Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pr. Ciprian Staicu – Scrisoare pentru un nou termen de judecată în Consistoriul Eparhial

Aceasta este o sinteză a scrisorii trimise ieri, 1 ianuarie 2017, Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei, referitoare la citația primită pentru prezentarea în Consistoriul Eparhial în data de 10 ianuarie 2017, ora 10, la sediul Episcopiei din Miercurea-Ciuc.

citatie-pr-ciprian-ptr-10-ianuarie-2017

Subsemnatul, pr. Ciprian-Ioan Staicu, slujitor al Mântuitorului nostru Iisus Hristos, Cel prigonit de ierarhii care au semnat hotărârile eretice din Creta și de cei de același gând cu ei, Vă scriu aceste rânduri pentru ca în această primă zi a anului 2017 să Vă doresc multă sănătate, bucurii duhovnicești și arhierie îndelungată, întru Adevărul lui Hristos și în ascultare de Sfinții Părinți ai Bisericii, știind că sunteți un om cu o îndelungată experiență duhovnicească, dobândită în duhul autenticului monahism ortodox.

Vă cer iertare pentru tot ce V-am greșit vreodată și Vă mulțumesc pentru păcatele pe care, ca duhovnic, mi le-ați iertat înaintea lui Hristos. Îmi pare rău că lupta antiecumenistă pe care o duc ne-a aflat pe baricade deocamdată diferite, însă nădăjduiesc să trăim în adevărul Sfintei Ortodoxii și să ne mântuim.

De asemenea, vin înaintea Preasfinției Voastre cu o umilă rugăminte: a-mi acorda un nou termen pentru înfățișarea în fața Consistoriului Eparhial, din următoarele motive:

  1. Înștiințarea nr. 1687, emisă la Centrul Eparhial în data de 12 decembrie 2016, eu am primit-o spre semnare doar în seara zilei de 29 decembrie 2016, fiind privat în mod nedrept de peste două săptămâni (mai exact 17 zile) pentru a-mi pregăti apărarea; faptul că aceasta a fost emisă cu atât de mult timp în urmă mă dezavantajează, lipsindu-mă de posibilitatea ca doar în 5 zile să fac rost de scrisori de intenție din partea martorilor mei la proces. Așadar, consider că am fost nedreptățit prin această informare tardivă și cer un termen care să fie, conform Regulamentului B.O.R., de aproape 30 de zile, nu de 10, așa cum am primit.
  2. În citația primită nu sunt specificate exact acuzațiile, deci mi se refuză dreptul la o apărare coerentă și exactă. Ca la orice proces, mai ales la unul bisericesc, unde – conform Regulamentului instanțelor de judecată, acuzatul vorbește primul (vezi art. 137), trebuie să știu exact care sunt acuzațiile, nu mă pot prezenta doar pentru a fi interogat și a se găsi ”pe loc” vreo acuzație. De asemenea, conform art. 138, nu pot fi discutate – de nici o parte din proces – alte probleme decât cele din citație, care nu există. Eu voi avea, cu ajutorul lui Dumnezeu, apărători din Sfântul Munte Athos, din Grecia continentală și din România, oameni de înaltă ținută duhovnicească și teologică, deci pretind ca să știu clar care sunt capetele de acuzare și ce anume din legislația B.O.R. am încălcat;
  3. După cum am menționat, apărătorii mei vor fi posibil și părinți athoniți, ori în data de 10 ianuarie ei se află în perioada de sărbătoare dintre Nașterea Domnului și praznicul Sfântului Vasile cel Mare. De aceea vă rog să îmi acordați un nou termen, dacă se poate la finele lunii ianuarie 2017. Nu mă tem de proces, dar vreau să fie drept;
  4. Afirmațiile Preasfinției Voastre făcute la catedrala-paraclis din Sf. Gheorghe, în data de 11 decembrie 2016, în prezența a sute de credincioși-martori, conform căreia, citez: ”atâta vreme cât eu sunt episcop aici, în Covasna și Harghita, părintele Ciprian Staicu nu va mai fi preot” este de o gravitate extremă, fiind de fapt o antepronunțare împotriva mea și punând o presiune fantastic de mare asupra membrilor Consitoriului Eparhial. Cum mă pot eu oare prezenta în fața Consitoriului Eparhial, când imparțialitatea acestuia, absolut obligatorie, conform legii, este anulată de afirmațiile grave ale Preasfinției Voastre?

