Vecernia Mare
Stihirile pe 8, glasul al şaselea
Cine va cuteza a crede că lepădat a fost pământul de puterea cea plină de har a celor dintâi Apostoli; cine va tăgădui lucrarea cea văzută a sfinţeniei nevoitorilor celor de demult? Că Ție, Doamne, un nou şi slăvit Apostol astăzi a răsărit, întru nevoinţe biruitor al năvălirilor vrăjmaşului şi primitor cununilor măririi.
Bucuraţi-vă, noroade ale Rusiei, că dintru voi un nou stâlp de foc s-a suit la cer, de unde înaintea tronului dumnezeiesc înalţă rugăciuni ca un mijlocitor, cel ce s-a arătat păstor a toată lumea şi propovăduitor al Evangheliei în pământurile de departe, Sfântul Ierarh Ioan.
Bucuraţi-vă, astăzi noroade ale Serbiei, Chinei şi Filipinelor, ale Africii, Franţei, Olandei şi Americii, că în mijlocul vostru a petrecut purtătorul de Dumnezeu cel luminat de har şi proorocul văzător al împărăţiei celei de sus, întru care acum sălăşluind, pururea se roagă pentru noi.
Altele, glasul al treilea
Cunoaşteţi nepătrunsa înţelepciune a lui Dumnezeu, cum lucruri mari şi preafrumoase s-au lucrat într-un vas mic şi neluat în seamă, cum înţelepciunea Ziditorului s-a descoperit celui pe care lumea îl socotea nebun; vedeţi voi, credincioşii, viaţa Sfântului Ioan şi înţelegeţi căile lui Dumnezeu.
Care sunt ostenelile pe care să nu le fi plinit, Sfinte Ioane, şi câte pătimiri nu ai răbdat pentru iubirea lui Hristos? Că nicidecum n-ai lepădat dragostea lui Dumnezeu ce pururi ardea întru tine, ci ai împărţit-o până la marginile lumii, purtând flacăra ei către Împărăţia cea veşnică.
Nu a strălucit Domnul făclia aceasta spre a fi pusă sub obroc, ci pentru a se înălţa în sfeşnic, întru luminarea lumii cu dumnezeiescul har; pentru aceasta îl cinstim pe slujitorul său, pe fericitul Ierarh Ioan.
Lucrătorule de nenumărate minuni şi hrănitor al săracilor, tămăduitor neputincioşilor, ocrotitor al celor orfani şi cuvântării de Dumnezeu învăţătorule, cel ce te-ai încredinţat neîncetatei rugăciuni, luând înfăţişare de nebun ca să te îmbraci întru dumnezeiasca înţelepciune, pătrunzătorul inimilor şi al minţilor omeneşti, văzătorule al celor viitoare ca şi cum ar fi de faţă, preabogate sunt roadele pe care le-ai adus Ziditorului tău. Roagă-te Domnului să nu ne afle nici pe noi afară de răspuns în ziua judecăţii.
Slavă, glasul al şaselea
Dinaintea sfintelor tale moaşte, preasfinte părinte Ioane, credincioşii se închină cu evlavie; cei iubiţi ai tăi nu contenesc a te chema în rugăciuni, iertare îţi cer prigonitorii, iar păcătoşii sunt mişcaţi spre pocăinţă; întru nădejde se îmbracă deznădăjduiţii, cei reci la inimă sunt încălziţi cu dragoste, cei din iad sunt traşi afară de mâna ta cea blândă. Celor din moarte se dăruieşte suflare veşnicei vieţi, ochii cei ce stăteau închişi întru întuneric se deschid către lumina lui Hristos, urechile cele surde aud glasul îngerilor. Noule Apostole, roagă-te ca harul Domnului să se pogoare peste noi.
Şi acum, a praznicului
La litie
Cerescule Apostole a lui Hristos, pururi ţi-ai lipit inima de lucrurile ce vor să fie, îndreptându-ţi mintea spre cele de sus şi înstrăinând-o de cele de jos, astfel te-ai înălţat prin rugăciune la sălaşurile veşnice şi mai presus de înţelegere, către care şi noi tânjind, nădăjduim cu dor.
Slavă, glasul al doilea
Necăutând nici slava, nici puterea de la oameni, fericite Ioane, ai împodobit pe cei slabi cu putere şi mărire de la Domnul, îmbogăţind pe cei săraci cu nestricăcioasele comori ale virtuţii, aducând pe cei orfani de tată Părintelui a toată lumea şi dobândind cununa strălucitoare a măririi.
Şi acum…
Celor din moarte se dăruieşte suflarea veşnicei vieţi, ochii cei ce stăteau închişi întru întuneric se deschid către lumina lui Hristos, urechile cele surde aud glasul îngerilor. Noule Apostole, Ierarhe Ioane, roagă-te ca harul Domnului să se pogoare peste noi.
Stihoavna, glasul al cincilea
Cu slavă ai păşit întru Împărăţia lui Dumnezeu, binecuvântatule Ioane, dispreţuindu-te pe sineţi pământ după cuvântul Domnului şi iubindu-L pe El mai vârtos decât suflarea ta. Pentru aceasta, dragostea ta neasemănată a fost răsplătită cu neasemănatele daruri cereşti.
Stih – Cinstită este înaintea Domnului moartea cuvioşilor Lui
Înarmat cu trezvia şi puterea rugăciunii ai trecut peste cursele dorinţelor pământeşti şi mrejele plăcerilor şi ai scăpat de atacurile demonilor, pentru aceasta ai câştigat locaşul cel nefăcut de mână – puterea Duhului fiind vie întru tine.
