Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Fain este în Georgia…!

Azi, la Sfânta Liturghie, în catedrala din Tbilisi:

Între timp grecii se pregătesc de… Paști, chiar dacă la sfârșitul lui… mai. Poate…

„Veniți de luați lumină!” (scrie mai sus)

Redacția

Statornicia noastră în cele bineplăcute lui Dumnezeu face din noi ortodocși adevărați…

S-a dus frumusețea trupească și a rămas… fecioria Duhului:

Sursă pentru elemente din predică (despre „promisiunea” mitropolitului Marcu al insulei Hios despre Liturghia cu… 86 de Sfinte Potire și Sfinte Discuri): https://www.romfea.gr/ieres-mitropoleis/36265-i-uposxesi-xiou-markou-gia-theia-leitourgia-me-86-agia-diskopotira

Redacția

„Mare este numele Sfintei Treimi” (episodul 2 al campaniei nădejdii ortodoxe)

„Precum simt, așa scriu… Nici mai mult, nici mai puțin. Acesta este adevărul…”

Gheron Sava Lavriotul (Insula Creta, 4 aprilie 2020)

„Părinte Ciprian, blagosloviți!

Aș vrea cu ocazia acestor zile de post și din pricina tuturor acestor încercări prin care trecem și vom mai trece să fac o mărturisire de suflet, să exprim ceea ce, în calitate de părinți aghioriți, noi avem în inima noastră față de voi toți, de care din pricina împrejurărilor nu putem să ne aflăm și fizic aproape de voi.

Slavă, de nenumărate ori slavă trebuie să înălțăm în fiecare zi, ceas și clipă Domnului nostru Iisus Hristos, pentru dragostea Lui pentru noi toți, pentru bunăvoința Lui, pentru marea Lui milă, pentru Jertfa Lui pe Cruce, pentru Învierea Lui (această mare sărbătoare, pe care acum ereticii ecumeniști o mută), pentru mântuirea pe care ne-o oferă în dar, cu toate că suntem nevrednici de ea, orice luptă duhovnicească am duce.

Toată suflarea să laude pe Domnul. Ce vom putea da Domnului pentru toate câte ne-a dat nouă? Și viața să ne-o dăm, nimic nu vom reuși să Îi dăm în schimb pentru mila Lui. Și ce zic viața noastră? Și mii de vieți, nenumărate vieți de am avea (deși în realitate avem una singură aici pe pământ – n.trad.), nu am putea să răsplătim cu ceva Preadulcelui nostru Iisus, Iubitul nostru Mire ceresc, pentru cele ce ni le dă în fiecare zi.

Însă aș vrea în mod personal să Îi mulțumesc și încă pentru ceva, care este un lucru mare și important. În urmă cu aproape 4 ani, în octombrie 2016, am venit pentru prima oară în România și în 8 zile am avut șapte conferințe-omilii. A fost începutul unei lupte care a continuat fără întrerupere până azi. Atunci ne-am cunoscut prima dată. De atunci ne-am cunoscut cu atâția preoți și monahi, cu atâtea monahii și s-a creat o legătură de iubire creștină nespus de mare. Desigur, de multe ori au existat greutăți, interpretări greșite și controverse, însă cu ajutorul lui Dumnezeu astăzi, după atâtea situații grele prin care am trecut, suntem uniți în iubirea lui Hristos și în lupta pentru credința noastră ortodoxă, împotriva panereziei demonice a ecumenismului, a antihristului, a masoneriei și în general a ereziilor care luptă împotriva Bisericii noastre.

Îi mulțumesc lui Dumnezeu din adâncul sufletului meu că te-am cunoscut pe tine, părinte Ciprian, și pe familia ta, că i-am cunoscut pe atâția preoți, pe iubitul meu frate și părinte Antonie, pe care l-am și tuns în schima monahală și pe cuvioasa monahie Ecaterina și pe iubita ei obște, pe părintele Elefterie Tărcuță, pe părintele Antim cu obștea lui, pe părintele Ieronim cu obștea, pe părintele Spiridon și pe părintele Xenofont, pe părintele Andrei și pe părintele Vasile, pe părintele Ioan, care a slujit în Italia, pe părinții Ghervasie și Lavrentie, pe monahiile Daria, Leontia, Eupraxia, Maximiliana și pe obștea lor și pe atâtea alte maici mărturisitoare și pe toți ceilalți părinți pe care îi nedreptățesc acum fără să vreau, că nu le mai amintesc aici numele. dar pentru care mă rog ÎN FIECARE ZI, pentru voi toți.