În concluzie, cu tot respectul Vă solicit acordarea unui nou termen de judecată și precizarea acuzațiilor, precum și alcătuirea unui Consistoriu cu membrii care să cunoască foarte bine teologie ortodoxă, pentru a nu se face de râs în fața martorilor, precum și a lui Dumnezeu, Atotștiutorul și Izvorul Adevărului.

Aștept cu nădejde un răspuns pe mail, dacă binevoiți, iar dacă mi se va refuza cererea legitimă expusă mai sus, nu mă voi prezenta la un proces care suferă de viciu de procedură, ci voi apela la ajutorul Sfântului Sinod.

Îmi rezerv dreptul ca, la sfatul părintelui Iulian Prodromitul, să mă prezint la judecată alături de poporul ortodox care dorește să mă susțină, pentru a avea o șansă de imparțialitate a procesului. Aș fi cerut strămutarea cauzei în altă parte, datorită declarațiilor Preasfinției Voastre din 11 decembrie 2016, menționate mai sus, însă legislația bisericească nu cuprinde această opțiune, existentă doar în dreptul civil.

Cu respect,

pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Preasfinției Sale,

Preasfințitului Andrei, Episcopul Covasnei și Harghitei

Dar de SUS – Măicuța Domnului ne spune: ”Eu sunt cu voi și nimeni nu poate sta împotriva voastră și a Fiului meu!”

maica-domnului-athos

Sinaxa Părinților din Sfântul Munte Athos care au întrerupt pomenirea patriarhului Bartolomeu

Iubiți părinți, monahi, monahii și mireni ai binecuvântatei Biserici Ortodoxe Române,

Cu multă bucurie în suflet am aflat de râvna și dragostea voastră pentru Dumnezeu și pentru Biserica Sa cea Sfântă, pe care “nici porțile iadului nu o vor birui”. Râvna și dragostea aceasta sunt bineplăcute înaintea Domnului Hristos dacă sunt unite cu smerenia cugetului.

Având în vedere că “Sinaxa de la Volos” nu a putut sprijini în mod direct pe părinții mărturisitori care au oprit pomenirea, având în vedere ca mulți din Sinaxă nu au întrerupt pomenirea, noi părinții aghioriți sprijinim și încurajăm oprirea pomenirii pe care ați făcut-o.

Scopul opririi pomenirii nu este de a ne îngrădi în scop egoist și de a ne “autosalva” din prăpastia ecumenismului, pentru că dacă ar fi așa, am fi mai de plâns decât ecumeniștii relativiști, care sunt înșelați de șarpele cel vechi. Părintii care au întrerupt pomenirea trebuie să fie cu teamă și cu cutremur mare de a nu greși, de a nu duce suflete pe calea unei extreme, a unei rătăciri, ca nu cumva oprirea pomenirii să fi fost mânată de patimi omenești. Iar acest lucru se observă atunci când frații se mânie și nu au ajuns la maturitatea duhovnicească de a înțelege că oprirea pomenirii nu este un scop în sine, ci un mijloc pe care Sfinții Părinți l-au folosit întotdeauna ca metodă de eradicare a ereziei, punând presiune pe Sinoade și pe episcopi pentru a se lepăda de erezia respectivă.

În prezent avem o erezie cutremurătoare, care nu este doar o erezie hristologică sau pnevmatologică sau antitrinitară, ci le cuprinde pe toate în noua erezie a ecumenismului. Ecumenismul este o erezie eclesiologică în principal, prin care se atacă însăși ființa Bisericii, vorbindu-se de ajungerea la unitate fără a se mai pomeni despre eretici. În ecumenism se vorbește despre o Biserică “extra muros” (în afara Bisericii), inversându-se definiția Sfântului Ciprian (în afara Bisericii nu există mântuire) în Declarația de la Toronto, astfel încât, după noua gândire ecumenistă, “în afara Bisericii se găsește Biserica”.

În textele sinodului din Creta, în chip viclean s-au introdus învățături diplomatice și schizofrenice, amețitoare, făcute special pentru a induce în eroare, neclare, lipsite de acrivie teologică și înglobând toate teoriile ecumeniste: teologia baptismală, teologia euharistică, teologia ramurilor și toate celelalte teorii eretice, denumirea istorică de “biserici” pentru eretici, dar mai ales acceptarea așa-zisului dialog catastrofal pe platforma eretica numită “Consiliul Mondial al Bisericilor”.

