Patriarhia și episcopii tac încuviințând complice, diabolic, guvernarea antihristă…
Acatistierul Mare – o carte ortodoxă de mare folos duhovnicesc
Actualizare:
Prin dragostea dvs de Hristos, de Preacurata Fecioară Maria și de Sfinți ne apropiem de finalul stocului tipărit. Vă mulțumim!
Format: A4. Nr. de Acatiste – 144.
Nr. pagini – 944, copertă groasă, cartonată
Din Cuvântul editorului:
a) această carte apare cu binecuvântarea Sfinților ale căror Acatiste le cuprinde;
b) s-a preferat expresia „Pătimirile” Domnului, nu Patimile, pentru a feri cititorul de vreo înțelegere eronată a sensului Răstignirii lui Hristos;
c) Acatistierul Mare este o panoramă a vieții întru sfințenie, la care suntem chemați nu doar spre admirare, ci spre întrupare și spre imitare.
Cei interesați să își procure această carte sunt rugați să trimită mail la adresa ciprioan@yahoo.com sau sms (ori mesaj pe watsapp) la nr. 0740788876.
Slavă lui Dumnezeu pentru toate!
Redacția
„Creștinismul” anti-creștin al fățărniciei ecumeniste…
Cu dedicație pentru săptămâna de spurcăciune ecumenistă care… se apropie… iar.
Marele dogmatist ortodox grec din secolul al XX-lea, pr. prof. dr. Ioannis Romanidis spunea:
„Cred că îi va părea rău diavolului că nu ne place „creștinismul” pe care el îl promovează (adică ecumenismul – n.trad.), însă ce să facem? Nu poate un om credincios să placă diavolului, când el vrea de fapt să Îi placă lui Dumnezeu…
Sfântul Simeon Noul Teolog descrie frumos faptul că uneori satana ajută în „rugăciune” (cea cu ereticii, cu păgânii – n.trad) și în „faptele bune” ale unora…”
ATENȚIE!
În anul 2019 principala cauză a decesurilor în lume (deci locul I) a fost avortul. Peste 42 de milioane de prunci uciși (numai datele oficiale, fără a lua în calcul avorturile nedeclarate și cele săvârșite prin pilule avortive și sterileturi, deci cu siguranță se trece de cifra 100 de milioane). La cifra de 42 de milioane avem 125.000 de copii uciși zilnic. Iar România este pe primul loc în lume. Și în „Mișcarea Ecumenică” să nu uităm că printre cei mai vocali membri, alături de muții „ortodocși” de azi, sunt „preotese lesbiene din Suedia” și alte feministe din categoria: homosexuali, pedofili, agenți pro-avort. Iată ce aduce cu sine trădarea credinței: pierirea neamului.
În Bethleem au fost uciși mii de prunci pentru Hristos, pentru a fi găsit Mesia și a se ostoi furia ucigașă a lui Irod. Azi sunt sfârtecați MILIOANE! Iar Irozi și irodiade sunt, de asemenea, milioane. Singurul lucru pe care îl merităm este mânia Domnului!
Redacția
Hristos – Prietenul nostru
Părintele Tadei de la Vitovița (Serbia), un Sfânt contemporan, spunea:
„Astăzi lumea Îl invocă în rugăciune puțin pe Domnul. Lumea se ocupă doar de sinele său. Uneori necazurile prin care trecem ne obligă să căutăm sensul lor mai adânc în noi. Fără nefericire (încercare, ispită) nu prea mai există adorare a lui Dumnezeu de către noi (adică de obicei omul își aduce aminte de Domnul numai la necazuri) și iarăși ne dăm seama că flacăra credinței se păstrează cu greu, pentru că diferite vânturi ale lumii suflă să o stingă.
Cu toate că, am spune, ne-am îndepărtat mult de Domnul, totuși mai sunt mulți oameni care stau rugători înaintea lui Dumnezeu, iar ei ne reprezintă și se roagă continuu Domnului pentru noi, ca El să ne scape de această situație grea, căci întreaga lume s-a ridicat împotriva noastră, dar noi nu avem prieteni printre oameni. Atunci Domnul va fi pentru noi prieten și reprezentant. Așa cum vedem, nu avem prieteni printre oameni.”