I-am cunoscut de asemenea și pe atâția mireni, a căror evlavie depășește de multe ori așteptările noastre și ne face să ne lăudăm în Domnul, cum spunea Sfântul Apostol Pavel, că există astfel de creștini. Și cu adevărat Îl slăvesc pe Dumnezeu că v-am cunoscut pe voi toți, care sunteți robi vrednici și adevărați ai lui Hristos și mă bucur că existați. Ne dați bucurie și putere și numai prin faptul că existați.

Iar noi, părinții aghioriți, la rândul nostru vă promitem că atâta vreme cât Domnul ne dă putere și cât ne vor permite puterile, întotdeauna cu ajutorul lui Hristos, ne vom ruga întotdeauna Domnului și Preasfintei Lui Mame să vă apere de tot răul și în Ziua Judecății să vă aflați de-a dreapta Lui, împărățind împreună cu El în veci. Și până atunci să ne aflăm alături de voi în continuare în lupta împotriva panereziei ecumenismului.

Îi mulțumim lui Hristos că ne avem unul pe altul și că împreună înaintăm în lupta aceasta pentru mântuirea sufletului nostru, împotriva noii ordini mondiale a antihristului și a masoneriei și Îi mulțumim că luăm putere între noi, unul de la celălalt. Acesta este un lucru minunat, pe care de multe ori nu îl înțelegem și nu îl apreciem.

Și către toți frații români pe care nu i-am menționat cu numele, dar ei toți se știu cine sunt, aș vrea să spun și acest ultim lucru: Îi mulțumesc lui Hristos și vouă că existați și că suntem membrii ai Bisericii lui Hristos.

Μare este numele Sfintei Treimi!

„Ortodoxia nu este doar o instituție lumească condusă de patriarhi, de episcopi și de preoți, care au o slujire în Biserica ce se numește în mod oficial Ortodoxă. Ortodoxia este „Trupul tainic al lui Hristos,”, al cărei Cap este Hristos Însuși. „Porțile iadului” nu vor birui Biserica, însă așa cum se vede din istoria bisericească, ele au biruit și desigur pot să biruiască pe cei ce se consideră pe sine ca stâlpi ai Bisericii.

Este adevărat că Biserica nu poate să se îndepărteze cu totul de lume, pentru că oamenii care vin la ea trăiesc încă pe pământ și prin urmare elementul „pământesc”, în legătura și în organizarea lui exterioară, este inevitabil. Totuși, cu cât există mai puțin element „pământesc” în Biserică, cu atât mai mult ea slujește scopurilor ei veșnice. În orice caz, acest element „pământesc” nu trebuie să ascundă sau să supună elementul „curat” duhovnicesc – adică aspectul mântuirii sufletului, calea lui spre viața veșnică, de dragul căruia Biserica a fost întemeiată și există.” (Arhiepiscopul Averchie de Jordanville, din diaspora rusească)

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Campania „Sunt sănătos, mulțumesc Domnului!” – Episodul I

Preambul sau introducere

Este aproape miezul nopții, așa arată ceasul de pe birou, dar și ceasul istoriei. Mi-a venit o idee. Nu știu dacă este bună sau rea, dar dacă este de la Dumnezeu, va dăinui. Dacă nu, se va stinge. Doamne, facă-se voia Ta!

Ieri o doctoriță mi-a trimis un articol despre un subiect foarte straniu: un anumit efect numit nocebo (opusul lui placebo), prin care „dacă cineva pe care îl validezi cu încredere într un domeniu îți face un pronostic în acel domeniu te vei comporta ca și cum ceea ce spune e cert și indestructibil. Dacă un oncolog îți spune ca în 2 luni mori și tu crezi absolut în cuvântul lui, vei muri în 2 luni. Până la 47% dintr-o populație poate dezvolta efect nocebo.”