În fața acestei ofensive împotriva eclesiologiei ortodoxe, care vine oficial cu “Sinodul din Creta”, ierarhii Bisericii voastre, deși au avut o poziție ortodoxă în cadrul discuțiilor din Kolimbari, totuși au cedat, și Vai! Au semnat documentele eretice cu toții. Și nu numai atât, ar fi avut șansa ca în Sinodul Bisericii Locale de la București să fi respins sinodal ceea ce au semnat.

Am citit inițial cu oarecare bucurie traducerea în limba greacă a hotărârii Bisericii Ortodoxe Române, anume că textele trebuie “să fie explicitate, să fie respinse în parte sau dezvoltate de către un viitor Sinod Panortodox. Explicitarea acestora (…) nu trebuie realizată sub presiunea timpului, ci, în cazul în care nu există un consens panortodox, ele trebuie amânate și perfecționate, până când se va realiza un consens” (Basilica.ro).

Ulterior însă am aflat că termenul în limba romană era “nuanțate”, în nici un caz “respinse”. Astfel, în urma hotărârii B.O.R. se lasă să se înțeleagă faptul că nu se contestă sinodicitatea a ceea ce s-a petrecut în Kolimbari, deși avem deja două hotărâri Sinodale ale Bisericii Ortodoxe a Antiohiei, care spune ca la Creta nu a fost un Sinod, ci o întâlnire a unor Întâistătători pentru pregătirea unui adevărat “Sfânt și Mare Sinod” și a Sinodului Bisericii Bulgare, care a hotărât că Adunarea din Creta nu e nici Sfântă, nici Mare, nici Sinod (http://www.bg-patriarshia.bg/news.php?id=220554).

De asemenea, Mitropolitul Serafim al Pireului, Mitropolitul Serafim al Kithirelor, Mitropolitul Pavlos al Glifadei, Mitropolitul Ambrosie al Kalavritei, Mitropolitul Ierotheos al Nafpaktosului și multi alții s-au exprimat, unii în termeni foarte duri și clari, alții în temeni mai iconomici, dar toți păstrând aceeași idee, anume că nu avem de-a face cu un Sinod, ci cu o acceptare oficială a ereziei ecumeniste în Biserica Ortodoxă prin texte diplomatice și schizofrenice.

Prin rezoluția sinodala pe care o dă Sinodul Ierarhiei Bisericii Ortodoxe Române rezultă că se acceptă că “Sfântul și Marele Sinod al Bisericii Ortodoxe” este cu adevărat Sinod și că doar la un viitor Sinod de aceeași importanță să nu mai fie presiunea timpului și să nu se ia hotărâri decât în consens panortodox (recunoscând implicit că nu există consens panortodox), dar în același timp să se expliciteze mai bine ceea ce s-a adoptat în prezent.

Cum este posibil să accepți ca fiind Sinod și “Mare și Sfânt” unul care nu e în stare să dea texte clare? Cu atât mai mult cu cât sunt texte contestate de 80% dintre ortodocși. Cum e posibil să accepte ceva ca fiind “Sfânt“ atâta timp cât chiar ei spun că s-au făcut lucruri sub presiunea timpului și că lucrurile nu sunt clare? Să nu uităm că nu numai “antiecumeniștii” pun sub semnul întrebării “Sinodul“ din Colimbari, ci și personalități cunoscute ca mari ecumeniști: Hristos Yanaras, Kalistos Ware și alții.

Oare Sinodul B.O.R. nu realizează că având o astfel de poziție induce schisma în Biserică? Oare nu realizează că atunci când ii acuză de schismă pe părinții care pe dreptate au aplicat canoanele Bisericii (canonul 15 I-II Constantinopol), întrerupând pomenirea, de fapt se autoacuză? Pentru că schisma înseamnă îndepărtare de la Adevărul Bisericii și cine acceptă “Sinodul” din Kolimbari, se îndepărtează de Adevărul Bisericii.

Noi, părinții aghioriți, susținem în mod deschis întreruperea pomenirii numelor episcopilor care au acceptat sinodal erezia de la Kolimbari și nu s-au delimitat măcar printr-o scrisoare publică de acest pseudo-sinod. De asemenea, îndemnăm pe părinții care au oprit pomenirea să fie cumpătați și să nu încurajeze mișcările schismatice, patimile oamenilor care încep să hulească pe părinții care nu au oprit pomenirea și să îi primească pe toți la Sfântul Potir, să nu pomenească alt episcop în loc, nici să caute episcopi din alte Biserici Locale, pentru că acest lucru este necanonic.