Iar Sfântul Porfirie Kavsokalivitul zicea:
„Are grijă Dumnezeu de noi! Atunci când nu mai ai nicio nădejde, El îți trimite ceva ce nu te aștepți… este de ajuns să crezi în El și să Îl iubești. Căci și El ne iubește și are grijă de noi, așa cum face un tată cu fiii lui.”
De asemenea, scriitorul grec Alexandros Papadiamandis (1851-1911), unul dintre cei mai iubiți poeți greci, supranumit pentru iubirea lui față de Biserică și de oameni: „călugăr în lume” (era în stare și hainele de pe el să le dea celor săraci) spunea în chip atât de minunat:
„Eu îmi voi purta crucea întotdeauna. Și dacă nu mai pot să o port (în spate), măcar o să o târăsc după mine. Pentru că nu vreau să îmi pierd crucea. Vreau să aflu (am parte de) mila lui Hristos și mântuirea și Împărăția Lui.”
traducere din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Întru propovăduirea Evangheliei Cuvântului dumnezeiesc
ANUNȚ
Cu ajutorul lui Dumnezeu se împlinesc deja doi ani de când – la cererea credincioșilor – am înregistrat și oferit online predicile rostite în duminicile și sărbătorile de peste an. Am acoperit cam toate temele importante, am analizat pericopa evanghelică și apostolică a zilei respective și am încercat să îndemn a ne hrăni cu toții din tezaurul ermineutic omiletic și dogmatic al Sfinților Părinți.
Nădăjduiesc că măcar unui suflet i-a fost de folos ceva din cele spuse, spre mântuire și spre a-L iubi tot mai mult pe Dumnezeu.
Cel puțin pentru anul în curs – 2020 – voi întrerupe aceste înregistrări, pentru a nu repeta cele spuse deja sau a sminti pe cineva. Bucuria cuvântului de învățătură va fi însă împreunată cu rugăciunea liturgică, încercând să abordez analitic cărți întregi din Noul Testament, pas cu pas, interpretate strict de Sfinții Părinți.
Cei interesați găsesc pe acest site (prin căutarea în arhiva lui, apăsând pe butonul „search” din dreapta sus a paginii principale a site-ului) sau pe site-ul romanortodox.info sau pe canalul de youtube al lui Alexandru Grigoraș aceste peste 150 de predici, rostite spre slava lui Dumnezeu. Ele pot fi reascultate de cine și când vrea. Sau puteți să vă hrăniți cu cuvântul de învățătură al altor părinții mărturisitori ortodocși sau direct din tezaurul omiletic patristic. Fiecare face cum îl îndeamnă conștiința, important este să fie și să rămână ortodox.
Pe acest site niciodată nu s-au făcut calcule de audiență, număr de vizualizări etc, pentru că acele lucruri țin – duhovnicește vorbind – doar de slava deșartă.
Până la praznicul Învierii Domnului nostru Iisus Hristos (19 aprilie 2020) nădăjduiesc să fie finalizate și tipărite două lucrări pentru care este nevoie de efort îndelungat:
a) „Învățătura Sinoadelor Ecumenice despre întinarea prin erezie și despre validitatea Tainelor”, scrisă de părinții aghioriți contemporani;
b) o carte de predici, format B5 (aproximativ 100 de predici din cele rostite în perioada 2017-2019), cu titlul: „Întru slava Domnului nostru Iisus Hristos – Capul Bisericii. Predici ortodoxe”, la transcrierea cărora au muncit o echipă întreagă de binevoitori ortodocși;
Ambele vor apare sub egida Asociației „Prietenii Sfântului Efrem cel Nou.”
Acest site însă va continua, cu mila lui Hristos, să ofere fără întrerupere, în măsura timpului disponibil, informații actuale despre subiectele care ne interesează pentru mântuirea în Hristos.
Îmi cer iertare dacă am supărat sau am smintit pe cineva cu ceva și nădăjduiesc ca ucenicia prin hrănirea din izvoarele patristice ale Ortodoxiei să ne fie de folos nouă tuturor.
