Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 18 (Operațiunea ”Motanul încălțat”)

motanul-incaltat-2

Operaţiunea pseudo-sinodală “motanul încălţat”

Odinioară, faimosul motan încălţat, deliciul copilăriei noastre din perioada interbelică, luând o doză zdravănă de “obtuzol” (un tonic natural pentru obtuzitate), a dorit să-şi epateze toţi supuşii printr-o vizită de lucru istorică, etalându-şi euforic, plin de-o emfază ridicolă, o bogăţie luxuriantă şi o putere inexistentă, agenţii săi de influenţă (desigur, nu le ştim denumirea exactă din vremea aceea – sic), profitorii de toată vremea având mare grijă să cosmetizeze riguros şi corect politic întreg itinerarul ţinuturilor traversate, în goana caleştii, de primul motan al regatului, prezentându-i suveranului nărod o butaforie magică şi abil ticluită…
Pe ambele laturi ale drumului, faţade vopsite în nuanţe ţipătoare, optimizante, ghirlande multicolore din flori de import, fanfare festiviste săltăreţe şi asurzitoare, mulţime de motani, pisici şi pisoiaşi, în straie de sărbătoare, aplaudaci de rând, cuprinşi în scene bucolice şi tablouri vivante, înduioşătoare până la lacrimi de mândrie, pentru orice gură-cască, cu lupi şi mieluţi îmbrăţişaţi sub paza serviciilor speciale din vremea basmului arhicunoscut, ba şi câte un purtător de cuvânt local, diversionist şi răspândac de duzină, strigând în faţa convoiului oficial, pe cât îl ţineau bojocii motăneşti, impregnaţi şi cu niscai praf de mac: “Să ne trăieşti măria ta, motanul nostru prim, mult iubit şi încălţat cu cizme roşii!”
Cer iertare tuturor creştinilor cu fapta, cititori fideli, luminaţi în duh şi adevăr, pentru această evocare tragicomică, dar analogia sa cu operaţiunea pseudo-sinodală, denumită pompos şi amăgitor “Sfântul şi Marele Sinod”, este frapantă, sugestivă şi evidentă, ipso facto.
Promotorii respectivului pseudo-sinod, sinecurişti oficiali şi joviali ai aşa-zisului ”Consiliu mondial al bisericilor” (CMB), în cel mai demagogic limbaj cotidian posibil (de fapt, sub-limbaj – sic), fără urmă de obraz pentru acţiunile lor duplicitare şi înşelătoare, dar cu mai multe feţe şi interfeţe logistice şi mediatice, desfăşoară o intensă şi entuziastă acţiune de amăgire şi intoxicare a întregii opinii publice planetare, prezentând ca sinod, cu un tupeu stupefiant, această făcătură pseudo-religioasă, de sorginte sigur ocultofilă şi cu marcă mamonică.
Cu şorţuleţul, echeraşul şi mişmaşul, amestecă la ordin, premeditat şi viclean, Ortodoxia cu eterodoxia şi evident, Ortodocşii cu eterodocşii (catolici, protestanţi, monofiziţi, neo-arianişti, neo-varlamişti, în prima etapă, apoi cu mozaicii, mahomedanii, neo-gnosticiştii, sincretiştii, new-age-iştii, budiştii, taoiştii, zeniştii şi alţi n-işti, în etapa următoare – sic), vrând să reunească, artificial şi forţat, toate religiile istorice într-o singură pseudo-religie mondială oficială, trecând pe un plan secundar Ortodoxia, singura credinţă Revelată, drept slăvitoare şi mântuitoare (visând chiar mai mult, s-o năruiască din interior prin fraţii înşelători strecuraţi în ea, până la cele mai înalte nivele ocultofile), pregătind frenetic, imoral şi necanonic, acest fals sinod, prin fariseii, cărturarii liber-cugetători, caiafele, irozii şi iudele contemporane, fără frică de Dumnezeu!
Unul dintre Sfinţii români ai închisorilor, pe care l-am avut Duhovnic, ne îndemna să ne rugăm, cu dragoste şi compasiune lucrătoare, pentru toţi oamenii, indiferent de religia lor, în rugăciunile noastre particulare, după care zâmbind, cu un humor fin, adăuga că oricum îi vom reîntâlni pe toţi, la Judecata neamurilor, atunci când Împăratul Vieţii ne va hotărî fiecăruia locul pentru veşnicie, evident şi promotorilor vicleni ai “noului Baal”, pardon, scuzaţi, era să zic noului motan încălţat cu toată suita sa…

Ţinta lor este ştiută demult în toată lumea creştin-ortodoxă, credincioasă Sfintei Predanii: venirea şi instalarea, în fruntea templului reclădit al lui Solomon, a tatălui minciunii, falsul mesia, adică anti-Hristul, stăpânitorul întunecat şi ucigaş de suflete al acestui veac, despre lucrarea căruia am fost preveniţi de Însuşi Împăratul Vieţii, Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu şi Mântuitorul lumii.
Că lucrurile stau întocmai aşa, se vede clar dintr-un pasaj absolut edificator, aparţinând unui Înalt Ierarh Ortodox, vrednic de arhieria sa (ÎPS Antonie Plămădeală, mutat la cele veşnice, întru nădejdea Învierii), care ne-a lăsat acest text, pe deplin edificator despre ecumenism:
“Am crezut mult în ecumenism şi eu însumi m-am implicat ca puţini alţii în el. Am tot sperat că vom fi înţeleşi şi că ecumenismul urmăreşte cu adevărat refacerea unităţii bisericilor despărţite. Poate că acest lucru se urmăreşte. Dar metodele care s-au stabilit pentru aceasta ne dezavantajează net, aşa încât unitatea începe să devină doar acceptarea de către noi a punctelor de vedere ale celorlalţi, mulţi, protestanţi şi neoprotestanţi. Suntem puşi în rând cu biserici sau secte cu câteva mii de credincioşi, la vot având toţi aceleaşi drepturi şi participând la decizii, ca şi cum am avea şi noi doar câteva mii de credincioşi.
Nimic din ce au cerut ortodocşii n-a pătruns în modul de lucru şi în deciziile acestor organizaţii (sic). Ni s-a părut că ni se dă o oarecare atenţie, că spiritualitatea Ortodoxă începe să-i intereseze şi noi am fost bucuroşi, dar când a fost vorba să-şi impună punctul lor de vedere, au făcut-o cu cinism şi aproape cu cruzime, găsindu-şi motive de a ne considera învechiţi, prea legaţi de Sfânta Scriptură şi practicând exegeze care, dacă au mers cândva, astăzi nu mai merg… Fără o atitudine ortodoxă limpede, ecumenismul va continua tot aşa şi va ajunge, probabil, la aberaţii apocaliptice…” (“Telegraful Român”, nr. 37-38, 1992).