Este suficient că au întrerupt pomenirea și mărturisesc Ortodoxia. Avem cunoștință de faptul că există părinți, teologi, monahi și maici care nu au întrerupt încă pomenirea, dar fac o lucrare de luminare a poporului prin scrieri, prin mărturisire publică, prin siteuri, prin cărți și prin alte mijloace, iar cine îi judecă pe aceștia și cad în extreme, vor cădea și din Biserică. Așteptăm ca toți părinții și ierarhii să întrerupă pomenirea.

Noi, părinții aghioriți, nu încurajăm fenomenele sectare, schisma, evlavia față de înșelați (așa-ziși sfinți) și nici nu încurajăm teribilismul și pe feluriți monahi care umblă din casă în casă și se dau mari mărturisitori ai credinței, adunând foloase materiale. Adevărații mărturisitori sunt smeriți, cuminți, nu fac vâlvă cu faptul că au oprit pomenirea.

Atunci când părinții athoniți au oprit pomenirea celui de-tristă-pomenire patriarh Athenagora, nu au pomenit alt episcop în loc și aveau comuniune cu cei care pomeneau, cu condiția ca atunci când vin la ei în mănăstire să nu pomenească, iar toți mirenii erau primiți la Sfântul Potir.

Părinții care nu pomenesc sacrifică multe pentru credință și pentru aceasta vor primi cunună. Este de menționat faptul că oprirea pomenirii nu are nici o valoare în cazul celor care au oprit pomenirea, dar nu au anunțat episcopul și nu au făcut public acest lucru. Înainte de a întrerupe pomenirea trebuie bineînțeles să se discute cu episcopul locului, să se expună clar lucrurile, să se dialogheze, iar dacă ierarhul se leapădă public de hotărârile sinodului din Creta, oprirea pomenirii nu mai are sens.

Înaltpreasfințiților arhierei ai Bisericii Ortodoxe Române le transmitem cu smerenie că orice prigoană asupra părinților care mărturisesc, fie prin întreruperea pomenirii, fie prin orice altă formă de mărturisire, este necanonică (având în vedere că au semnat în Creta oficializarea ecumenismului) și nu fac altceva decât să le dea cununi de Dreptmăritori celor prigoniți, de aceea îi rugăm să nu “lovească cu piciorul în țepușă”, ci să repare ceea ce stă în putința lor, dacă nu sinodal, măcar fiecare ierarh în parte să se lepede public de erezia ecumenista și de pseudo Sinodul din Creta.

Erezia ecumenista a fost condamnată de Sinodul Rușilor din afara Rusiei (ROCOR) de la Vancouver, din anul 1982, unirea Sinodului ROCOR cu Moscova având ca și condiție principală tocmai recunoașterea de către Moscova a tuturor hotărârilor ROCOR, inclusiv Sinodul de la Vancouver (care a condamnat ecumenismul ca erezie), Sinodul Moscovei acceptând acest lucru.

De asemenea, ecumenismul a fost condamnat de Sinodul Bisericii Georgiei în data de 8 octombrie 1998 https://orthodoxethos.com/post/apokleistiko-h-synodikh-apofash-ths-or8odo3oy-ekklhsias-ths-gewrgias-toy-1988-gia-tis-symfwnies-toy-sampezy-kai-toy-mpalamant-gia-thn-8ewria-twn-kladwn-kai-poly-perissotera și nu acceptă “Sinodul” din Creta.

Există și o condamnare interortodoxă din partea Sinodului (Conferinței) Bisericilor Ortodoxe de la Moscova, în anul 1948, unde au participat 9 Biserici Autocefale (inclusiv Biserica Ortodoxă Română) http://www.ortodoxie-ecumenism.com/2007/09/07/hotarari-legate-de-ecumenism-la-conferinta-pan-ortodoxa-de-la-moscova-1948/

Ecumenismul a fost de asemenea condamnat de Sfântul Iustin Popovici ca fiind panerezie.