Cu respect și dragoste pentru toți ortodocșii,
adică cei îngrădiți de panerezia ecumenistă,
pr. Ciprian Staicu
Sfântul Ierarh Teofan Zăvorâtul (6 ianuarie 1891)
Datorită faptului că a trecut la cele veșnice în ziua Arătării Domnului (Boboteaza), prăznuirea lui ca Sfânt se face în data de 10 ianuarie.
Acatistul Sf. Teofan Zavoratul
Racla cu Sfintele lui moaște:
Să avem parte de rugăciunile lui și de binecuvântarea sa de mare nevoitor al Ortodoxiei și slujitor al Sfintei și Dumnezeieștii Liturghii!
Redacția
Noaptea minții… naște monștri, spunea cineva. Acum legalismul fariseist naște… erezie
(Imaginea este preluată direct de pe site-ul care prezintă cele de mai jos)
Grecii spuneau în urmă cu câteva zile că: „nu vă faceți griji, va găsi mitropolitul Serafim de Pireu un mod de a-și explica totala adeziune la acțiunile schismatice ale arhiepiscopului Ieronim.”
Și iată… evrika (am găsit); luați o aspirină, un loc pe scaun, țineți-vă bine, nu vă mâhniți peste măsură, căci urmează o echilibristică ecumenistă la mare înălțime.
Așadar, s-a emis un anunț oficial al Mitropoliei de Pireu, în data de 9 ianuarie 2020. Remarcăm faptul că mitropolitul Serafim are două coordonate actuale ale „luptei” sale pentru … ce crede el că este ortodoxie:
a) emite comunicate oficiale, nu stă de vorbă cu nimeni, nu răspunde la întrebări, ci dă comanda și apare comunicatul (nu degeaba de profesie a fost jurist, este obișnuit cu hotărârile judecătorești care nu se discută, ci se execută);
b) face ce îl taie capul, pe principiul: lasă că după aceea le închid eu gura tuturor, că sunt inteligent, știu să manipulez cuvintele și îi las fără replică pe potrivnici.
(Poză preluată tot de pe site-ul gazdă care prezintă comunicatul în discuție)
Iată, așadar, ideile principale ale comunicatului (nu îl traduc integral, că am nevoie atunci și eu de… o cutie de aspirine):
1. „Preocuparea cu Dreptul Canonic necesită multe cunoștințe, nu este de ajuns doar râvna, ci este nevoie de luminare de la Duhul Sfânt, de cunoașterea teologiei ortodoxe, de o viață lipsită de patimi etc.”
Răspuns ortodox: a început cu a spune adevărul, cu toate că se simte din primul rând că raportarea este de sus în jos: ce știți voi, cine sunteți voi… mai bine ați tăcea!
2. „Arhiepiscopul Ieronim l-a pomenit de Bobotează pe așa-zisul mitropolit Epifanie al Kievului…, pomenire pe care arhiepiscopul o face la fiecare slujbă, din data de 12 octombrie 2019.”
Răspuns ortodox: deci arhiepiscopul Ieronim a pomenit, nu mitropolitul Serafim… Măi să fie, dar unde era mitropolitul? În altar, cu el. S-a opus juristul-mitropolit la pomenirea unui schismatic (nu oricare, ci unul de fapt nehirotonit, adică un mirean)? Nu, ci l-a gratulat pe arhiepiscop cu laude… chiar inventând pomeniri liturgice (pe care le-am analizat în alt articol).
3. Acum începe să se laude, în calitate de jurist al Sinodului grec și secretar al lui:
a) a condamnat (prin vorbe) sinodul din Creta;
b) a condamnat ecumenismul inter-creștin și inter-religios;
c) din 2018 s-a ridicat împotriva acordării autocefaliei schismaticilor mireni din Ucraina, cu „tot respectul și dragostea” anunțând apoi în scris Patriarhia Ecumenică de faptul că aceasta a încălcat canoane ale Sfinților Părinți (în special de la Sinodul al IV-lea Ecumenic), adică le-a interpretat greșit; a cerut în scris întrunirea Sinodului Greciei pentru a se pronunța în legătură cu problema ucraineană;
d) mitropolitul Serafim îl recunoaște drept mitropolit canonic unic al Kievului doar pe mitropolitul Onufrie, iar adunarea celor din jurul lui Epifanie o consideră o schismă.