Profetice cuvinte, deja împlinite, aberaţiile devenind norme standardizate de conduită pseudo-religioasă, impuse cu anasâna de către noii comisari europeni şi agenţi de influenţă.
Profesorul univ. Dimitrios Tselenghidis “afirmă pe bună dreptate că, în chip viclean se numeşte sfânt şi aceasta în virtutea lipsei de sinodalitate pe care o vădeşte…, dar mai cu seamă datorită gravei lipse de conştiinţă de sine ortodoxă care îl defineşte, marea deficienţă fiind adeverită, în chip neîndoielnic şi prin excelenţă, de ecclesiologia eronată introdusă în textul <Relaţiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creştine>”.
La acest pseudo-sinod, în realitate mic şi integral greşit sau confuz, din punct de vedere dogmatic, vor fi prezenţi puţini episcopi şi aceia aleşi preferenţial, doar după criterii selective oculte, majoritatea zdrobitoare a Episcopilor Bisericilor Locale Ortodoxe vor fi absenţi (mai exact, neinvitaţi oficial), deci fără posibilitatea de a vota sau de a exprima conştiinţa dogmatică a pleromei (n. n. – totalităţii) Bisericii lor.
Se vorbeşte mult şi ipocrit despre unitatea creştinilor în credinţă şi iubire, precum şi de restabilirea relaţiilor pierdute, dar nu se vorbeşte absolut nimic despre faptul că ereticii şi schismaticii se pot întoarce oricând, dar printr-o pocăinţă sinceră şi statornică, făcând lepădările Sfântului Chiril al Ierusalimului pentru rătăcirea lor dureroasă, revenind doar aşa în Biserica Una, Sfântă, Sobornicească şi Apostolică.
În ultima vreme, cuvântul erezie a ajuns, pentru unii ereziarhi mai năstruşnici, un fel de sperietoare lexicală nesuferită, unii dintre ei, mai ridicoli decât comisarul Pristanda, propunând chiar interzicerea utilizării acestui cuvânt (poate şi scoaterea sa din DEX, cine ştie ce se mai poate ivi într-un cap animat de jocul ielelor ecumeniste?).
În realitate, cuvântul erezie, s.f. (din lat. haeresis), înseamnă rătăcire, greşeală, eroare, iar cuvântul eretic, s.m. şi f. (adesea adj.), persoană care s-a abătut de la dreapta învăţătură a Bisericii creştine, adoptând, susţinând şi propagând o erezie (din sl. eretiku), adică o rătăcire, greşeală, eroare! Mai limpede nici că se poate: orice om poate greşi, orice om poate părăsi greşeala, numai s-o vadă, s-o recunoască, renunţând la ea, printr-o căinţă sinceră. Numai dracul nu se mai poate întoarce din greşeală, iar noi, turma mică din Corabia Ortodoxiei, nu ne temem de el, având drept pavăză nebiruită Sfânta Cruce şi Cuvântul Mântuitorului! Când vom vedea pe cineva, oricine ar fi el sau s-ar crede că este, că perseverează nebuneşte într-o rătăcire, greşeală, eroare, apoi să ştim, fraţilor, că acela şi-a ajuns lui-şi demon, precum ne învaţă toţi Sfinţii Părinţi şi Sfinţii Mucenici, torturaţi de energumeni cu chip de om, în mod bestial, pentru a fi “reeducaţi” (sic)

Ce facem în faţa tăvălugului ecumenist?

Singurul lucru schimbat la motanul încălţat contemporan, evident la fel obtuz ca şi înaintaşul său, este că nu mai face vizite de lucru istorice, ci, inspirat de arhiconii teologiei, de prin ungherele ocultei mondiale, face pe reformatorul spiritual planetar, prin slugile sale corecte politic, îmbrăcate în straie religioase. Sărmanul nimicodoct, hipnotizat de-o putere demonică, se crede infailibil, deşi, în realitate, agenţi de influenţă abili îi induc aiastă stare de invulnerabilitate inexistentă, jucându-l pe sfori cum vrea tartorul cel mare…
Ce fac intelectualii noştri, şcoliţi intensiv peste hotare, prin innstitute masonice, mai toţi înzorzonaţi cu titluri universitare, doctorate, masterate, ba chiar şi academice, mai rar meritate? Păi, cu scuzele şi excepţiile de rigoare, frăţiile lor se ţin încă departe de smerita cugetare, post, rugăciune, pocăinţă, spovedanie, ascultare luminată de duhovnic, îmbisericire sau de-o mărturie de credinţă ortodoxă clară, strict dogmatică, care ar încuraja şi întări mult talpa şi prostimea ţării, văzând pilda lor de viaţă hristocentrică autentică.
Acest fel de intelectuali, neangajaţi în nici un fel pe calea îngustă a mântuirii, deşi se declară creştini ortodocşi, ba chiar subtili comentatori, întotdeauna numai dinafară (sic), ai Sfintelor Scripturi, Psaltirii, Filocaliilor, Proloagelor, Limonariilor sau ai Patericelor, se comportă ca şi când viaţa terestră ar fi veşnică, trecând cu o frivolitate jenantă peste cuvântul Sfântului Grigore Palama, care scria realist, extrem de tranşant şi limpede, că tăcerea legată de problemele credinţei este al treilea tip de neiertat de ateism şi de aceea, atunci când e în pericol credinţa, tăcerea este vinovată.
Zadarnic le vorbesc Sfinţii Părinţi, plini de Duh Sfânt, despre efemeritatea lucrărilor lor nebinecuvântate de Dumnezeu, ei se cred superiori acestora, deşi mintea lor este în mod evident necurăţită de patimi, iar arhiconii, scriitori, filosofi sau teologi, le dau ghes cvasipermanent (dracul dă puteri, zic toţi Sfinţii Părinţi, iar imaginaţia este puntea tuturor dracilor), să creeze fără Dumnezeu, ba chiar împotriva lui Dumnezeu!
Lucrurile se petrec exact ca pe vremea vieţii pământeşti a Domnului nostru Iisus Hristos: toţi L-au văzut şi auzit, puţini L-au ascultat şi urmat o vreme, doar până la osana; şi mai puţini L-au urmat până la capăt, adică până la mucenicie, deşi au trăit pe viu toate minunile Sale dumnezeieşti, mai presus de fire, vâzându-L Înviat şi asistând la Înălţarea Sa la cer!