Toți Sfinții și Părinții secolului al XX-lea au condamnat în scris și verbal ecumenismul și l-au considerat ca fiind eretic (Serafim Alexiev, Augustinos Kandiotis, Sfântul Paisie Aghioritul, Părintele Dionisie de la Kolciu, Părintele Iustin Parvu, Părintele Arsenie Papacioc, Părintele Iulian Prodromitul, Părintele Efrem din Arizona etc). Conștiința Bisericii reprezentată prin Părinții curățiți de patimi, iluminați și îndumnezeiți condamnă ecumenismul ca erezie.

Chiar și în prezent pseudo-sinodul din Creta a fost criticat și osândit de Rezoluția de la Chișinău, semnată de părintele Theodoros Zisis și de domnul Dimitrie Tselenghidis și de multi părinți, de Sinodul Bisericii Bulgare, de Sinodul Bisericii Georgiene și de mulți ierarhi, preoți, ieromonahi, monahi, monahii și mireni din toată lumea, precum și de Sinaxa de la Volos, dar și de Sinaxa noastră din Sfântul Munte, a părinților și a pustnicilor de la chilii, mănăstiri și schituri.

Din acest motiv, părinții și frații, dar și mirenii care nu mai merg la bisericile unde se pomenesc ierarhii care au acceptat Creta, sunt îndreptățiți din punct de vedere canonic să facă acest lucru. Oprirea comuniunii bisericești în cazul de față și totdeauna când există erezie ține de conștiința fiecăruia, mirean sau preot sau episcop sau Sinod Local. Ei sunt îndreptățiți întâi de Sfânta Scriptură – Galateni 1, 8; II Ioan 10; II Corinteni 6, 14-17; II Petru 2,1, apoi de Canonul 31 Apostolic (dacă episcopul nu este vădit cu nimic vrednic de osândă în privința dreptei credințe și a dreptății, nu se poate despărți de el clericul), dar și de Constituțiile Apostolice – capitolul 19 din cartea a II-a, care responsabilizează și pe mireni, arătând că nu trebuie să urmeze pe păstorul care îi duce la pierzare, apoi de Sfântul Vasile cel Mare (Scrisoarea 242, Tis Ditikis, EPE 2, 28; Sfântul Atanasie cel Mare, Sfântul Ioan Gură de Aur, Sfântul Grigorie Teologul, Sfântul Chiril al Alexandriei, Sfântul Maxim Mărturisitorul, Sfântul Sofronie, patriarhul Alexandriei, Sfântul Teodor Studitul, Sfântul Fotie cel Mare, Sfântul Grigorie Palama, Iosif Vrienios și Sfântul Marcu al Efesului, dar și de Canonul 15 de la Sinodul I-II Constantinopol (caz de erezie = întreruperea pomenirii) și de asemenea de Sinodul VII Ecumenic, care cerea ca cei care nu s-au depărtat de împreună-împărtășirea cu iconoclaștii să fie reprimiți în Biserica Ortodoxă prin scrisoare de lepădare de erezia iconoclastă, pentru că nu s-au depărtat de comuniunea cu iconoclastii, care încă nu erau condamnați de Sinod (Procesele verbale ale Sinoadelor Ecumenice, volumul III, 729).

Noi, părinții athoniți care am întrerupt pomenirea, ne rugăm ca Dumnezeu să lumineze pe toți ierarhii Bisericii Ortodoxe Române ca să îndrepte ceea ce acum se poate îndrepta ușor și simplu. Să nu uităm că aici nu ne putem juca cu sufletele oamenilor și oricâtă putere lumeasca ar avea cineva, tot va ajunge într-o zi în fața Dreptului Judecător, să dea răspuns pentru cele ce a făcut în viață. Nu dorim să fim în locul ierarhilor care au semnat în Creta și nu s-au lepădat public de aceasta, de aceea rugămintea noastră este să aibă milă arhiereii în primul rând de sufletele lor, pentru că nu vor fi veșnici pe pământ.

Părinții care au oprit pomenirea sunt sinceri și nu au alt scop decât eradicarea unei erezii, nimic altceva, nu doresc să își facă „Biserică” personală, nici nu doresc să fie în neascultare față de păstori, dar ca să poată fi în ascultare este nevoie ca păstorii să „învețe drept cuvântul Adevărului” lui Hristos.