Iată câte lucruri bune a făcut. Cinste lui, cu adevărat!
Dar apoi o întoarce… ca la Ploiești, de stai și de minunezi cum de la un paragraf la altul să treacă un om de la adevăr la minciună? A, am uitat, așa fac ereticii!
4. „Acordarea autocefaliei ucrainene este invalidă, dar devreme ce Patriarhia Ecumenică are dreptul de a lega și dezlega, ca Biserică locală, hotărârile ei nu sunt… inexistente. Aceasta înseamnă că nimeni nu le poate refuza, ci pot fi schimbate doar de un Sinod Panortodox. Nici nu se pune problema întreruperii comuniunii dintre mitropolitul Serafim și Patriarhia Ecumenică sau arhiepiscopul Ieronim. Problema din Ucraina este una de administrație, nu de dogmă, așa că nu se aplică aici Canonul 15 al Sinodului I-II Constantinopol. Credincioșii să aibă răbdare, un Sinod Panortodox le va rezolva pe toate, până atunci lucrurile rămân așa cum sunt. Mitropolitul Serafim nu poate să îi impună ceva arhiepiscopului Ieronim, nici nu are autoritatea de a întrerupe comuniunea cu el.”
Răspuns ortodox:
a) omul acesta – mitropolitul Serafim de Pireu – nu este ortodox, asta este clar. Problema din Ucraina ar fi una de administrație dacă ar fi vorba de două turme ortodoxe, cu ierarhie proprie, care însă din anumite motive administrative nu sunt acum în comuniune una cu alta (s-a mai întâmplat în istorie, de exemplu prin schisma ignatiană, în vremea Sfântului Fotie cel Mare). Dar în Ucraina avem pe de o parte mitropolia canonică a lui Onufrie, iar pe de alta avem o adunătură de mireni, nehirotoniți de nimeni, căci cel care i-a „făcut clerici” fusese caterisit și anatematizat de Patriarhia Rusă cu ani în urmă, fapt recunoscut atunci de absolut toate Bisericile Ortodoxe locale, inclusiv de Patriarhia Ecumenică;
b) Sfântul Luca al Crimeii, arhiepiscop de Simferopol, a avut și el o problemă cu niște schismatici – așa numita „Biserică vie” – în vremea lui. Ce a făcut? Le-a spus credincioșilor să nu fie în comuniune cu schismaticii, nici cu cei care îi acceptau pe aceștia. Clar, nu?
c) chiar dacă ar fi doar o problemă „administrativă” în Ucraina, întrebarea este: acolo s-a produs sau nu schismă? Oare nu sunt zeci de cazuri în care schismaticii vin cu topoare, flexuri, bâte și iau cu sila în stăpânire lăcașurile parohiilor aflate sub jurisdicția mitopolitului Onufrie? Da sau ba? Da, căci sunt zeci de filmări video care arată negru pe alb (chiar color) că așa este;
d) să așteptăm un Sinod Panortodox și până atunci… ne facem că plouă? Când, în istoria Bisericii, s-a întrunit vreun Sinod Ecumenic atâta vreme cât toți acționau și se comportau ca și cum nu există nicio problemă? Păi dacă nu este nicio problemă, ce să facă Sinodul? Poze de grup?