Iată cuvântul plin de foc dumnezeiesc al arhimandritului Emilianos Simonopetritul: ”Doar fiind în trezvie Îl întâlneşti pe Dumnezeu şi Dumnezeu te va întâlni pe tine…”;”Dumnezeu ne-a dat mintea nu pentru cele la care noi o folosim, ci pentru lucrarea ei ascunsă. Mintea are propria ei lucrare, care este urmărirea cu priveghere a lui Dumnezeu, atenţia pentru a nu ne împrăştia, pentru a nu fi cucerită şi înnegrită de gânduri; este trezvia, vederea lui Dumnezeu!”
Sfântul Episcop Nicolae Velimirovici spunea: “O, suflet creştin, ţie şi şi tuturor sufletelor pe care le-a zidit Dumnezeu dintru început, şi celor pe care le va mai zidi încă, până la sfârşitul veacurilor. Întrebarea despre mirele tău, O, suflete este capitală pentru tine. Ori cu cine te vei însoţi, îi eşti aceluia mireasă. Te însoţeşti cu lumea, pieri odată cu lumea; te însoţeşti cu păcatul, mori împreună cu el. Dacă te însoţeşti cu diavolul, cu diavolul rămâi în veşnicie. Oricum ar fi, ai să tot bei la o apă, zi şi noapte, care te va arde cu sete şi mai mare. Dar când te însoţeşti cu Hristos, Mirele tău cel legiuit, cu credinţă şi cu dragoste, numai atunci vei bea din apa cea vie, din care nu mai însetezi, şi prin care curgi în viaţa cea veşnică, în Împărăţia Cerurilor” (“Predici”, pag. 267).

Să ne rugăm stăruitor, cu post luminat şi priveghere duhovnicească neîncetată, ca Domnul nostru Iisus Hristos, Căruia I Se cuvine toată Slava şi închinăciunea, să întoarcă întru nimic uneltirile tuturor vrăjmaşilor Adevărului Său, ai sufletelor noastre şi ai sufletelor lor, iar pe noi, toţi cei chemaţi la Taina Mântuirii şi pecetluiţi cu Taina Sfântului Botez Ortodox, să ne miluiască, să ne întărească şi să ne mântuiască. Şi mai mult, să-L rugăm cu umilinţă pe Mântuitorul Hristos să ne dea tăria, de-a putea zice şi noi, cum ziceau Sfinţii Părinţi: “Bagă cuţitul mai adânc, nu mă lepăd de dragostea pentru Hristos şi de credinţa ortodoxă”. Amin.

dr. Ioan Gându

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 17 (din convorbirea Pr. Antim de la Bistrița cu Pr. Hariton Athonitul)

6

„Cel ce vrea să se mântuiască, cu întrebarea să călătorească !” așa spun Sfinții Părinți.
Așa au făcut și Pr. Antim, Pr.Hariton, Pr. Flavian, mânați de acest îndemn au ajuns la Muntele Athos să caute răspuns la întrebările ce îi macină de când sa ținut asa zisul Marele Sinod de la Creta.
La toate Sinoadele ecumenice, după cum se știe, lucrurile au fost clare și precise. Ce s-a întâmplat în Creta în iunie 2016 a produs confuzie printr-o lucrare duplicitară. Ei au atacat dogma privitoare la Biserica – Una Sobornicească și Apostoleasca – indiferent de forma care au dat-o, zic: ORTODOXIA accepta denumirea istorică a altor „biserici” și confesiuni eterodoxe. Pr. Antim și așa cum o spun mai multi ierarhi: Hierotheos Vlahos, Serafim de Pireu, Ieremia de Gortina, Athanasie de Limassol, zice că indiferent de contextul care a fost, nu trebuia numite „biserici”, pentru că Biserica, așa cum o spun Sfinții Părinți în Crez, este UNA, celelalte sunt erezii.

O altă mare greșeală este că s-a mai hotărât, referitor la acest for omenesc CMB, care mai este numit și for fundamental, că „bisericile ” care au intrat în el trebuie să facă tot posibilul pentru a ajunge la „unitate”. Dar noi știm că Biserica, Ortodoxia nu a pierdut niciodată unitatea cu Capul ei care este Hristos. Întotdeauna a fost unită indiferent de numărul credincioșilor, că sunt mai mulți sau mai puțini. Biserica Ortodoxă Română nici nu are ce căuta în acest for CMB, pentru că ea, Biserica Ortodoxă, este o instituție divino-umană, Dumnezeiască! Ea nu trebuie să se supună unei organizații pământești, cu atât mai mult să caute unitatea pierdută !
Din Biserica Română, din păcate, toată ierarhia care a participat la acest Sinod a semnat !
Pr. Antim a cerut Mitropolitului Teofan să se facă demersuri să iasă Biserica Română din CMB, așa cum au făcut și Georgia, Bulgaria… răspunsul a fost evaziv – să avem răbdare, să iasă Grecia mai întâi și pe urmă „poate” o să ieșim și noi. Nu are să se întâmple asta! Pentru că în spatele lor sunt forțe oculte și îi
manipulează.