Au întocmit textul și l-au semnat:

Gheron Gavriil, Chilia Sfântului Hristodul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș

Gheron Iulian Prodromitul, duhovnicul Schitului Românesc Prodromu

Gheron Sava Lavriotul, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre

Gheron Ilarion, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutlumuș

Monahul Dositei, Chilia Sfântului Maxim Mărturisitorul, Sfânta Mănăstire Cutrlumuș

Ieromonahul Hariton, Chilia Înălțării Domnului, Sfânta Mănăstire Vatopedi

Monahul Heruvim, Chilia Sfinților Arhangheli, Sfânta Mănăstire a Marii Lavre

 

Urmează să fie semnat de părinții aghioriți.

Sursa: geron.savvas.lavriotis@outlook.com

Nota traducătorului: Se poate deduce faptul că Sinoadele Locale ale Bisericii Bulgariei și Georgiei nu au întrerupt oficial comuniunea cu cei care au semnat în Creta, pentru că poate mai există speranța de întoarcere la Adevăr a acelor Biserici Locale care au semnat și au primit hotărârile din Creta, dar nu se știe până când, este posibil să fie doar o iconomie temporară.

Urare de Anul Nou

Am primit prin sms și facem cunoscut poporului iubitor de Hristos:
an_nou_70604800

”Aho, aho, părinți și frați,
Stați puțin și cugetați,
Lângă noi v-alăturați
Și cuvântu΄ ascultați.

Mâine anu΄ se-noiește,
Ecumenismul sporește,
În Creta s-a validat,
La sinodul apostat.

De Sfinți n-au ascultat,
Biserica au tulburat,
Cu duhul lor diplomat,
Ce i-a făcut de-au semnat.

Însă frații georgieni
Și vecini bulgăreni
Încontinuu au vegheat
Și turma și-au apărat.

Dar basilica.ro
Induce erori engro,
Dictatura a dat rod,
Păcălindu-l pe norod.

CMB-ul ne conduce
Pe cărarea care duce
La credința fără Cruce
Și la compromisul dulce.

Mulți părinți, mai sfinți ca noi
S-au ridicat la război
Și deloc nu le păsa
Ce prigoană îi păștea.

Fost-a pe vremuri, cândva
Un Sfânt Grigorie Palama,
Altul, Maxim Mărturisitorul
Ca΄ Nainte Mergătorul.

Ei cu curaj înfruntau,
Erezia distrugeau
Și deloc nu o lăsau
Până nu o nimiceau.

Iubiți creștini adevărați,
Exemplul lor să urmați,
Compromisul alungați,
ADEVĂRUL să urmați!”

 

La mulți ani, spre mântuire în Hristos !

Mesaj la Slăvitul Praznic al Înomenirii Logosului dumnezeiesc

138473_felicitare-craciun”O, Iisuse, a Cărui măreție a coborât spre a înălța înjosirea, sporește în noi darul Tău, ca să stăruim în iubirea Ta!” (Sfântul Isaac Sirul)
Să ne bucurăm că avem privilegiul să stăm în lumina lui Hristos, adică în adevărul Lui, căci nu noi am ales aceasta dintr-o oarece vrednicie a noastră, ci El ne-a ales pe noi să-I stăm aproape. Îi mulțumim pe această cale Lui și tuturor celor prin care El lucrează la păstrarea intactă a Sfintei Ortodoxii. Așadar, vă mulțumim din inimă că sunteți alături de noi cei puțini și „cam nebuni pentru Hristos”. Soarele Dreptății care se naște astăzi să vă lumineze și să vă încălzească acum și în vecii cei nesfârșiți întreaga familie. La Mulți și binecuvântați Ani !

Pr. Claudiu Buză

Pr. Ioan Miron

Protosinghel Elefterie Tărcuță

Ieromonah Macarie Banu

Ieromonah Athanasie Parfeni

Ieromonah Grigorie Sanda

Ieromonah Serafim Raicea

Din partea Asociației ”Prietenii Sf. Efrem cel Nou”:
pr. Ciprian Staicu

Reacția mirenilor la ultimul sinod al BOR

Am primit în această dimineață și am citit, după săvârșirea Sfintei Liturghii, următorul articol edificator pe mail:

Sărut mâna, părinte și blagosloviți!
Citind mereu despre „ofensiva” BOR asupra antiecumenistilor, am făcut o analiză.
Vă rog să o citiți și dacă credeți de cuviință că merită a fi făcută publică, publicați-o:

