Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Masonii și Biserica

Cât mai mic, ca un purice, așa cum este acest personaj – trădător al Ortodoxiei și cap de fiară al ecumenismului actual – în fața lui Dumnezeu

Înfricoșător și nemaiauzit! Patriarhul Bartolomeu neagă caracterul absolut și unic al Revelației dumnezeiești!

În 23 septembrie 1998 el a declarat: „Problema principală în înțelegerea și în încrederea reciprocă și în colaborarea dintre cele trei religii monoteiste (creștinism, iudaism și mahomedanism – așa sunt ele numite – toate monoteiste – de către ereticii ecumeniști) este absolutismul sau unicitatea. Adică poziția fiecărei religii că doar ea singură dețină în mod absolut adevărul despre Dumnezeu și despre lume.

Cu toate acestea, pentru că Singur Dumnezeu este Adevărul absolut, din care fiecare om cunoaște aspecte sau laturi ale adevărului (aici este hula din cuvintele patriarhului – n.trad.), de aceea fiecare este dator să își mărturisească, precum filosoful Socrate, neștiința sa (Socrate spunea: eu știu că nu știu nimic – n.trad.) și să fie deschis la părerile celorlalți.

Prin urmare, dificultățile în comunicarea inter-religioasă provin din faptul că fiecare cunoaște pe de o parte aspecte ale adevărului, însă pe acestea le absolutizează și vrea să le impună celuilalt.

Conducătorii religioși au datoria să respingă astfel de absolutizări (aici se transformă din patriarh în torționar al ortodocșilor, ceea ce a făcut apoi pe față la adunarea eretică din Creta, iunie, 2016 – n.trad.). Au exact această îndatorire de a fi exprimat respectul unui om față de credința religioasă și libertatea celuilalt, iar ea (îndatorirea) constituie premiza coexistenței religioase și a bunei colaborări a oamenilor (adică numai prin ecumenism inter-religios oamenii s-ar putea înțelege între ei; de fapt singurii care și-au arătat în istorie ura față de creștini – prigonindu-i și ucigându-i – au fost evreii și musulmanii; creștinii niciodată nu le-au făcut acelora așa ceva, deci argumentul patriarhului Bartolomeu este pură minciună de eretic versat în așa ceva – n.trad.).

Dumnezeu l-a înzestrat pe om cu libertatea voinței și nu Îi place nici impunerea violentă și vicleană a credinței, nici prin anularea libertății omului.

Prin urmare (trage o concluzie din minciuni, la fel de mincinoasă ca și premisele ei – n.trad.), dialogul dintre religiile monoteiste (să fie clar că iudaismul și mahomedanismul nu sunt monoteiste, ci sunt vrăjmașe ale lui Dumnezeu – n.trad.) este singura cale bine-plăcută lui Dumnezeu de mărturisire și de transmitere a adevărului (dacă această gogonată ar fi adevărată, atunci jertfa martirilor și viața mărturisitorilor de Hristos din cele 2.000 de ani de creștinism ce rost ar mai fi avut? – n.trad.).”

(Sursa: revista Ortodoxia, nr. 4 (1998), pp. 749-752)

Comentariu pe site-ul grecesc de unde am luat articolul: „Numai un mason susține relativitatea credinței într-un mod atât de emfatic (apăsat sau pronunțat).”

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2022/09/blog-post_649.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu