Asociația ”Prietenii Sfântului Efrem cel Nou”

"Viaţa noastră pe pământ este ca o carte pe care o scriem noi, fiecare, prin faptele noastre, prin cuvintele noastre şi prin gândurile noastre. Cât suntem încă în viaţa aceasta putem reveni asupra a ceea ce am scris cu fapta, cu vorba sau cu gândul. Prin pocăinţă, prin îndreptare, prin începutul bun, corectăm capitole din viaţa noastră, fraze întregi din cartea vieţii noastre, exprimări greşite! Dar, atunci când s-a încheiat viaţa noastră pe pământ se pune sigiliu pe cartea vieţii noastre şi nu mai putem îndrepta nici capitolele, nici frazele, nici cuvintele, ci rămân aşa cum ne-a găsit ceasul morţii şi ziua judecăţii" (Sfântul Isaac Sirul)

Pronia dumnezeiască, omul simplu și… iarna

Înțelepciunea și experiența populară depășesc cu mult orice prognoză meteo și adeveresc lucrarea neîncetată a Proniei Dumnezeiești în natură; iată o dovadă:

Odată eram la țară și m-am întâlnit pe marginea unui drum de munte cu un cioban bătrân, care își păștea caprele.

Astfel de oameni, obișnuiți cu singurătatea plină de pace a munților înalți sunt întotdeauna dispuși să vorbească cu dragă inimă cu un om și nu scapă nicio ocazie de a schimba două vorbe cu cineva, atunci când se întâlnesc cu el în calea lor.

Astfel era și bătrânul cioban din istorioara aceasta. Vorbind printre altele despre viața lui la munte, el s-a referit și la starea vremii. Atunci a făcut o prognoză, că vom avea o iarnă foarte grea, cu multă zăpadă. L-am întrebat de unde știe aceasta, devreme ce până la începutul iernii mai erau două-trei luni. Nici Institutul de Meteorologie nu ar putea să facă o asemenea prognoză.

Există „semne”, a răspuns el zâmbind.

Adică? l-am întrebat eu din nou.

Uite, vezi această tufă? Mi-a arătat un arbust mare pe un povârniș, care semăna oarecum cu un pomișor fructifer sau ceva asemănător.

Îl văd, i-am spus eu.

Vezi că este plin cu aceste fructe (ca niște biluțe) roșii?

Da, i-a răspuns eu, încercând să înțeleg care ar fi legătura între pomișor și starea vremii.

Ei, acest pomișor a făcut anul acesta mai multe fructe din acestea roșii decât în toți anii anteriori, mi-a spus el.

– Și ce dacă? l-a întrebat eu și mai nedumerit.

– Ei, uite, pentru că anul acesta iarna va fi foarte grea, Dumnezeu a mărit rodul acestor pomișori. Astfel, atunci când va veni iarna, va exista hrană și păsărelele vor găsi ceva de mâncare, ca să nu moară de foame, chiar dacă zăpada va acoperi tot pământul pentru multe zile.

Mărturisesc că mi-a plăcut punctul lui de vedere despre acest subiect. Nu era vorba despre o autoreglare de vreun fel anume a naturii, ci de intervenția Proniei Dumnezeiești, care asigură fiecărei creaturi condițiile existenței ei. Ciobanul a dat dovadă de spirit de observație, de sensibilitate și de gândire ancorată în realitate, cu toate că era un om simplu. M-a impresionat ce mi-a spus, însă pe moment nu l-am prea luat în serios.

După câteva luni a venit iarna și a fost într-adevăr foarte grea. Statistic vorbind, frecvența și cantitatea căderilor de zăpadă a fost mai mare comparativ cu ultimele decenii. A nins chiar și în luna martie, chiar și la Atena. A fost o coincidență sau adeverirea prognozei bătrânului înțelept? Nu știu, dar nădăjduiesc că a doua varianta. În orice caz, mi-am adus aminte de ele și toate câte îmi spusese atunci.

Mi-am amintit, de asemenea, de cuvintele Mântuitorului Iisus Hristos din Predica de pe Munte: „Priviți cu lare aminte la păsările cerului: nu seamănă, nici nu seceră, nici nu adună în hambare, și totuși Tatăl vostru Cel ceresc le hrănește.” (Matei 6, 26)

 

Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2019/01/blog-post_710.html

traducere din limba greacă de

pr. Ciprian Staicu

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

Cuvânt patristic la praznicul Intrării în templu a Maicii Domnului (21 noiembrie)

Cuvânt de învățătură al Sfântului Proclu, patriarhul Constantinopolului

Iată, din nou este sărbătoare.

Iată, este praznic.

Iată, din nou aprindem cu bucurie o lumânare în cinstea Maicii Domnului.

Iată, sărbătorim primii pași ai Fecioarei celei fără prihană.

Iată, prima însoțire cu alai a împărătesei.

Iată, semnul sigur al slavei care o așteaptă.

Iată, prevestirea harului care urmează să o umbrească.

Iată, semn al măreției purității ei, care se vede de departe.