Nu înțeleg de ce atâta isterie în jurul a câteva sute de”așa-ziși rătăciți” care îi urmează pe cei 10-12 preoți „așa-ziși schismatici”?
Asta este problema “de căpătâi” pentru care a fost nevoie de convocarea unei sesiuni a Sinodului B.O.R. în…”regim de urgență”?
Mai degrabă Sinodul ar fi trebuit să facă o analiză pe tema “șifonării” continue a bieților ortodocși din partea sectelor.
Iată care sunt adevăratele oi răpite de lupi din turmă.
Ce “efective” aveau sectele în urma recensământului din anul 2012:
reformați = 600.932;
evangheliști de confesiune augustană = 5.399;
luterani = 20.168;
unitarieni = 57.686;
baptiști = 112.850;
penticostali = 362.314;
adventiști = 80.944;
creștini după evanghelie = 42.495;
martorii lui Iehova = 49.820.

Informațiile le-am preluat de pe: https://ro.wikipedia.org/wiki/Religia_%C3%AEn_Rom%C3%A2nia

Cei câteva sute de „așa-ziși rătăciți”, cu preoții lor „așa-ziși răzvrătiți, zelotiști și schismatici” nu au făcut altceva decât că nu mai pomenesc în rugăciunile lor ierarhii care au semnat documentele Sinodului din Creta de anul acesta.
Dar cei 1.332.608 membri ai sectelor mai sus (care provin majoritatea dintre creștinii ortodocși și o parte mica dintre catolici) menționate, nici nu pomenesc ierarhii, și în plus: batjocoresc Sfânta Cruce, o batjocoresc pe Maica Domnului, profanează Sfintele Icoane, batjocoresc Sfintele Moaște și pe Sfinți, și-au bătut joc de Sfintele Taine. Acestor secte („mai nou – biserici”) are curaj cineva “să le declare război duhovnicesc”? Nu cred…de ce? Dacă “se aude” la Geneva la CMB, vor fi “trași de urechi” !

Încă o mica statistică a evoluției numerice în ultimii 20 de ani în cadrul cultului ortodox și al câtorva secte:
ORTODOCȘI:
– 1992 : 19.802.389
– 2002 : 18.807.975
– 2011 : 16.307.004, deci în 20 de ani, în scădere cu: 3.495.385.

– ROMANO-CATOLICI:
– 1992 : 1.161.942
– 2002 : 1.026.429
– 2011 : 870.774, deci în 20 de ani, în scădere cu: 291.168.

– PENTICOSTALI:
-1992 : 220.824
-2002 : 324.462
-2011 : 362.314, în 20 de ani, în creștere cu: 141.490.

– BAPTIȘTI:
-1992 : 109.462
-2002 : 126.639
-2011 : 112.850, în 20 de ani, în creștere cu: 3.388.

– ADVENTIȘTI DE ZIUA A 7-A:
-1992 : 77.546
-2002 : 93.670
-2011 : 80.944, în 20 de ani, în creștere cu: 3.398.

– MARTORII LUI IEHOVA:
-1992 : nimic
-2002 : nimic
-2011 : 49.820, în 10 ani, în creștere până la: 49.820.

Cifrele le-am luat de pe:
http://www.insse.ro/cms/files/publicatii/pliante%20statistice/08-Recensamintele%20despre%20religie_n.pdf
Desigur, scăderea numărului ortodocșilor și al catolicilor nu se datorează numai trecerii acestora la sectari, ci și altor cauze.

În 20 de ani, 4 secte “și-au mărit efectivele” cu 198.096 adepți și nu am observat să se cutremure ierarhia ortodoxa sau să fie amenințat vreun preot cu caterisirea pentru că pierde suflete creștine din parohia încredințată spre păstorire.

Din contră, am văzut pe youtube, filme cu preoți ortodocși care s-au convertit de bună voie la sectari. Iată un exemplu: https://www.youtube.com/watch?v=bfqOcVFMO2Y
Probabil toți acei preoți știau că va urma un sinod ortodox, care va legifera sectele drept biserici, iar ei vor sluji tot în biserică.
Iată diferența între vorbă și faptă (cifre); demagogie sfruntată…”contactul viu între biserici” se vede din statistica de mai sus: „Scopul Consiliului Mondial al Bisericilor nu este acela de a negocia unirea între biserici, ci să realizeze un contact viu între biserici, să promoveze studiul şi dezbaterea problemelor ce privesc unitatea Bisericii” (Documentul 6 / 19).
“Contactul viu intre biserici” s-a menținut de la înființarea CMB și până astăzi și se oglindește în cifrele de mai sus.
Oare la nivelul Patriarhiei Romane nu s-a uitat nimeni peste aceste statistici?
Chiar crede cineva ca are de-a face cu proști ?