Părintele a mai cerut Mitropolitului să se dezică de hotărârile sinodului din Creta, altfel nu are să-l mai pomenească la Sf. Liturghie. Răspunsul? Pr. Antim a fost trimis să vadă ce spun athoniții și Ierarhii care nu au semnat. Dacă ei vor întrerupe pomenirea Patriarhului Constantinopolului atunci se va dezice și el de ceea ce a semnat la Creta. Ce este foarte grav este remarca Mitropolitului că: Hotărârile de la Sinodul din Creta le va prelua pliroma Bisericii (creștinii) si le va asimila în 6-8 ani ! (nota mea- prin toți porii respiră viclenia ! Pr Iustin Pârvu spunea despre acest personaj că mai rău se va face, dar mai bun niciodată. Iar de Ioachim Băcăoanul că a ateizat tot Bacăul !)
Situația în România este critică. O parte din pliroma Bisericii, monahi, stareți …este adormită. De prin anul 2000 este în fiecare an o săptămână de rugăciune ecumenică, unde ortodoxul se roagă împreună cu catolicul, protestantul, reformatul… etc. Cred că suntem singura țară ortodoxă cu astfel de lucrare eretică. Când a murit Papa Ioan al ll lea,la Sf. Liturghie, Mitropolitul Iașului i-a făcut veșnică pomenire. La radio-TV Trinitas se transmite slujba Sf. Liturghii în fiecare zi. La terminarea slujbei se citește sinaxarul ortodox (prăznuirea sfinților din acea zi), apoi se citește și sinaxarul catolicilor. Ce reacție să mai aibă creștinul ortodox? Ei cred că și catolicul are sfinți și este biserică ! În facultățile de teologie se preda curs de ecumenism, însăși preoțimea este adormită !
Dar sunt și creștini (tulburați de situație), care vor sincer să se mântuiască și întreabă – unde ne vom mai spovedi, împărtăși, unde ne vom căsători copiii, boteza copiii, înmormânta morții ???
Fraților, să fim precum Maria Egipteanca! Nu a avut icoane, nici anaforă, nici biserică, nici preot, nici spovedanie vreme de 47 de ani. Pocăința și lacrimile ne unesc cu Hristos !
Și pentru că există teama de a nu fi acuzați că au „rupt” Biserica din momentul întreruperii pomenirii ierarhului pentru erezie, Monahul athonit Hariton le răspunde părinților: să nu vă intereseze ce vă spun ei. Să ascultăm ce spune Biserica, prin Sf. Părinți ! Biserica în istoria ei de 2000 de ani nu s-a înspăimântat de nimic mai mult decât a nu cădea în eres. Nu s-a înfricoșat de prigoană, de idolatrii, de turci cât s-a ferit de eretici și de erezii. Prigonitorii scot mucenici. Când în Biserică sunt eretici și nu-i acuză nimeni și îi lasă, se face un rău foarte mare. Așa cum spune proverbul – toate cetățile cad din interior !
Toate au legătură cu new-age, cu noua epocă antihristică. Ecumenismul este o ramură a New-Age-ului și vor să unească toate religiile. S-a întemeiat în 1938 cu scopul și ținta de a se uni toți creștinii și apoi celelalte religii. De pe timpul lui Ieremia al lll-lea s-a făcut o enciclică (scrisoare) către toate Bisericile autocefale din România, Bulgaria, Rusia…. ca toate „bisericile” să înceapă legăturile către unire. În 1920 Patriarhia Constantinopolului a făcut din nou o enciclică de genul acesta, unde a numit deja „biserici” pe romano-catolici, protestanți, anglicani, reformați… În 1923 a apărut schimbarea de calendar. Acesta a fost primul pas către desfășurarea ecumenismului. Nu se consideră ca dogmă calendarul, dar a creat o ruptură – împărțirea Bisericilor autocefale (la început din 14 biserici doar 6 au acceptat).

Alți pași care au fost în program să-i facă a fost începerea rugăciunilor în comun, căsătoriile mixte etc. De 100 de ani se străduiesc să facă unirea asta cu romano-catolicii. Sinodul acesta are mare „greutate” pentru noi, pentru că este considerat legal și că au recunoscut că ” biserici” pe eterodocși. Ca să ne încurce, textul spune prima dată că se referă la numirea istorică, ca și cum ar spune că Papa a fost Episcopul Romei. O știm asta ! Până în sec al X-lea, până la schismă, a fost. Când cineva este eretic nu mai este nici episcop, nici Biserică, nu are sfințenie, nici preoție.
Spun că nu au comuniune cu noi, nici catolicii, nici protestanții și sunt eterodocși, adică au alte dogme, dar îi recunosc că „biserică”. Păi dacă mă recunoști ca „biserică”, implicit recunoști tainele, preoția, dogmele. Acesta nu-i Duhul lui Hristos ! Numai duh drăcesc poate să fie. Dacă-i Biserică, nu-i eterodox. Dacă nu-i eterodox, este Biserică. Nu poate să fie și una și alta.

Sinodul acesta a recunoscut că toți aceștia din apus sunt „biserică”. Aceasta înseamnă că toți cei ce primesc aceste hotărâri ale sinodului nu cred în simbolul credinței ortodoxe. Cine nu crede ca este o singură Biserică, nu crede ca este un singur Hristos! Așadar cine crede în aceste hotărâri ale sinodului devine eretic.

Noi ce trebuie să facem !? Să ne întrebăm sufletele – primim sau nu primim ? Fiindcă în Biserică suntem un trup – preoți, călugări, mireni – trebuie să urmărim ordinea bisericească, firească. Așadar noi ca și monahi, preoți trebuie să cerem SOCOTEALĂ episcopilor și celor care au semnat și celor care nu au semnat. Să-i întrebăm ce a fost acest Sinod, ortodox sau neortodox ! Noi ca aghioriți asta am făcut, a mai spus părintele Hariton.