Adică, precum spune românul, de ce ți-e frică nu scapi, mai mult, chiar te poate omorî cu zile. Așa că, fiind slujitorul lui Hristos, m-am gândit că nu întâmplător a ajuns la mine această informație, așa că inițiez Campania „Sunt sănătos, mulțumesc Domnului!”, în această seară, după săvârșirea Deniei Acatistului Buneivestiri.

Ar mai fi de spus două lucruri aici: dacă cineva vrea să contribuie cu o mărturie, cu ceva ziditor, ortodox, vă rog să trimiteți mail la adresa ciprioan@yahoo.com. Vreau să subliniez că scopul acestei campanii este să ni-l dea jos pe satana din cârcă – s-a cam cocoțat la mulți în spinare și nu este bine. Nu voi sta să verific câți citesc episoadele acestei Campanii, nu rating-ul mă interesează (niciodată nu am făcut-o), ci să îi dăm una în țeastă vrăjmașului.

Episoadele sunt scurte și la obiect, sperăm. Dacă va da Domnul har poate strângem material să facem apoi o carte cu acest nume, să nu uităm în viitor că nu ne-am lăsat învinși nici de boală, nici de frică, nici de necredință. Frumos ar fi să aibă 365 de capitolașe (ca să fie fiecare zi din an pusă sub ocrotirea sau înrâurirea unui anume concept sau Sfânt sau orice este ziditor este mântuire). Doamne ajută!

Episodul I

La picioarele Maicii Domnului, dar și în brațele ei

Au fost mulți oameni care ar fi ajuns în iad fără mijlocirea Maicii Domnului. Ea este cea care ne iubește – dintre oameni – cel mai mult. Doar Fiul ei, Dumnezeu-Omul, o întrece în iubire, însă adesea la rugămințile Maicii Lui se milostivește spre cei care Lui îi întorc fața prin păcate și fărădelegi sau care nu se pocăiesc curat pentru păcatele lor și îi prinde așa ceasul morții. Mult poate rugăciunea Maicii spre îmblânzirea Stăpânului…

Cum să nu fii sănătos când ai o asemenea Mamă, care este Mama ortodocșilor? Cum să nu fii plin de nădejde, când ea este cu adevărat „podul care îi trece pe cei credincioși de pe pământ la cer?”

Pe mine Maica Domnului m-a salvat de 5 ori de la moarte (prin accidente), mi-a fost alături fără întrerupere și m-a mustrat cu blândețe – prin oameni, nu prin minuni – atunci când m-am arătat nevrednic de iubirea ei.

O fetiță orfană – caz real din Franța, la sfârșitul anilor΄90 ai secolului trecut – s-a rugat Maicii Domnului să fie și mama ei. I s-a arătat Preacurata în vis și i-a spus că acceptă cu bucurie, dar și cu o condiție: să fie și ea cu adevărat fetița ei (adică să trăiască ortodox, curat, ținând poruncile lui Dumnezeu).

Sfântul Paisie Aghioritul spunea că îi venea să sărute orice purta pe sine numele Maicii Domnului, chiar și o simplă bucată de hârtie. Se înțelege că nu ar fi putut arunca niciodată la gunoi o hârtiuță pe care era trecut, printre altele, și numele Fecioarei Maria.

Măicuță Sfântă, știm că te rogi pentru noi. Suntem siguri 100% de aceasta. Nu cerem neapărat vindecare de boli, ci vindecare de patimi, nu cerem viață trăită în desfătare, ci cruce și jertfă pentru iubirea Fiului tău. Ne supunem voii lui Dumnezeu, mai presus de orice pentru că știm că El ne iubește. Iar tu, Preacurată Născătoare de Dumnezeu, ești cea mai frumoasă – din toate punctele de vedere – expresie întrupată și smerită a iubirii Lui.

Slavă lui Hristos pentru toate!

pr. Ciprian Staicu