Cu stimă și respect,
Vasile Georgiță

P.S. – altcineva mi-a trimis pe mail următoarea veste: ”în cel puțin o eparhie din țară acest comunicat al sinodului B.O.R. va fi pe post de … Pastorală de Crăciun.” Nu ne-ar mira să fie chiar ceva generalizat. Cred că tabloul de ansamblu este foarte clar. Așa că pentru unii dintre noi Nașterea Domnului se va uni cu Golgota Vinerii Patimilor. Ceea ce este important e faptul că întotdeauna după răstignire urmează ÎNVIEREA ! (pr. Ciprian)

PLÂNSUL MIRENILOR

sinod-bor

SCRISOARE DESCHISĂ CĂTRE IERARHII SINODULUI B.O.R.

Da, plânsul mirenilor… Fericiți cei prigoniți pentru dreptate… Mă întreb: de ce? De ce să primim noi, poporul român cel dreptcredincios, un așa ”cadou” de Sfânta sărbătoare a Nașterii Domnului? Cu preoți și monahi opriți de la slujire și siliți să plece din mănăstiri și biserici? Și pentru ce motiv? Pentru că vor să ducă mai departe făclia Sfinților Părinți ai Ortodoxiei, curată și nealterată?

Să stăm noi, mirenii, să ne gândim dacă să mai participăm sau nu la Sfintele Liturghii sau să luam Sfintele Taine din mâinile celor care nu Îl mai iubesc pe Hristos, care nu Îl mărturisesc pe Cel care nu a ezitat să Își întindă preacuratele Sale mâini pe Cruce pentru mântuirea noastră?

Iar noi să batjocorim și să tot batjocorim propria noastră mântuire, cochetând cu cei căzuți în erezie? Să ne gândim noi. mirenii, că din dragoste pentru aproapele nostru (și nu pentru oricine, ci pentru cei care ne călăuzesc spre mântuire și prin puterea care le este dată de Sus ne iartă și ne dezleagă de păcate, spre a avea viață în noi prin Sfintele Taine), să ne gândim, deci, că banii pe care până acum îi cheltuiam, din modestele noastre venituri, pentru contribuții, lumânări, cărți, tămâie etc., să le schimbăm destinația și să îi direcționăm spre acești preoți și monahi care rămân pe drumuri sau sunt mutați dintr-un loc în altul?
Greu ne este, părinților ierarhi, să luăm astfel de hotărâri. Greu ne este ! Dar trebuie! Din dragoste pentru Hristos, o facem și pe asta, însă cu lacrimi pe obraz .

Îmi cer iertare, părinți ierarhi și preoți, cei care nu mai țineți cont sau poate ați uitat de cele scrise în Evanghelie, deși la fiecare Sfântă Liturghie este citită, de atâta amar de vreme, spre neuitare… și mă rog lui Dumnezeu să ne ierte și să pună tină și pe ochii noștri ca să ne vindece, ca pe orbul din naștere… că pentru păcatele mele și ale noastre vin toate acestea peste noi. Mâhnirea care m-a cuprins mă obligă să iau atitudine după atitudine, că poate s-o mai afla cineva să îmi audă plânsul… și să-și plece capul în fața Crucii, cerându-și iertare, căci cine are conștiința curată… nu prigonește pe nimeni.

Cu smerenie,
Mihaela Duțu

PS – Nădăjduiesc și mă rog ca veniturile colectate de la parohii și protopopiate să nu fie singurul imbold și motiv al slujirii și al ascultării în Biserică, iar lipsa lor să nu fie unica ”durere” a mai-marilor noștri. Noi – cei care luptăm împotriva panereziei ecumenismului și pentru neîntinarea Sfintei Ortodoxii, atât cât ne luminează Dumnezeu – nu am cerut nimic de la nimeni, decât un singur lucru de la Hristos: să nu ne pierdem mântuirea (să slujim în Adevăr, să fim următori umili și ascultători ai Sfinților Părinți, indiferent de prigoane și de ”pierderi”). (pr. Ciprian)