Am făcut o scrisoare către Sfânta Chinotită și așteptăm să facă sinaxă toți stareții și reprezentanții mănăstirilor și să ne spună dacă Sinodul asta din Creta a fost drept sau nu. Așteptăm o perioadă de timp, dacă vedem că nu iau nici o hotărâre, tăcerea lor înseamnă că au primit hotărârile sinodului din Creta.

În epistola aceasta suntem părinți de la chilii și egumeni,exprimăm toți Sfântul Munte. Și dacă suntem nimic ca organizare, suntem totuși membrii Bisericii. Avem datoria și dreptul să cerem pastorilor noștri să ne spună dacă mai cred sau nu. Când facem epistola să nu punem nimic de la noi, conform cu Sfinții Părinți să scriem. Cum spune Evanghelia, dacă ai ceva cu fratele tău, să mergi să discuți între patru ochi, nu sa strigi: am ceva cu tine! Dacă nu te aude, mai ia pe cineva cu tine, ca să fie martor. Dacă nici așa, spune-l în sobor.
În credință și un copil are cuvânt de răspundere și toți membrii Bisericii. Sunt canoane care ne spun ce sa facem cu un episcop care a primit erezia. Așadar noi nu facem nimic de la noi. Facem ascultare de Sfinții Părinți ai Bisericii. Este canonul 61 al Sfântului Fotie cel Mare, care spune foarte clar: când un episcop propovăduiește public eresul, atunci preotul înainte de judecata sinodului poate întrerupe pomenirea la Sf. Liturghie. Când pomenești pe Patriarhul eretic, Sf. Liturghie nu mai este valabilă.
Cel ce va tăia pomenirea Ierarhului eretic este vrednic de laudă în biserică și nu face schismă, dimpotrivă protejează de schismă Biserica .
În epoca noastră eresul este foarte grosolan și noi de un secol tot așteptăm ….poate nu-i, poate-i greșeală, hai sp mai așteptăm, e corect sau nu-i corect…..
Sf. Părinți nu au făcut așa. Când există eres, trebuie „tăiat” ! Când intră un eres în Biserică, nu trebuie să spună Patriarhul sau Episcopul stați, așteptați să analizăm, să hotărâm noi, să vedem dacă este bine sau nu e bine. Pentru acestea Dumnezeu și Sfântul Duh, prin Sfinții Părinți au prevăzut canoanele Bisericii să fie scrise, ștampilate, ca să nu spunem: ce facem acum când vine un eres ! Și când un episcop spune că eu sunt Biserica, atunci acela este un papistaș, un eretic.

Sf. Părinți niciodată n-au spus: eu sunt Biserica, ci Hristos e Biserica ! Episcopul este icoana lui Hristos, nu Hristos! Este icoana lui Hristos când aplică simbolul de credință. Dacă nu vrem să ne judece Dumnezeu, noi trebuie să spunem: Gata, s-a terminat !
Trebuie să urmăm și să aplicăm canoanele Sf. Părinți. Să nu ne mâhnim, să nu ne înfricoșăm. Ereticii au bisericile ca și clădiri, dar nu îl au pe Sfântul Duh. Noi îl avem pe Hristos! Să nu ne uităm că ne dau afară, că nu avem unde să ne ducem . Hristos ne va călăuzi ! Să nu ne temem, să nu ne fie frică de nimeni. Hristos este cu noi ! Cum au spus Sf. Apostoli, trebuie să ascultăm de Dumnezeu mai mult decât de oameni. Facem ascultare de Hristos !
Credință și dragoste ! Pentru Dumnezeu și Biserică, nimic altceva ! Pentru Slava lui Dumnezeu ! Asta ne dă putere să mărturisim și nu ne înfricoșează nimic !!

Drum de întoarcere nu mai există, nu ne rămâne decât mucenicia, dacă ne binecuvântează bunul Dumnezeu !

a consemnat sora Parascheva

Ereziarhul papă Francisc hulește Botezul ortodox

PAPA FRANCISC A HOTĂRÂT: ,,PREOŢII,, CATOLICI POT BOTEZA ŞI CĂSĂTORI ORTODOCŞI, LA CERERE!!!

Ereziarhul papă Francisc, surprins în imaginea alăturată articolului de mai sus salutând în chip satanist, le-a dat ”dezlegare” popilor papistași să boteze copii ortodocși. Cine? Acei preoți homosexuali și pedofili de care este plină Italia și comunitățile papistașe de pretutindeni din lume? Cei judecați în cele peste 65.000 de procese de pedofilie la nivel mondial? Să își lase ortodocșii copiii pe mâinile lor? ANATEMA să fie tuturor acestor slujitori ai satanei în sutane papistășești !

Îmi povestea acum vreo trei zile o româncă din Torino că este plină Italia de popi papistași homosexuali. Chiar ea a fost pusă în situația – neștiind dinainte ce se întâmplă – să pregătească o masă oaspeților unui popă papistaș, la care stătea în gazdă. După ce au plecat, acesta i-a spus în treacăt că sunt toți homosexuali. Imediat s-a și mutat sărmana de acolo, căci era iad, nu casă de oameni normali.

Cine să boteze copiii ortodocșilor, popii papistași cică celibatari, care trăiesc în desfrâu cu una sau mai multe ibovnice? Aceasta este realitatea cotidiană deja încetățenită în țara vaticaniștilor.

Auzi, ereticul Francisc, Ortodoxia nu se află în ”comuniune deplină” cu Vaticanul. Adică înseamnă că este pe aproape? Nelegiuitule, nu are Ortodoxia nici o părtășie cu sacul nesfârșit de erezii pe care îl ascunzi în spatele bunăvoinței și al zâmbetului drăcesc și viclean.

Acesta este rezultatul ”rugăciunii” lui Francisc-ereticul pentru succesul Adunării din Creta. Iar ecumeniștii vor sări în sus de bucurie că, iată, în sfârșit, se netezește calea spre unitate. Nu e unitate, este bulevard spre IAD.

