcar dacă era ucenicul altuia, dacă am știut de înșelarea în care era. Dar nu era cazul, că de mine s-au ferit ca de foc. Nu știau că de ce îți este frică, nu scapi?

Cartea Învățătura Sinoadelor Ecumenice… are trei părți, dar se pare că părintele Andrei nu a citit decât coperta. Un bun început… dar până la concluzii…

Prima parte vorbește despre validitatea Tainelor săvârșite de clericii eretici, dar spre osânda lor, până la judecata lor sinodală.

A doua parte vorbește despre întinarea prin erezie.

A treia parte ia în discuție 7 iconomii din istoria Bisericii, arătând la toate că ele nu se aplică acum, că nu constituie bază pentru mărturisirea ortodoxă actuală.

Și ce au priceput preoții visarioniștilor, adică popii idolești? Că ereticul Chirilă este o victimă? Păi argumentele lui – preluate de la pr. Teodor Zisis – erau chiar cele 7 iconomii care sunt analizate în cartea de mai sus.

Și uite așa, fără să își dea seama, pentru motivul teologic și anti-patristic că nu cunosc dogmatică ortodoxă – de altfel în ultimele luni părintele Andrei m-a sunat de mai multe ori să mă întrebe aspecte din această carte, pentru că nu înțelegea sensul lor ortodox, nu pentru că acesta nu era, ci dimpotrivă, pentru că pregătirea lui teologică teologică, patristică (adică ce a studiat la școală și apoi) este la început de drum. De părintele Ghervasie nu mai spun, că el oricum face cum îl sfătuiește propria minte și duhovnicul, în virtutea „smereniei.”

Acum suntem puși în fața argumentelor de tip ecumenist: adică unii eretici ecumeniști spun că sinodul din Creta (iunie, 2016) nu a fost sinod, căci nu au participat toate Bisericile autocefale, că acolo nu a fost hotărât nimic rău, că oricum nu ne afectează pe noi și tot așa. Acum părintele Andrei &Co vine și spune că nu știa că visarioniștii sunt în erezie, că sunt idolatri, că sunt înșelare, că oricum și dacă ar fi, cei în cauză din zona Buzăului (unde, repet, sunt și mulți ortodocși, care au avut de suferit acum recent din pricina „iubirii” visarioniste) de fapt nu sunt visarioniști. Însă dovezile venite prin părintele Florin, de la fața locului arată că tot ce spune părintele Andrei este minciună și cocoloșire a ereziei și a idolatriei.

În concluzie, modul patristic – recomandat de părintele Sava – este îngrădirea de eretici, ca măsură și dovadă a iubirii de aproapele, iar cancerului eretic și idolatru visarionist i-a venit vremea răsplătirii: așteptăm filmarea cu focul încins cu materialele visarioniste. Până atunci lacrimile și bocetele să și le păstreze fiecare pentru pocăință, nu pentru filmări HD, că pierd vremea de pomană și se fac de râs.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu!

pr. Ciprian Staicu