e) mitropolitul Serafim se crede – ca mulți alți pseudo-ierarhi ecumeniști – papă la el în eparhie. Sub această aură ce se ascunde? Lașitatea de a mărturisi ortodox. Nu este așa greu de înțeles pentru cine are neuroni activi în cavitatea craniană;
f) este evident că fariseii din vremea Mântuitorului, care L-au răstignit pe Acesta, pot lua liniștiți lecții de la fariseii ecumeniști de azi;
g) de ce mai există Sfinte Canoane? Dacă apare o problemă ea se rezolvă aplicând aceste Canoane, nu așteptând un Sinod Panortodox (pe care, apropo, Patriarhia Ecumenică nu îl va accepta niciodată, căci ea organizează, începând cu anul 2016 încoace… numai sinoade ecumeniste, sub adumbrirea .C.I.A. și a Vaticanului, desigur în calitate de invitați și observatori);
h) mitropolitul Serafim de Pireu vorbește despre „acțiuni valide și invalide, existente și inexistente”, încercând să demonstreze că acțiunile în Ucraina ale Patriarhiei Ecumenice sunt invalide din punct de vedere canonic, dar nu sunt inexistente, căci Patriarhia nu a fost condamnată de vreun Sinod. Și atunci… facem ascultare de Patriarhie sau, cum spunea un pseudo-ierarh român ecumenist: „dacă eu mă duc și vă duc în iad, voi trebuie să faceți ascultare de mine”; Clar?
i) viclenia supremă unde este? Că mitropolitul Serafim spune că la un moment dat „faptele vor fi luate la cunoștință de un Sinod Panortodox și vor fi condamnate”, adică cel mult vor fi condamnate faptele, dar inițiatorii, săvârșitorii lor scapă basma curată. Mai pe românește: mai are puțin și nu numai că îl scoate pe patriarhul ecumenic Bartolomeu ca ortodox (care poate că „a greșit”, doar omenește, și doar ceva fără gravitate, o problemă administrativă), dar chiar și „apărător al Ortodoxiei” și chiar „sfânt” (cum este considerat la Marea Lavră, în Athos, unde principiul „ascultării” a dus la ideea: „mai bine și în iad cu Bartolomeu decât în rai fără el”).
În concluzie, comunicatul mitropolitului de Pireu îl arată pe acesta în adevărata lui „splendoare” actuală și „personalitate juridică”: un pseudo-episcop ecumenist și un schismatic lipsit de orice scrupule, dar cu gura mare (cum le „șade bine” tuturor fanilor lui, din Grecia și nu numai).
Sursa – https://tasthyras.wordpress.com/2020/01/09/%ce%bd%ce%bf%ce%bc%ce%bf-%ce%ba%ce%b1%ce%bd%ce%bf%ce%bd%ce%b9%ce%ba%cf%8c-%ce%b4%ce%bf%cf%8d%ce%bb%ce%b5%ce%bc%ce%b1-%ce%b1%cf%80%cf%8c-%cf%84%ce%b7%ce%bd-%ce%b9-%ce%bc-%cf%80%ce%b5%ce%b9/
traducere din limba greacă și
răspunsuri ortodoxe de
pr. Ciprian Staicu
Nota 1: și ce bine… le mai spunea odată mitropolitul Serafim de Pireu:
Dar acum a ajuns un schismatic fariseist, inventator de erezii în sprijinul ecumenismului contemporan, învățând oamenii exact opusul teologiei patristice și al Dreptului Canonic al Ortodoxiei. Domnul să îi dea pocăință (…nu scaunul de arhiepiscop al Atenei)!
Nu avem nicio comuniune ecleziastică cu mitropolitul Serafim de Pireu, nici cu cei aflați în comuniune cu el, pentru că este schismatic-fan al Patriarhiei Ecumenice și eretic ecumenist, măsluind învățătura ortodoxă despre Biserica lui Hristos!
Nota 2: De multișor nu s-a mai auzit niciun cuvințel sau vreun cuvânt scris despre schisma ucraineană din partea angajatului mitropoliei de Pireu, un cunoscut blogger-cleric român (știți la cine mă refer). Este și normal, că doar nu era să se trezească, precum pr. Anghelos, dat afară de la o zi la alta pentru că a îndrăznit… să gândească. Așa că din comportament de piranha la adresa ortodocșilor (adică a celor care au întrerupt comuniunea cu ereticii) acum probabil că s-a metamorfozat în delfin și face tumbe vesele în apele portului Pireu, spre bucuria pseudo-ierarhului său ecumenist și schismatic. Cu așa echipă cetatea Atenei este la adăpost, ferită … de Ortodoxie.