Să ne dea Dumnezeu păstori care să apere cu nețărmurit curaj sfințenia Ortodoxiei, iar ortodocșii plecați cu familiile la muncă prin Occident să nu își lase pruncii întinați de mâna celor care nu au nici un har, nici un fel de preoție, sunt niște păgâni luptători împotriva Sfintei Ortodoxii.

Iar dacă acest mesaj pare inspirat de vreo ură anti-papistășească, să știți că nu urăsc decât pe satana și doresc ca sfințenia Bisericii să nu fie întinată de parenereticul ecumenism.

Zilele următoare vom afla și detalii despre marea minune pe care Maica Domnului a făcut-o în insula Andros, printr-o icoană a ei făcătoare de minuni, arătând fără echivoc că însăși Născătoarea de Dumnezeu este împotriva ecumenismului și a hotărârilor eretice din Creta, care dau, iată, apă la moară ereticului Francisc de a pângări Botezul ortodox, singurul curățitor de păcate.

Pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu

Nu recunosc Adunarea din Creta – Scrisoarea Nr. 16 (Păstori buni, nu despotici)

pastorul-cel-bun

Către Înaltpreasfințitul Teofan,

Vă scriu cu durere pentru că văd ce se întâmplă în societatea noastră. Nu mai este dragoste, iar prigonirea a și început. Nu demult s-a scris o scrisoare către sfinția voastră în care ne-am arătat dezacordul față de sinodul din Creta, dacă poate fi numit sinod. În această scrisoare s-au pus listele
cu semnăturile celor care sunt împotriva acestui sinod.
Aceste liste trimise sfinției voastre au fost returnate la protoierie și de aici către parohii pentru a-și identifica fiecare preot enoriașii. După această identificare au început presiunile asupra celor care au semnat, presiuni făcute de preoții din parohii. Aceste presiuni constau în aceea că preoții au amenințat enoriașii că nu-i mai botează, nu-i mai cunună, nu-i mai îngroapă și așa mai departe.
Vi se par creștinești aceste amenințări? Preotul are datoria să boteze cu timp și fără timp, să cunune, să îngroape și toate celelalte. Am rămas profund dezamăgită de acești preoți, dacă se pot numi așa. Eu cred că datoria preotul este sa informeze creștinii despre tot ce se întâmplă pe plan bisericesc și duhovnicesc, ca niște părinți, nu ca despoți.
În aceste parohii s-au săvârșit nenumărate căsătorii mixte. Aș vrea să vă întreb câți preoți au fost canonisiți pentru aceasta?
S-a mai spus că noi vrem să vă dăm jos, nu este adevărat, vrem ca și sfinția voastră să mărturisiți adevărul. Acest adevăr este Hristos Mântuitorul nostru și Sfânta noastră Biserică Ortodoxă.
Serdaru C.

Vremuri grele… dar frumoase, pentru cei care se supun lui Hristos, Capul Bisericii Sale!

ag orosVremuri grele. Vremuri de prigoană. Dar să vezi și să nu crezi, prigoana vine din partea…. Bisericii Ortodoxe, căci PS Andrei este membru al ei. Adică cei care apără Ortodoxia, se duce lupta să nu mai fie membri, iar cei care nu apără Ortodoxia, s-au făcut deja „stăpâni” peste poporul ortodox. Aparatul represiv al BOR s-a pus în mișcare. „Cine mișcă, nu mai trebuie să miște(-n front)”, aceasta se pare că e deviza unora dintre cei care spun că sunt ortodocși.
„Răul trebuie smuls din rădăcină”, dar să vedem până la urmă la cine se află ascuns, sub masca cui stă răul. Dreptul la apărare și la liberă exprimare pentru apărarea credinței strămoșești nu ni-l poate lua nimeni, „sau aproape nimeni” după cum se vede. La Sinodul tâlhăresc de la Ferrara-Florența doar Sfântul Marcu Eugenicul nu a vrut să semneze actele Sinodului pe motiv că încalcă dogmele și canoanele Ortodoxiei, și hotărârile acelui Sinod tâlhăresc nu au fost validate. Acum Biserica Ortodoxă a schimbat regulile votului (de ce oare?), stabilind că se validează hotărârile funcție de votul majorității, adică după unanimitate.
Niciodată, de când este Ortodoxia (vezi Revista ATITUDINI, nr. 45, din august 2016), nu s-au validat hotărârile unui sinod prin votul majorității. Acum s-au adus „INOVAȚII” la modul de desfășurare a sinodului tocmai pentru a „reuși” să treacă actele ecumeniste, adică eretice. Și cei care au văzut această inovație și combat documentele eretice ce s-au semnat la Sinodul din Creta, iată că acum încep să aibă probleme cu autoritățile…bisericești.
Cine și-ar fi imaginat că Biserica Ortodoxă poate deveni prigonitoare a propriilor fii?! Sau acea parte din BOR care prigonește nu mai este de fapt ortodoxă, sau cei prigoniți sunt niște înșelați. Cine este de partea PS Andrei și cine de partea părintelui Staicu Ciprian-Ioan, vom vedea. Fiecare să citească, să țină seama de învățătura cea dreaptă a Sfinților Părinți prin care s-a exprimat Duhul Sfânt, adică Dumnezeu, și să tragă concluziile.

Cine greșește și o face și intenționat, pentru a da bine către mai marii săi, să fie așa cum spunea Părintele Arsenie Boca, adică Anatema. Rămâne de dovedit, ceea ce nu este deloc prea ușor, unde stă ascuns „răul”. Din Revista ATITUDINI, nr. 45 aflăm că în străinătate se pregătește un sinod care să amendeze clar așa-zisul Sinod Mare și Sfânt din Creta. Ajutorul Dumnezeiesc nu va întârzia pentru cei care apără Adevărul, adică sunt de partea lui Hristos. Cine are minte, să ia aminte.
„Cine-și va apăra sufletul său, acela și-l va pierde, dar cel ce-și va pierde sufletul său pentru Mine și Evanghelia Mea, acela și-l va câștiga”, așa ne spune Domnul. Puneți aceste cuvinte în „ecuația” de mai sus și vedeți cum catalogați pe PS Andrei, dar și pe Părintele Staicu Ciprian-Ioan, adică cine dintre cei doi, plus cei din spatele fiecăruia, apără cu adevărat Adevărul. Iar numele Părintelui pare să ne spună și altceva, ceva copilăresc, dar totuși ne spune: Stai-cu Ciprian Ioan. Eu unul stau cu dânsul. Fiecare e liber „să stea” cu cine dorește, dar să țină cont și de Judecata lui Hristos cea dreaptă.