Pentru că acolo unde arhiereul intra nu de multe ori, ci numai o dată pe an, pentru a săvârși slujbele cele sfinte și tainice, acolo fecioara este dusă de către părinții ei pentru a locui mereu, astfel ei dovedindu-se a fi slujitori ai harului dumnezeiesc.

Cine a cunoscut o situație asemănătoare în trecut? Cine a văzut sau a auzit până acum ca vreodată în istorie o fetiță să fie dusă în Sfânta Sfintelor, loc care pentru majoritatea bărbaților era cu totul inaccesibil, însă ea a rămas și a fost hrănită acolo ani întregi?

Oare aceasta nu este dovada evidentă a marilor și nemaivăzutelor minuni care se vor petrece cu ea în viitor? Oare nu este acesta un semn clar? Nu este o dovadă sigură?

Să ne arate cei care o vorbesc pe Maica Domnului de rău, cei care deși văd sunt ca și cum nu ar vedea, unde au mai văzut așa ceva, adică o fetiță de numai trei ani, care s-a născut din făgăduință dumnezeiască, să fie adusă ca dar desăvârșit și să trăiască acolo, în Sfânta Sfintelor, să fie însoțită de mai-marii poporului, cu lumânări în mâini și să fie primită de către preoți și profeți?

De ce aceștia (care o ponegresc pe Sfânta Fecioară – n.trad.) nu își revin la normal? De ce, cu toate că au văzut primele semne (ale sfințeniei și desăvârșirii ei – n.trad.), nu au crezut în următoarele (arătate în Noul Testament și în Tradiția Bisericii – n.trad.)?

De ce după ce le-au văzut pe cele mai presus de înțelegere și tainice nu le-au acceptat și pe cele care s-au petrecut după aceea? Căci cele care s-au întâmplat la început cu ea nu au fost întâmplătoare, ci toate au fost prevestiri ale celor care urmau să se petreacă în continuare.

În fine, lasă să se străduie în zadar cei considerați înțelepți. De ce fiica nici unei femei sterpe care apoi a născut nu a fost dusă în Sfânta Sfintelor și nu a fost primită de către profeți? Cu siguranță, aceștia care cercetează în mod amănunțit acestea nu au nimic de spus, așa cum nu au avut de spus nimic nici urmașii lor de același cuget despre Fiul ei, ci doar au ridicat din umeri cu nedumerire: oare ce se va întâmpla cu acest copil? Nu au avut absolut nimic de spus.

Cei care au o credință eretică, înșelată înaintează cu siguranță pe calea pierzării și sunt liberi să cadă în groapa pe care ei înșiși au săpat-o.
Însă noi, poporul ales al lui Dumnezeu, preoți și conducători lumești, robi și oameni liberi, meseriași și țărani, bărbați și femei, veniți să ne adunăm spre cinstirea Născătoarei de Dumnezeu și, prin iconomia sau revelația lui Dumnezeu, să luăm aminte la faptele minunate care s-au petrecut. Adică cum este ea adusă astăzi și oferită lui Dumnezeu de către părinții ei în templul lui Dumnezeu cea care este întru totul sfântă și cum ea este condusă de către preoți în Sfânta Sfintelor.

Cum acest profet-arhiereu o primește în templu și o duce în Sfânta Sfintelor, fără nicio obiecție, fără să spună părinților ei astfel: eu nu pot să fac această faptă nemaiauzit de cutezătoare de a aduce o fetiță să trăiască fără încetare în Sfânta Sfintelor, în care mie numai o singură dată pe an mi s-a dat poruncă să intru.

 Acel profet nu a spus nimic din toate acestea, ci a primit-o cu dragă inimă, ca și cum ar fi știut dinainte ceea ce urma să se întâmple, de altfel era profet, cu siguranță o aștepta, așa cum dreptul Simeon L-a așteptat pe Fiul ei.Apoi, după ce a salutat-o în grabă pe mama ei și ținând-o de mână pe fiică, el i-a spus mamei cu glas tare aceste cuvinte: femeie, de unde și cum ai venit aici și care este scopul faptei tale? Și cum, cu toate că nu ai avut un exemplu înainte, ai adus și cere să se petreacă acest lucru nou, care nu s-a mai auzit, adică să fie dusă o fetiță și să trăiască sub acoperișul templului, în Sfânta Sfintelor? Spune-ne care este argumentul, justificarea ta și la ce anume te gândești?

Va urma
Sursa – http://trelogiannis.blogspot.com/2018/11/blog-post_201.html
traducerea din limba greacă de
pr. Ciprian Staicu
Recomandăm:
http://prieteniisfantuluiefrem.ro/2018/09/08/carte-de-teologie-ortodoxa-uniti-intru-slujirea-lui-hristos/

Am învățat ceva din pilda săracului Lazăr?

Române, fii bun!

https://www.activenews.ro/stiri/Apel-umanitar-pentru-un-copil-fara-copilarie.-O-fetita-de-8-ani-din-Iasi-are-grija-de-parintii-ei-aflati-pe-patul-de-moarte-153344

Cam ca și noi, românii, unii față de alții…


Cui îi place și știe limba engleză, să traducă dacă vrea ce spun… personajele.

Mulțumim.

Redacția