Stih – Ce voi răsplăti Domnului pentru câte mi-a dat mie
Mintea slobozindu-ţi de tulburarea neliniştilor deşartelor gânduri, ai văzut ca în oglindă bunele lucruri ale veşniciei, statornic în pacea lui Hristos şi trecând de la moarte întru viaţa cea nemuritoare.
Slavă, glas 6
Ţinând înlăuntrul inimii tale lumea lui Dumnezeu ca un rai, te-ai bucurat pururea de harul Lui şi ţinându-l pe el, tu ai fost păzit. După vrednicie te-ai sfinţit, pentru că adevărat este cuvântul Domnului.
Şi acum…, a Născătoarei
Tropar, glasul al treilea
Rodul darului apostoliei şi prinoasele trudnicei râvne, din preaplin peste lume le-ai revărsat; iar via vremilor din umbră răsădindu-o, cu săvârşiri de mari minuni o ai adăpat, Sfinte Ioane, mijlocind către Hristos, roagă-te de-a pururi pentru turma ta.
Sau acesta, glasul al optulea
Slăvit Apostol unui veac al împietririi şi al necredinţei, îmbrăcat cu puterea cea plină de har a sfinţilor celor de demult, de Dumnezeu luminatule văzător al tainelor cereşti, orfanilor hrănitorule, nădejdea celor deznădăjduiţi, cel ce ai strălucit pe pământ flacăra dragostei de Hristos peste întunecaţii zori ai zilei judecăţii, roagă-te ca această văpaie să se aprindă şi în inimile noastre.
Condac, glasul întâi
Comoara cea nerăpită agonisindu-o, te-ai strămutat în cetatea luminii neînserate. Cerescului sobor al ierarhilor fiind părtaş, blândule părinte Ioane, cu sfinţii rugându-te, zid nesurpat fii poporului.
Sau acesta
Cerescule Apostole al lui Hristos, pururi ţi-ai lipit inima de lucrurile ce vor să fie, îndreptându-ţi mintea spre cele de sus şi înstrăinând-o de cele de jos; astfel te-ai înălţat prin rugăciune la sălaşurile cele veşnice şi mai presus de înţelegere, către care şi noi tânjind, nădăjduim cu dor.
UTRENIE
Sedealna întâi
Fiu al luminii fiind, ai păzit cuvintele Apostoliei, nedormitând în rând cu ceilalţi oameni şi priveghind în cumpătare, te-ai acoperit cu platoşa credinţei şi a iubirii, nădejdea mântuirii fiindu-ţi coif.
Sedealna a doua, glasul întâi
Precum grăit-a oarecând prorocul Ioil, vărsat-a Domnul din Duhul Său peste tot trupul şi a lucrat minuni pe pământ. Iar tu, Sfinte Ierarhe Ioane, nouă minune te-ai arătat popoarelor, că vas ales te-ai făcut Sfântului Duh şi peste acestea ai revărsat har din destul.
Sedealna a treia, glasul al şaptelea
De minuni făcător te-ai arătat, Sfinţite Ierarhe, luând de la Domnul darul tămăduirii şi al proorociei şi cunoscând prin har cele ascunse ale lui Dumnezeu. Dar peste toate s-a arătat mai vrednică de laudă iubirea ta cea fără de hotar pentru Dumnezeu şi pentru oameni.
Stihira, după psalmul 50
Neîncrezându-te în fiii oamenilor, Sfinte Ierarhe Ioane, te-ai sârguit numai spre poruncile lui Dumnezeu cele săpate în tablele cugetului tău. Dar înaintea Domnului te-ai îngrijit să dai răspuns pentru faptele tale şi dintr-ale Sale mâini ai primit cununa măririi.
Luminânda (Exapostilaria)
Hristoase, Cel ce eşti lumina lumii, înaintea Ta cădem cu mulţumire, că ne-ai dăruit un noul mărturisitor şi fericit, pe slujitorul Tău Ioan.
La Laude, glasul întâi
Nu este sfinţenia virtute oarecare, prin dânsa învrednicindu-se dreptul de fericita Împărăţie, ci mai vârtos o culme a virtuţii de care se umplu credincioşii prin dumnezeiescul har cel izvorât din tine, Ioane Ierarhe, pogorându-se asupra tuturor popoarelor care cu credinţă te cheamă prin rugăciuni.
Mare este fericirea sfinţilor, precum însuţi ai spus oarecând, fericite, prin iubirea de Dumnezeu agonisindu-ți dragostea de aproapele, grabnic ajutător ne eşti în necazuri, milostivindu-te spre rugăciunile noastre şi dinaintea Domnului fiindu-ne mijlocitor.
Măsura sfinţeniei ai ajuns-o prin privegheri, postiri şi necurmate rugăciuni, lucrând în toate cu dragoste pentru Hristos şi turma Sa. Preaslăvită este taina sfinţeniei celei sălăşluite în smerita cămară a sufletului tău, în care pururi vorbeai cu Domnul.
Lumii te-ai arătat nebun, iar Domnului credincioasă şi înţeleaptă slugă, prin lume petrecând ca un sărac şi întru toate defăimat, umblând însă în Domnul ca un bogat şi preamăreţ palat al virtuţii. Privind răul din lume, şirag de lacrimi îţi curgeau din ochi, pe care Domnul ţi i-a sărutat cu iubire blândă.
Slavă, glasul al optulea
Precum Stăpânul tău Hristos, fericite Ioane, a nu fi din lumea aceasta te-ai arătat şi precum Apostolii Săi, ai fost trimis în lume să ne călăuzeşti pe noi către Împărăţia lui Dumnezeu.
Şi acum, a praznicului…
Slujba Sf. Ioan Maximovici – în format pdf: Slujba Sf Ioan Maximovici