Fiți drepți, căci Domnul „iubește pe cei drepți, Domnul nu-i păzește pe cei nemernici”. Nemernici suntem majoritatea, iar drepți foarte puțini. Asigurați-vă încă de pe acum și de pe aici de iubirea lui Dumnezeu, adică ieșiți dintre cei nemernici. Doamne ajută !

Lică Baltag

Notă: Preasfinția Sa și cu mine nu suntem dușmani, nici antagonici în vreun fel omenesc, ci suntem umili slujitori ai lui Hristos, care avem nevoie de rugăciunile tuturor pentru a trăi cu adevărat în Duhul lui Dumnezeu și a fi următori ai Sfinților Părinți. Nădăjduim ca cu toții să ne mântuim, întru adevărul Bisericii Sale celei Una, Sfânta Ortodoxie ! Așa să ne ajute Dumnezeu! (pr. Ciprian)

Cine nu a semnat trădarea Ortodoxiei în Creta? ACTELE OFICIALE !!!

3-relations_of_the_orthodox_church_with_the_rest_of_the_christian_world

Varianta finală a textelor formulate de Sinodul din Creta a fost pusă on-line la dispoziția cititorilor de site-ul rusesc theolcom.ru. Textul ”Relațiile Bisericii Ortodoxe cu restul lumii creștine” va reprezenta un interes deosebit pentru mulți deoarece arată că au refuzat să semneze chiar mai mulți ierarhi decât se credea anterior. Din cei 162 de episcopi prezenți, un număr total de 33 de ierarhi, adică 1 din 5 (20%) nu au semnat documentul, inclusiv 5 episcopi din partea Patriarhiei de Constantinopol.
The final versions of the texts produced at the Council in Crete have been made available on-line over at the theolcom.ru website. The text „Relations of the Orthodox Church with the Rest of the Christian World” will be of particular interest to many, for it shows that even more hierarchs than previously thought refused to sign the document. Out of 162 Hierarchs present, a total of 33 Hierarchs, or 1 in 5 (20%), did not sign the document, including 5 from the Patriarchate of Constantinople.

Din toate Bisericile (Ortodoxe) locale reprezentate, Patriarhia Serbiei este pe primul loc cu 17 din cei 24 de ierarhi care nu au semnat. Cu doar 7 ierarhi, adică aproximativ 30%, care au fost de acord cu documentul respectiv, pe ce bază și-a pus Patriarhul Serbiei semnătura pe acest document? Plecând de la faptul că semnătura întâi-stătătorului se presupunea că exprimă consensul (unanimitatea) sau măcar majoritatea Bisericii sale, nu este acesta un exemplu clar al lipsei sinodalității și impunerea unei mentalității ”papale”? Unde este atât de lăudata și neîncetat trâmbițata sinodalitate de către propaganda oficială prezentată de purtătorii de cuvânt ai sinodului, sinodalitate în numele căreia a fost convocat Sinodul cretan?
Of all of the Local Churches represented, the Patriarchate of Serbia stands out with 17 of the 24 hierarchs withholding their signature. With only 7 or about 30% in agreement with document, on what basis did the Patriarch of Serbia add his signature to the document? Given that the Primate’s signature was supposed to express the consensus or at least the majority of his Church, is this not a glaring example of the absence of concilarity and the reign of a „papal” mentality? Where is the much vaunted concilarity for which the Cretan Council was called and incessantly hailed in official propaganda put forward by the Council’s spokesmen?

Mai mult, când a mai fost aprobat vreun document în istoria Bisericii și a Sinoadelor Ecumenice cu o mare minoritate care nu este de acord cu el și să nu se întrerupă comuniunea sau să fie anatematizat acest dezacord de majoritatea? Cu alte cuvinte, când a mai permis vreodată Biserica o atitudine diferită în materie de credință? Pentru cei care ar spune să textul în discuție nu stabilește vreo doctrină, nici nu încearcă să definească vreo dogmă, răspunsul este că textul este plin de învățătură dogmatică referitoare la Biserică, care este un aspect al credinței pe care noi îl mărturisim și în care credem. Așa cum Hristos este inseparabil de Trupul Lui, care este Biserica, la fel și hristologia (învățătura despre Hristos) este inseparabilă de eclesiologie (învățătura despre Biserică). Ceea ce noi credem despre Biserică reflectă în mod direct credința noastră în Hristos. Prin urmare, nu poate fi nici o îndoială că credința Bisericii în Hristos este în joc în textul despre ”Relații” și nu putem face nici un compromis în materie de credință.
Furthermore, when, in the history of the Church and General Orthodox Councils, was a document passed with such a large minority diagreeing and there being no break in communion or anathematizing by the majority? In other words, when did the Church ever allow for a differing stance on matters of Faith? To those who would say the text in question does not set forth doctrine or attempt to define dogma, the response is that the text is chalk full of dogmatic teaching concerning the Church, which is an object of faith in which we confess we believe. As Christ is inseparable from His Body, the Church, so too is Christology inseparable from Ecclesiology. What we believe about the Church directly reflects our faith in Christ. Hence, there can be no doubt that the Faith of the Church in Christ is at stake in the „Relations” text and there can be no compromises in matters of Faith.

Este vremea pentru toți episcopii, toți creștinii ortodocși și în special pentru cler să ia atitudine și să mărturisească credința ortodoxă în Biserica cea Una, Sfântă, Catolică (Sobornicească) și Apostolică în fața și împotriva noii eclesiologii eretice a ecumenismului care este exprimată clar prin textul despre ”Relații.” Nădăjduim ca mult mai mulți episcopi se vor alătura celor 33 de ierarhi care nu au semnat documentul neortodox și ca împreună toți aceștia să transmită învățătura ortodoxă în unicitatea și sfințenia Bisericii turmei lor și întregii Bisericii.
The time for all bishops, and, indeed, all Orthodox Christians, and especially clergy, to take a stand and confess the Orthodox Faith in the One, Holy, Catholic and Apostolic Church over and against the new heretical ecclesiology of ecumenism, clearly expressed by the „Relations” text, has come. May many more join the 33 who did not sign the unorthodox document and may they all together clearly and forthrightly set forth the Orthodox teaching on the oneness and holiness of the Church to their flock and the entire Church

Pentru dvs am realizat o lisă a celor care NU au semnat textul respectiv, în ordinea apariției numelor lor:

From the Ecumenical Patriarchate:
1. Isaiah of Denver
2. Nicholas of Detroit
3. Amphilochios of Adrianopolis
4. Antonios of Hierapolis, Head of the Ukrainian Orthodox in the USA
5. Gregory of Nyssa, Head of the Carpatho-Russian Orthodox in the USA

From the Patriarchate of Alexandria
6. Jonah of Kampala
7. Seraphim of Zimbabwe and Angola

From the Patriarchate of Jerusalem
8. Benedict of Philadelphia
9. Theophylaktos of Jordan

From the Patriarchate of Serbia
10. Amphilochios of Montenegro and the Littoral
11. Porfirije of Zagreb and Ljubljana
12. Vasilije of Sirmium
13. Lucian of Budim
14. Longin of Nova Gracanica
15. Irinej of Backa
16. Hrizostom of Zvornik and Tuzla
17. Justin of Zicha
18. Pahomije of Vranje
19. Jovan of Sumadija
20. Fotije of Dalmatia
21. Hrizostom of Bihac and Petrovac
22. Joanikije of Niksic and Budimlje
23. Milutin of Valjevo
24. David of Krusevac
25. Jovan of Slavonija
26. Ilarion of Timok

From the Church of Cyprus
27. Athanasios of Limassol
28. Neophytos of Morphou
29. Nicholas of Amathus
30. Epiphanios of Ledra

From the Church of Greece
31. Chrysostomos of Peristerion
32. Hierotheos of Nafpaktos and Aghios Vlasios
33. Anthimos of Alexandroupolis

Textul în engleză a fost preluat de la adresa:

https://orthodoxethos.com/post/scans-of-the-final-signed-documents-from-the-cretan-council-available-on-line

Notele traducătorului:

1. După cum se poate vedea în pdf-urile atașate, în partea de jos a fiecărei pagini a fiecărui document sunt semnăturile întâi-stătătorilor (se distinge clar semnatura patriarhului Daniel al BOR), care sunt reluate în finalul documentului, urmate de numele tuturor participanților, în dreptul celor care nu au semnat linia rămânând goală.
2. Tare bucurie am avut văzând că episcopul Milutin de Valjevo, din cadrul Patriarhiei Serbiei, nu a semnat documentul eretic despre ”Relații.” Bucuria mea nespusă se datorează faptului că orașul Valjevo, aflat la aproximativ 100 km sud de Belgrad, este cel din care, urcând spre munte, ajungi în două locații foarte importante pentru noi, ortodocșii: foarte aproape este Celie, unde se află mănăstirea care adăpostește și moaștele Sfântului Justin Popovici, cel mai mare luptător ortodox împotriva panereziei ecumenismului, iar puțin mai sus, la vreo 6 km, se află satul Lelici, alături de mănăstirea unde sunt adăpostite sfintele moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae Velimirovici, noul Gură de Aur al secolului al XX-lea. Așadar, AXIOS de mii de ori vlădicului Milutin, ca demn urmaș al acestor sfinți. La fel și tututor celor care nu au trădat Biserica și nu au semnat.
3. Minunat este Dumnezeu, Care i-a luminat chiar și pe 5 ierarhi ai Patriarhiei Ecumenice să nu semneze acest document eretic.
4. Durere mare că NICI UN IERARH ROMÂN nu a refuzat să semneze. Plânge inima în noi de mila lor. Însă nu vom rămâne la plâns, ci ne vom apăra credința, dorindu-le pocăință și întoarcere în matca Sfintei Biserici a lui Hristos, cu care în acest moment se află în SCHISMĂ (cel puțin!). Totuși o rază de speranță văd la pagina 13 (în varianta engleză a textului), unde mitropolitul Irineu al Olteniei a scris așa: ”Cred în singura una sfântă sobornicească Biserica Ortodoxă” și apoi a semnat. În varianta greacă și cea franceză a textului totuși el a semnat fără această adăugire. Cu toate acestea, cinste lui și pentru atât! Ceilalți ierarhi români doar au semnat cu numele și uneori cu titulatura lor. Să dea Dumnezeu ca la Sinodul BOR din această toamnă toți semnatarii români ai ereziei din Creta să se dezică de fapta lor. Noi vrem să fie ierarhii noștri, sfinți, iubitori ai Adevărului și ai turmei care vrea, prin ei, să meargă spre Hristos. Singura condiție impusă DE SUS, de Dumnezeu, nouă tuturor – înaltul cler, noi, umilii preoți și monahi, dar și mireni – este să fim până la moarte ”următori ai Sfinților Părinți”, nu funcționari sau slujitori ai noii ordini mondiale masonice și antihristice.

Așa să ne ajute Bunul Dumnezeu !

Toate celelalte documente ale Adunării din Creta, cu semnăturile aferente, scanate, în format pdf, le puteți găsi, în trei limbi (greacă, engleză și franceză) și se pot descarcă direct de la adresa:

http://theolcom.ru/events/114-opublikovany-dokumenty-kritskogo-sobora-18-26-iyunya-2016-goda

HRISTOS A ÎNVIAT ! ȘI NEAMUL ROMÂNESC DE ASEMENEA !

traducător: pr. dr. Ciprian-Ioan Staicu